Noul Ice Bucket Challenge pare a fi, zilele astea, îndemnul de a merge la vot. Am urmărit destule campanii electorale de-a lungul anilor, dar nu îmi amintesc de o așa mobilizare a oamenilor pentru o cauză bună: prezența la vot. Cel mai mult seamănă situația de acum cu campania din 2004, când o grămadă de oameni erau așa de sătui de regimul Năstase încât s-au apucat să-și convingă prietenii să iasă la vot și să pună ștampila pe Băsescu. Atunci a circulat și cunoscutul viral cu „Și dacă ramul bate-n geam/ și tu votezi cu Bombo/Eu îmi bag pula-n el de neam/ și emigrez în Congo”.
Retrospectiv realizez că această poezioară a prezis, cumva, valul de migrație care a urmat (e drept că nu în Congo) pentru că, dacă stai să te gândești bine, cei mai mulți din ăia care s-au perindat pe la putere s-au dovedit a fi, într-un fel sau altul, un gen de Bombo. Dar să nu divagăm.
Videos by VICE
Rețelele sociale sunt pline cu frame-uri, prin care oamenii spun că votează (Voting is my superpower etc.), ce votează, cu cine votează. Celebrități și simpli anonimi, profesioniști pe comunicare și simpli amatori se agită să te convingă de faptul că de aceste alegeri depinde viitorul României și soarta democrației.
Terenul de joacă favorit pentru mobilizare este online-ul. Unele dintre clipuri sunt făcute de profesioniști, ca de exemplu proiectul „Mergem la vot”, în care s-au băgat oameni din marketing și publicitate, sau filmulețul regizat de Radu Muntean în care un Șerban Pavlu nervos îți spune că glumițele pe care le pui tu pe Facebook sunt fix zero, așa că, dacă vrei să faci ceva, mai bine ieși la vot.
Ca o paranteză, cam pe aceeași idee a mers și Andi Moisescu – altă vedetă care a simțit nevoia să intervină – care și-a scris pe tricoul purtat în emisiunea din 19 mai „Ce-ar fi să și votăm pe cât de bine dăm share?”.
Clipul care te îndeamnă să nu votezi
Niciun profesionist nu a fost implicat, însă, în filmulețul realizat de Dragoș Bistriceanu, un student la Științe Politice de doar 22 de ani și cu zero resurse. Dragoș s-a gândit să-i atragă pe studenți la vot – a fost printre primii care au vizat categoria asta – și a preluat un concept din Statele Unite, knock the vote, în care niște pensionari se joacă de-a psihologia inversă, cerându-le tinerilor să nu voteze.
Ajutat de sora lui mai mică, și ea tot studentă, Dragoș a împrumutat o cameră de filmat de la cineva și, după ce bunicii lui nu au vrut să se bage, s-a apucat să caute voluntari care să apară în film. I-a luat vreo trei săptămâni să-i găsească, apoi i-a pus pe un scaun, în fața unui perete alb și a dat drumul la cameră. I-a fost ceva mai greu cu editarea, pe care a făcut-o de-a lungul a vreo patru zile în timp ce se uita la tutoriale pe net.
Când am discutat cu el, pe 15 mai, avea deja 8 500 de share-uri și peste un sfert de milion de vizualizări. Dragoș mi-a spus că i s-a părut necesar să se implice „fiindcă, la vremea la care am gândit conceperea materialului video, nu exista niciun fel de clip care să vizeze mobilizarea electoratului tânăr. Ulterior au mai apărut, iar cel mai viral a fost acela a lui Mircea Bravo cu discuția cu bunica sa”.
Dragoș mi-a mai spus că au apărut și alte clipuri care sunt foarte interesante, creative, pe înțelesul tinerilor. Unele explică despre ce este vorba la aceste alegeri, altele le transmit că nu mai e de glumă și că e important să se prezinte.
„Toate sunt benefice, din punctul meu de vedere, mai ales că ne uităm peste ce s-a întâmplat la ultimele alegeri. Spre exemplu, în 2016, doar 29% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani s-au prezentat la vot. Situația a stat și mai rău la alegerile europarlamentare din 2014. I-am văzut plângându-se pe mulți de situația politică din România, de calitatea politicienilor, dar nu i-am văzut preocupați să facă măcar minimum pentru a schimba situația: să se prezinte la vot. Nu durează mult, iar votul se desfășoară întotdeauna duminica. Și totuși, nu se duc, așa că am încercat să le dau un stimul, ceva care să-i trezească, să genereze o emoție”, mi-a mai zis Dragoș.
Și dacă tot a adus vorba Dragoș de filmulețul lui Mircea Bravo cu bunica, merită menționat și acesta pentru că a adunat peste șapte milioane de vizualizări.
Nu sunt eu mare fan al umorului lui Mircea Bravo și, în plus, de „bunică” nu-i decât accentul ardelenesc și basmaua (nu m-au dat pe spate interpretarea și înfloriturile cu iz local), dar mi-au plăcut mesajele campaniei, care este făcută împreună cu Declic: fiecare vot contează și bunicii nu au avut de ales, dar tu ai.
Este, desigur, o trimitere la dictatura comunistă pentru că, dacă e să fim un pic riguroși, bunicii au avut și ei de ales – acum 30 de ani, când tinerii încercau, în Piața Universității, să salveze Revoluția, bunicii l-au ales pe Iliescu care a adus minerii să-și încerce bâtele pe spatele adversarilor politici.
„Nu fi ca Jon (Snow, desigur)”
Tot din Ardeal au pornit și campaniile lui Robert Major, un graphic designer de 34 de ani din Cluj care a vrut, inițial, să afle de ce nu ies studenții la vot și a pornit un chestionar online.
