Jurnal de salariu în București: Am 29 de ani și o ard mai boem decât un student

Rubrica „Cât te costă să fii tânăr în România” va conține mai multe episoade cu tineri din diverse orașe ale țării care-ți arată pe ce se duc banii atunci când se duc. VICE vrea să vadă cum își sparg tinerii salariul, indiferent de jobul pe care-l au, de statutul social sau de orientarea alimentară: chipsuri sau avocado?

Am avut norocul să mă nasc în București și să nu vin din fundul Moldovei sau din creierii Ardealului. Așadar, mi-a fost ușor să mă adaptez perioadelor de tranziție ale vieții: generală, liceu, muncă, facultate și din nou muncă. Dacă ești derutat de cronologie, află că primul job l-am avut la 16 ani, când mi-am luat și prima țeapă legată de bani. În 2010, însă, am avut primul loc de muncă pe bune, plătit cu salariu în contract, cu program fix și bonuri de masă. De atunci și până acum am trecut prin cinci job-uri stabile și unul sezonier.

Câți ani am? 29 de ani și niște mărunțiș.
Ce lucrez: Sunt angajat la o firmă care furnizează echipamente și soluții software pentru marile supermarketuri. Concret, când se deschide un magazin nou în nu știu ce oraș, magazinul ăla are nevoie de 20 de case de marcat, tot atâtea monitoare, cinci cântare și două platforme. Eh, eu și colegii avem grijă ca echipamentele respective să ajungă unde trebuie cu softurile instalate, touchscreen-ul calibrat și cântarele configurate.
Ce salariu am? N-am voie să-ți spun, că se supără ăștia de la muncă dacă află, chiar dacă nu dau niciun indiciu concret. Oricum, sunt câteva sute de euro, până într-o mie.

Rata la casă: 500 de lei (partea mea)
Întreținere: când este cald afară, până în 200 de lei, când se lasă frigul, nu sar de 350 de lei
Abonament telefon: cinci euro nelimitat și 50 de GB net. Te las pe tine să ghicești rețeaua
Card STB: prefer să bag din când în când cinci-zece lei de rezervă, în caz că se urcă trupa Control
Mâncare: aproximativ 200 de lei pe săptămână
Spotify: 25 de lei
Vicii: suma este relativă de la o săptămână la alta
Pisica: 20 de lei nisipul. Mâncare nu i-am mai luat de la începutul anului, că am dat aproape 200 de lei pe un sac de cinci kile care nu a ajuns nici măcar la jumătate. Dacă ai pisică, îți recomand călduros să faci același lucru.

Am ținut jurnalul ăsta la începutul lunii martie pentru că nu-mi ajung niciodată banii de la o lună la alta. Dacă nu las niște bani ascunși undeva, de care să uit, în 90% din situații nu-mi ajung. Norocul meu este că stau împreună cu prietena și cheltuielile comune sunt împărțite 50:50, dar tot ajung în situația ingrată de-a rămâne doar cu monede în ultimele zile ale lunii. Un alt avantaj este că fiecare dintre noi ia salariul bilunar și avem zile de plată diferite, astfel că, la începutul fiecărei săptămâni din lună, unul dintre noi primește bani. Culmea este că ne-ar fi foarte ușor să punem deoparte, dacă nu i-am sparge pe tot felul de prostii. Mă rog, nu sunt chiar toate prostii.

07:00: M-am trezit cu coada pisicii pe față. Micul dejun este format dintr-o cafea mare cu lapte și o țigară. După 15 ani de fumat, încerc să le las și cred (sper) că-mi iese.

09:00: Mai stau puțin sa flocăiesc pisica și să mă uit pe geam la trenurile care vin și pleacă din Gara de Nord.

09:20: Plec spre muncă. Fac un popas la ghereta RATB, să-mi pun cinci lei pe cardul de transport. Nu compostez, dar să fie, nu se știe din ce stație se urcă iepurele îmbrăcat în albastru. Mai dau doi lei pe doi covrigi care să-i spună stomacului o poezie cu sare și susan, să nu mai plângă până la prânz.

11:00: Simt că ăia doi covrigi și-au terminat strofele, așa că mai caut ceva pe la colegi: biscuiți, covrigei, sărățele, orice este comestibil. Mai bag și-o cafea, că la muncă e gratis și aștept prânzul cum așteaptă Dragnea ordonanța pe amnistie și grațiere.

13:30: Lângă muncă am o cantină. Mâncare ieftină și bună, meniul relativ variat, dacă ajungi la timp și nu ți-o iau alți fomiști înainte. Fiind luni, mă voi delecta cu o ciorbă de pui la șase lei, o mămăligă cu brânză și smântână la opt lei, un cico de 3.5 lei și un ecler de patru lei.

18:30: În drum spre casă trec pe la Mega. Un pack de șase beri, astea-s în jur de 18 lei. Consider că bucile mele merită cel mai bun curpapir, așa c-aleg unu’ de 11 lei. Iau și-un vin de 25 de lei pentru prietenă, un bax de apă la 13 lei și un pachet de gumă la cinci lei.

23:00: Cum nu vine niciun prieten pe la mine, să stăm la băut și bătut câmpii, pierd vremea pe PlayStation. Asta este una din acele seri când mă chinui să trec de-o misiune la Call of Duty și nu-mi iese de nicio culoare.

