Deci, de ceva vreme-ncoace, în redacția VICE UK plutea un miros în aer, deasupra biroului editorial. Mirosurile din birou, mai ales în clima de vară și început de vară, sunt un subiect greu de abordat cu colegii, pentru că atunci când observi prima oară mirosul, o părticică din tine bănuiește c-ar putea fi de la tine sau legat de ceva ce-ai făcut.
Gen, poate acum îți pute gura în așa un hal încât doctorii trebuie să-ți reconstruiască gura și gâtul de pe dinăuntru pe dinafară. Poate-ai călcat într-o ditamai grămada de căcat de câine pe drum spre birou azi și n-ai observat până n-a-nceput să candească. Poate igiena personală ți-a decăzut în așa un hal încât miroși ca un câine care-a murit acum mult timp într-o baie rece, genul ăla de chestie. Habar n-am! Dar e o reacție foarte umană, cred eu, să adulmeci o dată și să bănuiești vag că poate tu-l emani.
Videos by VICE
După ce dura deja de ceva vreme, ne-am gândit că nu-i de la niciunul dintre noi.
MIROSUL
Deci, în fine, mirosul ăsta. O să-ncerc să-ți descriu mirosul: ai mirosit vreodată un șobolan mort care s-a umflat și s-a descompus în spatele caloriferului? Posesorii de pisici sunt, în mod normal, destul de familiarizați cu mirosul ăsta: pisicile, Doamne-ajută-le, sunt foarte pricepute la a prinde șobolani și-a-i aduce în casă, fără să-i omoare, de fapt, doar să-i rănească de moarte, iar apoi șobolanul reușește să fugă de pisică – pisicile, Doamne-ajută-le, sunt foarte, foarte proaste și ușor de păcălit de șobolani – și apoi șobolanul se duce și moare și se umflă în spatele unui calorifer și combinația aia moarte/umflat miroase foarte, foarte rău. Ok? Deci mirosul era mai nasol de-atât.
Sau: ai simțit vreodată mirosul de apă nițel stătută? Am lucrat odată într-un birou cu un alt miros – nu la fel de nasol ca mirosul ăsta, nici pe departe la fel de nasol ca mirosul ăsta – și când ne-am dat, în cele din urmă, seama ce era i-am localizat proveniența într-un aparat de aer condiționat pe bază de apă, care trebuia reumplut zilnic cu o tavă cu apă, unde un burete rotativ culegea apa și, în timp ce se rotea, o răcorea prin aerul care sufla prin el, ceea ce aerisea încăperea; numai că rotița cu burete era acum antică și de demult și deși funcționa ca să umidifice încăperea, funcționa și ca un fel de mașină uriașă creată doar ca să producă un miros de vomă – ca și cum cineva ar fi vomitat într-o tavă cu apă și-apoi ar fi lăsat cumva chestia asta să zacă într-o încăpere, iar mirosul ăla s-ar fi răspândit și-apoi ar fi rămas stătut. La un moment dat, cineva din birou a descris mirosul ca fiind foarte „crud” și asta mi-a rămas de-atunci în minte: ca un dop de chiuvetă, plin cu bucăți vechi, ude, de morcovi feliați și alte deșeuri vegetale, biluțe de pâine, mazăre, dejecții. Crude. Ok? Deci mirosul era mai nasol de-atât.
Dac-ar fi să spun „mirosea a căcat”, aș avea dreptate. Dar și dac-ar fi să spun „ mirosea a hoituri sau a schelet cu carne-n descompunere pe el” aș avea dreptate. Era un miros foarte straniu, aparte. Un miros rău foarte straniu.
IMPACTUL MIROSULUI
Iată o varietate de mesaje trimise pe Slack™ în ultima lună de miros sau cam așa ceva, doar ca să-ți faci o idee despre miros și despre haosul pe care mirosul l-a provocat în viețile noastre:
(Mirosul se întoarce. O observație despre miros: părea să se înrăutățească în momentele în care aerul condiționat era dat foarte tare și exista o teorie suprapusă conform căreia aerul ventilat și circulația sa provoca circulația și răspândirea mai multor particule de miros. Aceasta era una dintre acele dăți.)