De acolo a apărut ideea unei campanii de mobilizare, vizibilă pe pagina de Facebook „Vot Student”, unde a făcut până și un comentariu din categoria „tongue in cheek” la episodul 5 din ultimul sezon din Urzeala Tronurilor, chiar în seara difuzării, pentru a-i convinge pe tinerii de 18 – 25 de ani să iasă la vot:
„Pe Jon nu-l interesează politica. Nu fi ca Jon. Implică-te. Votează!”.
Dincolo de asta, Robert a lansat, până acum, trei campanii: una cu afișe de lipit în budele barurilor cu tema „Hai să nu ne pișăm pe el de vot!”, cea de-a doua cu prezervative cu #amuvotez și tot felul de mesaje de încurajare („Arde-l pe Daddy”, „Bag-o în urnă”, „În grup e mai mișto” etc.), iar cea de-a treia cu tricouri.
Robert a pus la liber pentru descărcare modelele de afișe și tricouri, așa că singura lui cheltuială, în afară de timp, a fost pe cele cinci sute de prezervative pe care le împarte gratuit prin campusurile universitare din Cluj. Primele două campanii au avut un reach de un milion, respectiv șapte sute de mii de persoane. De ce o face?
„Motivele sunt destul de clare, adica tot ce se întâmplă în jurul nostru în România e datorită politicii, sau mai bine zis ce nu se întâmplă”, spune Robert.
Prima campanie a lui Robert Major nu prea are legătură cu votul din 26 mai – un afiș spune că în ultimul an au fost 7 771 de accidente, altul că sunt peste 2 400 de școli cu WC-uri în curte, un al treilea că avem nu știu câte mii de biserici și doar câteva sute de spitale. Nu are cum să-ți facă un europarlamentar WC-uri sau autostrăzi, asta ține tot de ăia pe care îi vei alege la următoarele alegeri parlamentare din România. De altfel, cam niciuna dintre campanii nu a avut legătură cu europarlamentarele, ci a căutat să mobilizeze lumea la vot într-un mod care ar fi fost, poate, mai potrivit pentru parlamentarele naționale.
Campania care-ți arată care sunt avantajele că ești în UE
O campanie face excepție, totuși: AICI mai bine cu UE, care încearcă să arate de ce merită, totuși, să fii în Uniune. Bogdan Anghel, care lucrează în advertising de peste zece ani, a realizat niște postere care să fie puse în locuri care ar putea fi îmbunătățite cu fonduri europene și un filmuleț demonstrativ; filmul a adunat câteva mii de vizualizări și deja posterele s-au cerut prin țară, inclusiv în sate și comune. Bogdan a pus la punct și o pagină de internet, nu foarte spectaculoasă, dar utilă, în care trece în revistă câteva povești de succes, localități care au reușit să atragă fonduri europene și să se dezvolte.
„Am vrut ca oamenii să înțeleagă în câte domenii ne poate ajuta Uniunea Europeană, cât de divers e spectrul de competențe ale UE”, mi-a spus Bogdan când l-am întrebat de ce a ales ca temă informări despre proiecte europene.
„Am întâlnit mulți oameni care nu știau că fondurile europene pot fi folosite pentru salvarea clădirilor de patrimoniu, de exemplu. Am ales unghiul ăsta cu fondurile europene pentru că mi se pare ușor de înțeles pentru toată lumea. Dacă ne dorim în continuare să ne dezvoltăm și modernizăm, avem nevoie de aceste fonduri. Participarea la vot în număr cât mai mare transmite un mesaj inclusiv în această direcție”, mi-a mai explicat Bogdan.
Nu cred că viitorul sau soarta democrației depind prea mult de persoanele pe care le trimitem acum la Bruxelles. Oricât de antipatici sau de simpatici ți-ar fi unii europarlamentari, nu ei au dat OUG 13 și nici nu au forțat abrogarea ei, cum nu ei au pus jandarmii pe oameni pe 10 august.
Faptul că unii europarlamentari s-au apucat să prezinte pe la Bruxelles o imagine romanțată a României nu a convins Comisia sau Parlamentul că pe aici curg laptele și mierea, însă nici atenționările altora că lucrurile au luat-o razna nu au oprit nimic: ai noștri s-au pișat pe recomandările Bruxelles-ului, Comisiei de la Veneția și GRECO cu aceeași seninătate cu care Dragnea spune că economia duduie și străinii ne invidiază pentru bogățiile noastre.
Mobilizarea asta pro-vot are însă o explicație logică, dincolo de toate conceptele frumoase cu privire la participare, democrație, implicare etc., etc., etc., iar Bogdan Anghel a explicat foarte bine: participarea transmite un mesaj.
De mai bine de doi ani, un laitmotiv al dezbaterilor pe online și al discuțiilor pe la proteste a fost că s-a ajuns aici pentru că lumea nu a ieșit la vot și că altul ar fi fost rezultatul dacă nu ar fi stat atâția acasă. Cei de la putere, pe de altă parte, au repetat încontinuu că sunt legitimați de votul românilor și asta le dă dreptul să facă ce vor, că așa e în democrație (evident că e o prostie, dar nu o să ne apucăm acum să vorbim despre ce implică, de fapt, o democrație și un stat de drept).
Degeaba s-a ieșit în stradă, degeaba s-au scris petiții, degeaba s-a postat pe Facebook: politicienii de la putere au făcut ceea ce au vrut ei. Acum, în sfârșit, se va putea vedea în ce măsură îi mai sprijină electoratul. Pentru că trebuie să fim cinstiți: toate inițiativele astea de mobilizare la vot nu au loc (doar) de dragul democrației și al unor principii, ci împotriva băieților de la putere. Până la urmă, la „Toți pentru Europa” zecile de mii de oameni au strigat tot „PSD, ciuma roșie!”
Editor: Gabriel Bejan
