Am degustat cireșele din București ca să văd de ce costă cât marijuana

Au apărut primele cireșe pe tarabele din pieţele din Bucureşti, aşa că a trebuit să mă duc să văd de ce se-nghesuie mereu românii pe ele. N-am înțeles niciodată fascinația asta pentru niște fructe care-ți dau dureri de stomac şi ale căror sâmburi te pot omorî, dar mă atrag toate meme-urile create în jurul subiectului. Dacă săptămâna trecută erau zvonuri de cireșe care costau între o sută şi 150 lei, acum n-am găsit kilogram care să sară de 60 de lei. Înțeleg că cireșele astea pe care le mâncai cu pumnul când erai mic sau le furai de prin copaci au ajuns acum cu statut „de lux” și poziționate lângă fructele exotice. Cam aici te împing nerăbdarea și capitalismul din piață.

Habar n-am exact cât costă cireșele direct de la furnizorii celor din pieţe, pentru că mai toți mănâncă rahat - te mint în față sau nu vor să-și divulge secretul, dar în perioada asta, când apar şi alea autohtone, găseşti la hipermarketuri ca Metro sau Selgros cu aproximativ 15-25 de lei kilogramul.

M-am urnit, așadar, să degust și eu cireșele interzise ale Bucureștiului. Am luat-o ușurel de la Piața Floreasca, de bogătani și vedete, pe jos spre Piața Obor, să testez dacă fructele exotice pe care odinioară le scobeai de viermi sunt mai gustoase la lux decât într-o piață normală (ajunsă între timp piață de hipsteri).

Cele mai scumpe cireșe le-am găsit în Piaţa Floreasca. Nu era deloc coadă la ele, iar volumul vândut era pe undeva la 10-20 de kilograme pe zi. Vânzătorii se lamentau un pic de dispariția treptată a piețelor Floreasca şi Dorobanţi şi apariția peste noapte a o mie de bodegi identice cu peşte. Mi-au spus că toţi vânzătorii din zona aia iau cireșe de la același importator și că majoritatea oamenilor cumpără de 10-20 de lei, de poftă. Cireşele arătau foarte bine, mai ales că ieşise și soarele un pic dintre nori. Doamna a ţinut să-mi arate şi cutia originală în care au venit din Grecia, pe care scria „Cal I”. Gustul a fost cel mai echilibrat pentru mine, un dans sincron pe muchie de cuțit între dulce și acru. Am apreciat asta pentru că nu mănânc dulce defel şi mi se face rău și de la juma' de Snickers. Aftertaste-ul a fost plăcut, deloc acid, singurul impediment pe care l-aş vedea este preţul, pe care chiar trebuie să fii burghez de Floreasca să-l plăteşti.

Aspect 9/10
Gust 10/10
Preţ 2/10

Am dat întâmplător de locul ăsta când mergeam spre Piaţa Obor. Fix înaintea mea, un domn a cumpărat cireşe de 50 de lei şi altul de 20 de lei, nu pentru că ar fi căutat un gust anume, ci pentru că „au apărut”. Părea o recenzie la fel de bună ca oricare alta, iar cireşele, pe lângă faptul că erau roşii şi lucioase, mai aveau şi o glumiţă: „Fără extratereştri” stătea scris lângă preţ, așa că am luat şi eu de zece lei. Descrierea vânzătoarei era cât se poate de exactă, pentru că cireşele astea erau întruchiparea mediocrității.

Aveau textură fermă, însă gustul era uşor amărui şi mai mult acru decât dulce, ca o coajă de lămâie înghițită pe stomac cu gastrită. Aftertaste-ul era fad şi insipid ca o talpă de plastic. Per total nu merită banii, poate doar de ținut ca bibelouri.

Aspect 9/10
Gust 4/10
Preț 4/10

Vânzătoarea care le comercializa se jură că erau calitatea I, deşi câteva cireșe erau bătătorite şi abuzate de timp. Gustul a fost mai dezamăgitor decât sezonul 8 din Game of Thrones. Cireaşa era un pic apoasă şi moale, deşi era coaptă, însă avea un gust sec la final. Nu era chiar film horror, dar îţi lasă impresia că e fadă. Cred cu tărie că dacă ar fi fost proaspătă, putea să facă un efort mai mare.

Cu toate că o doamnă din faţa mea se plângea de costul exorbitant al cireşelor şi încerca să ia mostre freebie, mi s-a părut unul dintre cele mai mici prețuri. După spusele vânzătoarei, dădeau cam 40-50 de kilograme pe zi, o cantitate deloc neglijabilă. Aspect 7/10
Gust 6/10
Preț 8/10

Aşa-numitele „cireşe de mai” şi-au făcut loc pe câteva tarabe din Obor. Am vorbit cu vânzătoarea care mi-a băgat povestea că sunt primele de anul ăsta, aduse de la livada acoperită „Satu Mare Al Meu”. Lumea nu prea se înghesuia să cumpere, însă aparent se dădeau cam 30 de kile pe zi. Cireşele erau ferme şi-ţi săreau în ochi cu o culoare puternică de roşu aprins.

Gustul a fost unul dulce-acrișor, aproape perfect, ca primul răsărit după o apocalipsă. Aftertaste-ul în schimb a fost oleacă acid şi prea multe cireșe mi-au făcut gâtul hârtie creponată, însă per total o experienţă foarte plăcută. Au fost fix genul de cireşe pe care le-ai putea mânca vara pe balcon, ca pe semințe, fără să regreţi apoi drumul la toaletă.

Aspect 8/10
Gust 8/10
Preț 7/10

Surorile mai mici şi mai ieftine ale cireşelor de Grecia de prin toate piețele, astea au fost cam cele mai proaste. Un fel de variantă cover a celorlalte cireşe cântată de nişte rockeri ofiliţi în faţă La Piraţi în Vama Veche. Pe lângă faptul că erau subnutrite, mai fuseseră şi lovite de soartă sau chiar de mucegai. Nu părea să fie o problemă pentru doamna din faţa mea care a cumpărat un kilogram fără nici măcar să guste. Ce supraviețuitoare!

Cireşele aveau un gust atât de amar și metalic încât dădeau aftertaste-ul ăla de amoniu, un semn sigur că ceva era stricat. Am gustat doar una şi pe restul le-am aruncat. Merg doar dacă ai nevoie neapărată de laxative şi nu poţi s-ajungi la farmacie.

Aspect 5/10
Gust 1/10
Preț 9/10

„Ofertă la cireaşa de uragan!”, striga doamna în piaţă, iar cireşele ăstea chiar arătau ca şi cum ar fi fost lovite de un uragan. Mici, scofâlcite, pe alocuri mucegăite, nimeni nu se înghesuia la ele, aşa că am primit aproape un kilogram cu cinci lei. Erau nişte cireşe pe care puteai să citeşti dezamăgirea şi resemnarea, cumva cireşele perfecte pentru întruchiparea românului în ultima vreme. Cele coapte erau de mult timp White Walkeri în putrefacţie, iar cele necoapte erau aproape la fel de acre ca guma aia Shock. În mod surprinzător, cireşele întregi pe care le găseai printre ele chiar erau decente şi aveau un gust ok. Ca felia aia de pizza uitată de trei zile pe afară care surpinzător nu-ţi dă ingestie.

Aspect 1/10
Gust 5/10
Preț 10/10 Într-un final, cireşele scumpe oferă calitate pentru banii pe care-i dai pe ele, însă dacă stai să cauţi atent, poţi găsi unele la fel de bune prin Obor la jumătate din preț. Nu trebuie să renunți la viciile tale dacă vrei să bagi și niște cireșe.