Articolul a apărut inițial pe i-D.
Pe vremuri, borseta era desconsiderată în industria modei. Foarte uncool și respinsă de toți cei cu sensibilități high-fashion, era utilă, dar cam penibilă, un accesoriu emblematic pentru turiștii cu camerele de fotografiat atârnate de gât. Pentru adolescenți, borseta era genul de chestie purtată de mătușa aia nebună, care era obsedată să nu fie buzunărită în autobuz.
Videos by VICE
La London Pride, în timp ce mă luptam cu un tsunami de trupuri transpirate și dotate cu borsete, pe asfaltul încins de pe Regent Street, m-a lovit o epifanie și o minoră insolație. Borseta de boschetar a revenit în trend. Era peste tot. Borsete colorate străluceau în vitrinele de la Topshop și Primark. Marșul în sine a fost o adevărată defilare de borsete de toate formele și dimensiunile, de la tot felul de branduri. M-am trezit într-un magazin în toiul prânzului, cu un singur scop în minte, să-mi fac rost de o borsetă, altfel aș fi fost exclus din comunitate.
Înainte să apuc să-mi deschid gura ca să întreb vânzătoarea de raionul de accesorii, ea mă întreabă: „Cauți borsetă, nu?” În acel moment am știut, trăim într-o eră gay, cu o manie pentru borsete.
Am dezvoltat o relație intensă, aproape co-dependentă, cu noua mea borsetă în timpul marșului Pride. Cum am trăit până atunci fără una? Așa că iată-mă la paradă: în costumul lui Adam, cu o pereche de chiloți negri, uns bine cu cremă de soare de toți străini pe lângă care treceam. La câțiva centimetri de coaste, trona borseta mea, oferind un acces direct către deliciile torso-ului meu, pentru orice homosexual însetat cu care am făcut un schimb de priviri cu subînțeles în piațeta din Soho. Totuși, în borseta aia am reușit să bag tot ce aș fi avut nevoie în ziua aia: încărcătorul telefonului, un tricou împăturit bine de tot, act de identitate, bani, de toate.
Borseta, în mod ironic, a ajuns în două grupuri politice complet incompatibile: homosexualii și clubberii.
Urmele de la borsetă au devenit ceva familiar de-a lungul acelui weekend, ca o îmbrățișare de mamă (care nu m-ar judeca că am defilat gol prin centrul Londrei, flirtând cu alți trăzniți nud). Întrebarea nu este cum de a revenit borseta, ci de ce farmecul unic și utilitatea acestui accesoriu glorios (pe care eu l-am denumit Poppers Purse) a scăpat de sub atenția homosexuală.
De fapt, borseta e un accesoriu istoric. Predecesorul a fost desaga de piele a oamenilor primitivi, care a evoluat în portofelele chatelaine, imortalizate și în tapiseriile medievale. Prin anii ’90, borseta contemporană s-a născut sub forma de „săculeți”, folosiți de raveri ca recipiente utile pentru poppers și pill-uri. Asta ar putea explica credibilitatea urbană regăsită, ținând cont de nostalgia actuală din modă față de anii ’90 și cultura rave. Această asociere a propulsat borseta, în mod ironic, în două grupuri politice complet incompatibile: homosexualii și clubberii.
La fel ca homosexualii, mulți tipi care iubesc tenișii Supreme și sunt obsedați de Berghain adoră cultura rave și borseta sau „geanta de talie”, pentru a folosi termenul heterosexual. Datorită homofobiei și unei masculinități toxice din cultura clubberilor, încrucișarea asta e amuzantă.
Probabil că nu-și dau seama că borseta este asociată în mod specific cu comunitatea queer, de la al doilea val de lesbiene feministe din anii ’70, care au îmbrățișat mișcarea anti-modă, favorizând caracterul practic în locul esteticii. În ciuda acestor legături istorice se pare că revenirea borsetei se datorează în mare parte rebranding-ului din high-fashion ca „geantă de talie”, cum a făcut Moschino în 2012. A crescut în popularitate printre bărbații gay probabil nu doar pentru că e practică, ci și pentru că ne-am dat seama că poate fi și estetică.
Martin Pel de la Brighton Museum și curator al expoziției Queer Looks explică de ce borsetele nu sunt exclusiv un trend queer. Evident, el are dreptate. Borsetele s-au bucurat de o revenire universală și acum au devenit un accesoriu de festival pentru heterosexuali, chiar și Kylie Jenner poartă o borsetă. Totuși, el a mai adăugat, grijuliu să nu-mi rănească sentimentele: „Sunt un accesoriu destul de practic la petreceri. Cine vrea să poarte o geantă sau să umble cu buzunarele pline pe vremea asta? Comunitățile queer sunt centrate pe petreceri și ar dansa oricând, deci poate de aceea borsetele sunt mai vizibile în cultura gay decât în cea heterosexual.”
Un alt ghid în această incursiune din istoria borsetelor, Kimberly Chrisman-Campbell oferă un context pentru epifania mea de la Convenția Internațională de Borsete, aka London Pride. „Borseta este accesoriul perfect pentru perioada de proteste și marșuri în care trăim”, spune ea. „La un marș, poți căra toate lucrurile esențiale și să ai mâinile libere pentru pancarte. Am observat tot felul de oameni, nu doar gay, deși e de înţeles de ce bărbații ar opta pentru borsetă ca alternativă la o geantă normală.”
Fred Dennis, curator al expoziției A Queer History of Fashion de la FIT, a menţionat și cultura fitness din comunitatea gay, ca un factor esențial în originea borsetei din cultura queer: „Când a apărut prima oară, era accesoriul perfect pentru o cultură fitness emergentă. Spre deosebire de un rucsac sau o geantă, era mică, încăpătoare și masculină!”
Borseta există la o intersecție culturală, o confluență în care toți factorii culturii gay, clubbing, proteste politice, hiper-sexualitate, fitness, se unesc într-o trend de accesorii de camping. Alegerea ideală pentru un homosexual care vrea să fluture pancarte în curul gol, la două după amiază, și totuși să meargă și la party pe seară, fără să mai treacă pe-acasă.