Am irosit mult din timpul Managerului nostru de redacție cu mirosul, pentru că mult timp am crezut că mirosul vine de la aparatul de aer condiționat de deasupra biroului nostru și am trimis multe mailuri plângărețe cu privire la acest aspect, pe care ea le-a investigat cum se cade. Gen, la un moment dat asta a implicat să meargă pe firul întregului sistem de aer condiționat, până-n spate, unde iese dintr-o gaură de ventilație în clădire și să discute cu constructorii de pe un șantier din apropiere, care lucrau întâmplător acolo, să-i întrebe sincer dacă cumva munca lor ar putea să provoace candeala unui miros cumva ca de căcat cu cadavru prin sistemul de la noi din birou, unde noi îl simțeam. Au zis că nu. S-a petrecut mult timp cu mirosul ăsta. Mirosul ăsta ne-a consumat multe resurse.
Cititorule: astăzi am identificat sursa mirosului
Era o pungă de felii de pui vechi de trei luni, lăsate să putrezească sub biroul unei interne.
CE PULA MEA
Annie ne-a fost internă timp de trei luni, din martie până la începutul lui iunie – o internă absolut fantastică, ale cărei transcrieri erau de nota 10+, o prezență minunat de veselă, într-un birou plin de acrituri cu state vechi în mass media, cu un fler aparte pentru metafore. Momentan își caută de lucru și-ai face bine s-o angajezi.
DAR OARE AR FI PUTUT ANNIE SĂ LASE PUIUL INTENȚIONAT SUB BIROU, LA FEL CUM AI PUTEA SĂ PUI CREVEȚI CONGELAȚI ÎNTR-O GALERIE DE DRAPERIE CÂND TE MUȚI DINTR-O CASĂ ÎN CARE CHIAR NU-L SUPORTAI PE PROPRIETAR, ASTFEL ÎNCÂT MIROSUL DE PUTREFACȚIE LENTĂ SĂ FIE APROAPE IMPOSIBIL DE IDENTIFICAT VREODATĂ DE CĂTRE PROPRIETAR CARE VA FI ÎMPINS ÎN PRAGUL NEBUNIEI DE CIOACA ASTA ȘI E POSIBIL SĂ VÂNDĂ CASA SUB PREȚUL PIEȚII, PREȚUL PIEȚII FIIND, DESIGUR, UN CONCEPT FALS
Nu, pentru că Annie nu e genul ăla de om.
ATUNCI CUM DE-AI AJUNS LA CONCLUZIA ASTA
În aprilie, s-a deschis un nou Veggie Pret după colț lângă redacția noastră și Annie a coborât să le ofere felii de pui oamenilor care stăteau la coadă afară, în timp ce stăteau și pofteau la legume. A fost un material haios și lejer, în principal ilustrat, care-a ofensat enorm mulți vegani și vegetarieni de pe net. Acelor vegani și vegetarieni le spun: karma, prin mediul mirosului, ne-a servit-o cu vârf și-ndesat pentru faza asta. Annie a intervievat diverși oameni de la coadă despre legume. Poți să citești articolul aici.
ȘI IATĂ O FOTOGRAFIE ÎN CARE EA EFECTIV ȚINE ÎN MÂNĂ FELIILE DE PUI PE CARE LE-AM DESCOPERIT ASTĂZI, O FOTOGRAFIE FĂCUTĂ PE 4 APRILIE 2017, FIX CU TREI LUNI ÎNAINTE SĂ LE DESCOPERIM, ÎNVELITE ÎN DOUĂ TRAISTE PROMOȚIONALE DE LA VEGGIE PRET ȘI LIPITE CU UN LIPICI NEDEFINIT DIN SUC DE PUI DE O FISĂ DIN CARTON CARE NE OFERĂ O BĂUTURĂ CALDĂ LA ALEGERE LA ORICE VEGGIE PRET:
IATĂ ȘI O FOTOGRAFIE CU MINE ÎN TIMP CE SCOT PUIUL DINTR-UN COȘ DE GUNOI ÎN CARE-L PUSESE REDACTORUL JOE BISH AZI-DIMINEAȚĂ, CÂND A DESCOPERIT FELIILE DE PUI ȘI NE-AM HOTĂRÂT CU TOȚII CĂ TREBUIE SĂ NE FACEM POZE CU ASTA PENTRU POSTERITATE
