psihologie

De ce ți-e teamă să vorbești când știi că ai dreptate?

Știi că nu te ajută la nimic să eviți discuțiile inconfortabile, dar dacă o să te urască toată lumea după ce deschizi gura?
teama sa vorbesti cand ai dreptate, ce inseamna sa fii people pleaser
Colaj de VICE | Foto via Getty și Caputo 

Colegul tău de apartament lasă mereu vase murdare în chiuvetă. Colegul tău de birou cu care trebuie să lucrezi în echipă îți pasează ție toate responsabilitățile. Partenerul tău a făcut o glumă care ți-a picat prost. E un aspect inevitabil al vieții umane: din când în când, oamenii te mai supără.

Unii oameni reușesc foarte ușor să-și exprime nemulțumirea legată de asta. Își spun problema calm, fără să plângă sau să urle, și pot avea conversații productive care îmbunătățesc relația.

Publicitate

Pe alții, confruntările îi fac anxioși. Dar evitarea confruntărilor poate duce la acumularea de resentimente care pot afecta relația, fie că se ajunge la aluzii pasiv-agresive, o mare explozie la un moment dat sau izolarea față de persoana respectivă.

Dacă ai tendința să ții în tine frustrările pentru că nu suporți confruntările, uite care ar putea fi motivele.

Iei decizii în funcție de experiențele negative din trecut

Deși nu ai niciun motiv să te temi de un atac, experiențele tale din trecut te-au făcut să te aștepți la consecințe negative imprevizibile atunci când confrunți pe cineva cu privire la ceva ce te nemulțumește. Această teamă vine dintr-un impuls primitiv de a evita pericolul, a explicat Debra Kissen, terapeută și directoare a Centrului de Tratament pentru Anxietate Light on Anxiety. „E teama că, dacă intri în confruntare cu persoana care te-a supărat, te va ataca și îți va face rău”, a zis ea. Totuși, în realitate, cel mai rău lucru care se poate întâmpla e ca persoana cealaltă să fie supărată sau dezamăgită sau să aveți o discuție neplăcută. Dar în niciun caz nu va fi vorba de o situație de viață și de moarte.

Gândește-te la felul în care adulții din viața ta tratau confruntările în copilăria și adolescența ta, a zis terapeuta Nicola Pierre-Smith. „De exemplu, dacă îi auzeai des pe părinți cum se ceartau, poate ai rămas cu impresia că certurile sau conflictele duc la respingere și distrugerea relației”, a zis Pierre-Smith. „În timp, dacă nu renunți la acest tipar de gândire, ajungi să eviți conflictele în relații romantice sau de prietenie sau în cele cu colegii de la job.”

Publicitate

Mai multe studii au arătat că lecțiile pe care le înveți din experiențele trecutului au impact asupra deciziilor pe care le iei de-a lungul vieții. Dacă, în trecut, oamenii pe care ai încercat să îi confrunți au fost defensivi sau combativi, probabil te aștepți să primești o reacție similară de la colegul de apartament cu care locuiești în prezent. E rezonabil să vrei să eviți situațiile negative. „Poate că ai crescut cu un părinte care era mereu foarte defensiv când îi spuneai grijile sau supărările tale și ai ajuns să te temi să le mai spui cuiva”, a declarat pentru VICE terapeuta Ilene S. Cohen.

Conflictele distructive sunt epuizante emoțional, așa că, uneori, evitarea acestor interacțiuni te poate ajuta să-ți conservi energia și să scazi nivelul de stres.

Apreciezi mai mult confortul pe termen scurt decât evoluția pe termen lung

Uneori, nu e tocmai în interesul tău să eviți situațiile inconfortabile. Asta nu face problemele să dispară. De obicei, persoanele care evită confruntările preferă confortul pe termen scurt: efectiv, nu vor să aibă o conversație neplăcută, chiar dacă asta le-ar rezolva unele probleme. „Dacă vorbesc, o să-mi rezolv niște nemulțumiri, dar evit să fac asta, pentru că mi se pare mult prea inconfortabil”, a zis Kissen. „Pe termen scurt, evit să mă simt inconfortabil, dar, pe termen lung, rămân blocat într-o situație pe care aș putea-o schimba.”

Publicitate

Concentrează-te pe beneficiile pe care le-ai obține dacă ți-ai exprima nemulțumirile. Decât să taci și să fierbi în suc propriu când sora ta îți cere o favoare pe care știi că nu ți-o va întoarce niciodată, mai bine setează o limită. Poate că e greu să vorbești și să îți aperi interesele în prezent, dar asta te va salva de  stres și de frustrări în viitor.

