Vloggerii străini care încearcă să învețe română îți arată ce limbă anostă avem

Știi la fel de bine ca mine că o conexiune bună la net îți aduce și diverse surprize. Cum ar fi miile și milioanele de clipuri de pe YouTube, cu ajutorul cărora poți învăța să faci sau să spui orice. Și nu știu dacă românii mei și ai tăi sunt chiar așa dedicați când vine vorba de aprofundat o limbă străină, cu ajutorul tutorialelor, dar străinii chiar par să își dea interesul.

Am încercat să aflu cum devine treaba pentru restul lumii, adică cetățenii altor țări când se bagă pe studiat româna. Nu te gândi că au luat lecții de la cine știe ce intelectual. Mi-ar fi plăcut să văd așa ceva, dar nu s-a întâmplat.

Mi-am început misiunea de explorare de pe YouTube cu o inimă deschisă, cum li se întâmplă adesea celor naivi. Am trecut pe repede înainte prin diverse clipuri, m-am mai uitat la un viral cu o veveriță care bea apă „ca un om”, iar, într-un final, am ajuns la un canal care se numește Lingualizer.

Tipul care îl deține e foarte caterincă și și-a ales o nișă nu chiar atât de populară, dar pe care are succes. Vrea să învețe diverse limbi străine folosindu-se doar de măiestria internetului acelor popoare. În episodul dedicat României mi-a dat de înțeles că și-a făcut puțină documentare despre pop cultureul nostru.

Așa că i-a băgat pe băieții de la O-Zone cu „Dragostea din tei”, chiar din primele secunde ca să arate că știe despre ce vorbește când se referă la poporul ăsta dacic. De fapt, recunosc, așa mi-a captat atenția.

„Bună, sunt Peter, îmi pare bine. Lol, a fost destul de greu să învăț asta, haha”, zice tipul de la Lingualizer despre graiul nostru autentic. El a încercat să învețe limba de la Raluca. Ea nu face însă o treabă atât de bună pe cât promite. E mai lost in translation ea, așa, fiindcă se împotmolește că trebuie să dea o grămadă de explicații pe cât de cursiv e cu putință.

Nu vreau să fiu spiritul critic aici, așa că tot ce o să spun e că profesoara noastră l-a cam spălat nițel pe creier pe Peter. În loc să își spună propriul nume în fraza de tipul „Bună, mă numesc […]”, l-a scăpat pe al ei.

La fel de tare mi-a plăcut și tipul ăsta Cole The VII care seamănă foarte tare cu rapperul Skepta după viteza cu care aruncă cuvintele când vorbește. Încercarea lui de învățat română a fost puțin diferită și într-un stil mai gangsta-rap. A folosit doar Duolingo, iar la început a fost pus să aleagă varianta corectă pentru cuvântul „fată”. Nu l-a nimerit, pentru că a ales în loc „femeie” și automat a adoptat o pronunție de moldovean.

Mi s-a părut foarte tare entuziasmul cu care nu învăța absolut nimic, cam cum se întâmplă cu elevii la începutul anului școlar. S-a bucurat la fiecare variantă corectă bifată, dar nu își amintea cum se spun chestiile pe care tocmai le rostise cu câteva secunde înainte. Hei, măcar a încercat, da? Desigur, și tocmai de aceea va primi premiul pentru persoana care a încercat cel mai tare.

Le-a promis celor care îl urmăresc pe YouTube că va reveni și cu cea de-a doua parte în care se joacă de-a româna, iar lucrul ăsta chiar s-a întâmpat. Nu doar că i-a plăcut de limba noastră ca o pasăre măiastră, dar a făcut puțină caterincă la adresa videoclipurilor muzicale românești.

Învățatul la nivelul ăsta poate fi și stresant, mai ales când e o limbă total nouă despre care n-ai mai auzit până acum și pe care își dai seama din primele secunde că nu o să o aprofundezi vreodată. Mie mi s-a întâmplat așa în anii de școală cu germana. A fost mult prea greu să o rețin, apoi n-am mai exersat-o și puținul pe care creierul meu se străduise să îl rețină a dispărut complet.

Ce vreau să îți transmit cu asta e că mi-am găsit exact opusul, pe un băiat care a pronunțat „limba românilor” într-un fel în care eu n-aș putea să mai vorbesc vreodată germana lui. Dar admit că e tocmai ce voiam să văd, și nu doar la un străin, pentru că determinarea de genul ăsta e greu de găsit. Aparent, fanii lui de pe YouTube l-au convins pe Get Germanized să facă și un clip în care zice în română. Nu îmi explic de unde fascinația și din felul în care le grăiește mi-am dat seama că i-a fost foarte ușor să rețină chestiile de bază. Cum ar fi „Ce faci aici?”, formula prin care își începe semi-tutorialul.

„«Bună ziua» sună ca o expresie pe care ar folosi-o culturile indigene din America”, spune el, dar mai mult pentru sine. După toată caterinca pe care a încercat să o facă și după toate felurile în care s-a strâmbat, odată cu pronunțiile nu tocmai ușoare, chiar i-a reușit și partea de învățare propriu-zisă.

Am auzit mulți străini când își dădeau cu părerea despre limba noastră, că parcă o fi un soi de italiană, că mai mult sună a rusă, poate niște portugheză, sau că multe cuvinte duc cu gândul la spaniolă, că nu e limbă latină degeaba. Dar nimeni n-a zis și ce voiam să aud, că e rigidă pe alocuri și greu de asimilat dacă nu ți-o explică nimeni și te apuci de unul singur să o experimentezi.

Poate că sunt bune și tutorialele alea de pe net, dar de multe ori cei care le fac nu se gândesc la faptul că persoanele care le ascultă nu sunt vorbitoare de română. Nu că îmi doresc să o știe toată planeta, dar puțină atenție la detalii n-a stricat nimănui. Că la fel cum suntem noi superficiali la anumite chestii sunt și străinii când au senzația că se perfecționează.