IATĂ CUM ARATĂ ACUM FELIILE DE PUI: DA, CUMVA CAM CA FELIILE DE PUI, DAR, ÎN ACELAȘI TIMP ȘI CUMVA TOPITE, ÎNTR-UN FEL CARE MI SE PARE TARE NEPLĂCUT DE PRIVIT, CE-I DREPT
IATĂ ȘI O FOTOGRAFIE CU DATA DE EXPIRARE A PUIULUI STRICAT MAI SUS-MENȚIONAT, ÎN CARE CEI MAI AGERI DINTRE VOI VOR OBSERVA CĂ A FOST ACUM 82 DE ZILE
IATĂ ȘI O POZĂ CU MÂZGA, DOAR CA SĂ-ȚI FACI O IDEE DESPRE MÂZGĂ
IATĂ UN SCREENSHOT CU EDITORUL VICE HANNAH EWENS, CARE A DESCRIS CEL MAI EXACT MIROSUL ȘI CHIAR TEXTURA MIROSULUI ÎN TIMPUL NUMEROASELOR NOASTRE ÎNCERCĂRI DE A DESCRIE MIROSUL
IATĂ O TRANSCRIERE A UNEI CONVERSAȚII PE CARE-AM PURTAT-O CU DAVID GRAY LA AGENȚIA DE STANDARDE ALIMENTARE, DUPĂ CE L-AM SUNAT SĂ-L ÎNTREBĂM DESPRE POSIBILELE BENEFICII/REPERCUSIUNI ASUPRA SĂNĂTĂȚII PE CARE LE-AR PUTEA AVEA INHALAREA DE PARTICULE DE FELII DE PUI FRIPT PENTRU O PERIOADĂ ÎNDELUNGATĂ DE TIMP
VICE: Bună ziua, David Gray?
David Gray: Da, la telefon.
Mă întrebam cât e de periculos să ai pui vechi de trei luni sub un birou.
În ce sens?
Păi, e pui din ăla feliat, gătit, de la supermarket, și stă într-o traistă la noi sub birou de trei luni. Ce s-ar întâmpla dacă l-ar mânca cineva?
Păi, n-aș putea să spun cu certitudine ce s-ar întâmpla, pentru că ar trebui să fac analize pentru bacterii și pentru compoziția sa exactă mai întâi. Dar în mod cert nu v-aș sfătui să-l mâncați.
Te-ai putea îmbolnăvi grav de la el?
Păi, acest tip de produse are o perioadă de valabilitate și dacă nu sunt ținute la o temperatură controlată atâta timp, devin periculoase – dar, din nou, nu pot să spun exact ce s-ar întâmpla dacă cineva l-ar mânca fără să fac niște analize în prealabil.
Ok. Dar dacă ai inhala vaporii emanați de carne în fiecare zi timp de trei luni?
Păi, dacă se simte cineva rău sau s-a simțit rău, n-ar strica să ceară niște sfaturi medicale, dar cred că, per ansamblu, dacă toți vă simțiți ok, nu mi-aș face prea multe griji.
Aveți frecvent de a face cu cazuri de inhalare a cărnii?
Nu, nu prea. Cred că sunt în principal întrebări despre perioada de valabilitate și-așa mai departe. Dar ar trebui să fiți ok, nu mi-aș face prea multe griji.
Ok. Mulțumesc, David.
IATĂ UN MESAJ SINCER ȘI PLIN DE REMUȘCĂRI PRIN CARE ANNIE, CARE CUNOAȘTE BINE MIROSUL, PENTRU CĂ S-A CONFRUNTAT ȘI EA CU EL, ÎȘI CERE SCUZE
„Nu-mi vine să cred că mirosul de pui m-a însoțit tot timpul. Îmi cer scuze față de toată lumea de la biroul ăla care a trebuit să miroasă tot timpul mirosul ăla de bășină cu spume/gunoi și față de oamenii care-au depus mari eforturi să încerce să-l diagnosticheze, când el era efectiv la picioarele mele. Mi-aș dori să pot retrage ce-am făcut, faptul că am venit la redacție și mi-am azvârlit căcaturile peste tot, fără să verific dacă erau felii de pui procesat care-aveau să se dezintegreze dacă nu le arunci.”
IATĂ-MĂ PE MINE PUNÂND FELIILE DE PUI ÎN COȘUL DE GUNOI DIN INFERN ÎN CARE-ȘI AU LOCUL