Nu vrei să superi pe nimeni, așa că te-ai obișnuit să le faci pe plac tuturor

Persoanele care fac asta își pun adesea nevoile și sentimentele pe locul doi, ca să obțină aprobarea sau afecțiunea celorlalți. „Se îngrijorează că o să-și supere mama dacă îi impun niște limite sau că prietena lor nu va mai vorbi niciodată cu ei dacă îi spun că glumele ei sunt prea ofensatoare”, a zis Amy Morin, terapeută și redactor-șef la Verywell Mind. „Adesea există o teamă foarte reală că cineva s-ar putea supăra sau ar putea încheia relația. E greu să vorbești cu cineva când ești îngrozit că s-ar putea supăra pe tine.”

De obicei, la baza acestui comportament stă stima de sine scăzută – persoanele care le fac pe plac tuturor consideră că valoarea lor depinde de acceptarea celorlalți, a zis Pierre-Smith. De exemplu, te temi să îi spui amicei tale că e nasol că a anulat întâlnirile voastre de câteva ori la rând. Dacă reacționează negativ, interpretezi reacția ei ca pe o critică dură sau o respingere. Internalizezi această respingere și asta te împiedică să ai conversații dificile în viitor. Astfel, ajungi să iei decizii în funcție de niște proiecții din mintea ta, pentru că te aștepți mereu să fii întâmpinat cu dezamăgire sau respingere.

Publicitate

Dar de multe ori supraestimezi cât de tare se va supăra cealaltă persoană. Unii se pot supăra, dar tu exagerezi mult reacția lor în imaginația ta. De cele mai multe ori, poți să-i spui cuiva ce te îngrijorează fără să superi persoana respectivă. Important e să folosești afirmații în care să îți exprimi emoțiile, pe genul „Mă simt rănit”, în loc de afirmații direcționate spre cealaltă persoană, cum ar fi „Mereu faci asta...” Evită să învinovățești și spune doar cum te face să te simți comportamentul respectiv.

Ai supraanalizat situația

Deși e important să abordezi o discuție cu mintea clară, și nu sub influența emoțiilor, unele persoane care nu suportă confruntările tind să se gândească atât de mult la circumstanțe încât ajung să concluzioneze că problema nu e atât de gravă și n-are rost să mai deschidă discuția. Poate că ai realizat că gluma care te-a jignit era, de fapt, doar o glumă, și nu un atac la adresa ta, așa că nu merită efortul s-o mai aduci în discuție. Sau îi ceri părerea cuiva din exterior, iar opinia obiectivă a persoanei te ajută să iei o decizie.

Această analiză nu e neapărat rea și poate arăta că știi să-ți alegi atent luptele. „E esențial să te gândești bine înainte să începi o discuție inconfortabilă. Poate că aveai o stare proastă și ai perceput o glumă nevinovată drept un atac”, a zis Cohen.

Bineînțeles, sunt persoane cu care nu vei reuși să ai niciodată o discuție civilizată. „Poate că ai de-a face cu o persoană abuzivă, care nu vrea să te asculte”, a zis Cohen. „Dacă știi deja asta, nu vei deschide niciodată conversația cu ea, pentru că nu anticipezi un rezultat pozitiv.”

Publicitate

Când îți imaginezi cum va decurge conflictul, te aștepți la ce e mai rău

Confruntările nu trebuie să fie combative! Comunicarea sinceră e cheia oricărei relații, iar conflictele minore chiar ajută motorul relației să meargă ca uns. Dacă presupui că discuția va merge prost, îți faci un deserviciu și ție, și persoanei dragi cu care ai dori să discuți.

Dacă îți e teamă de subiectele importante, începe cu cele mici – de exemplu, mai întâi roagă-ți colegul de apartament să-și spele vasele, dacă acesta e, în general, o persoană sociabilă și drăguță. Și abia apoi confruntă-ți cea mai bună prietenă care îți critică adesea alegerile în viață. După ce ai văzut că nu toată lumea din jur te urăște doar pentru că ții la confortul tău și îți exprimi nevoile, poți trece la confruntări mai dificile.

„Amintește-ți că atunci când adresezi un anumit comportament sau o problemă, îi arăți celeilalte persoane că îți pasă suficient de ea ca să îmbunătățești relația și că ai încredere în ea că discuția va decurge ok, chiar dacă o să se supere”, a zis Morin.