08:00: Nicio dimineață fără cafea, mai ales când ai dormit patru ore noaptea anterioară.

09:00: Reușesc să plec mai repede de acasă, nu că m-aș grăbi neapărat undeva. La muncă programul este relativ flexibil și, dacă n-am vreo treabă urgentă dimineața (de obicei nu am), pot să ciupesc o juma’ de oră și s-ajung mai târziu.

09:15: De când și-au tras veste albastre, controlorii sunt mai ușor de observat în stații. Ca acum, de exemplu. Validez cardul, 1.3 lei, deși mai am o stație de mers și aș putea să-i fentez.

09:45: La muncă. Bag o cafea mare cu lapte și m-apuc ardelenește de treabă. Este una din acele zile-n care, dacă mă pun pe treabă, termin tot în două ore, ceea ce nu mă avantajează deloc. Așa mai fac o treabă, mai hrănesc pisica din curte, mai fac altă treabă, îmi aduc aminte c-avem și un câine, care s-ar putea să vrea și el de mâncare.

12:00: Azi e ziua de mâncat la Ikea. Aleg chiftelele la 13 lei, că n-am mai băgat de mult. Pont: dacă te duci acolo să prinzi meniul zilei, încearcă să ajungi pe la 12:25, cu cinci minute înainte să-i dea drumul. Dacă ajungi la 12:35, s-a terminat șmecheria, se umple traseul de corporatiști fomiști și, până-ți vine rândul, ți se autodigeră juma’ de stomac.

19:00: Mă văd c-un amic sa-mi refac stocul de tutun, asta înseamnă un minus de 150 de lei, la care se adaugă filtrele și foițele, alți 30 de lei. Astea ar trebui să-mi ajungă cel puțin cinci săptămâni.

20:30: Dau play la Lucifer și mă ia somnul pe canapea. Mă trezesc pe la miezul nopții, doar ca să mă întorc pe partea cealaltă, tura asta de somn nocturn nu se petrece în patul conjugal.

07:30: Ce bine că ne-am luat canapea comodă și nu m-am trezit cu o durere îngrozitoare de spate. Așa m-am trezit în miorlăit de pisică în călduri.

08:00: Bag o cafea mare cu de toate, îmi iau niște mâncare la pachet și plec la muncă.

09:50: Ajung la job, trag un ochi prin birou, evaluez treaba pe care trebuie s-o fac în ziua respectivă, îmi pun o cafea și mă duc să hrănesc pisica din curte.

13:30: Cu mâncarea luată la pachet s-ar putea să nu cheltuiesc bani pe prânz.

18:30: Sunt în drum spre casă, aglomerația mă omoară și-mi vine să-i scuip direct în gură pe cei care-și țin ghiozdanu-n spate într-o aglomerație înfiorătoare. Nu-i scuip, că doar nu sunt pe stadion, așa că-i trag de bretea, de mânecă sau îi înghiontesc și le zic să-și dea-n pula mea ghiozdanul ăla jos din spate, că deranjează pe toată lumea.

21:00: Chem un prieten pe la mine și mai stăm la bere și povești până târziu în noapte. Sper ca mâine să nu fie iar o zi din aia în care mă dau greu jos din pat. 15 lei.

02:00: Se-nvârte casa și nu-i de la cutremur. Mâine sigur mă trezesc greu.

08:00: O pisică-n călduri face minuni când alarmele nu mai fac față. Bine că nu mă doare capul.

09:30: Validez cardul STB, că și controlorii sunt, aparent, la muncă. Așa se mai duc 1.3 lei în noile gioarse de Otokar ale Gabrielei Firea.

11:30: După o ședință ad-hoc în birou, decidem că astăzi mâncăm la Ikea. E la câteva minute de mers cu mașina, ar fi și păcat să nu profităm.

13:30: N-am ajuns la timp, așa că ni se lungesc urechile până mâncăm. Meniul zilei la 13 lei e format din ciorbă de vacă, fasole cu cârnat, plus încă un cârnat la șase lei, că foamea e mai mare decât de obicei.

16:30: Simt cum devin unul cu scaunul și parcă nu se mai face odată ora de plecat acasă. Treaba-i terminată, doar că n-am voie să plec.

18:20: În drum spre casă, îmi aduc aminte că pisica nu mai are nisip, așa că trec pe la magazin și iau ceva cu miros de lavandă la nouă lei. Trec pe lângă un mini-șantier, unde muncitorii au turnat un mare morman de nisip. Mă bate gândul să revin c-o găleată, să-i fac animalului un stoc de câteva luni.

20:00: Mi-am cumpărat DiRT Rally la ofertă, 40 de lei. Credeam că-i ușor, ca Need For Speed și alte jocuri cu mașini. E greu cu spume, așa că-l șterg din consolă. Mad Max salvează seara, care cu siguranță se va încheia mai târziu de miezul nopții.

23:00: Îmi aduc aminte de kilul ăla de Nutella bună din Germania. Bag lingura fără să-mi pară rău, până simt că mi se apleacă.

02:00: Promit că-i ultima joi din săptămâna asta când mă mai culc la ora asta.

07:30: După cafea și alte tabieturi, flocăiesc pisica vreun sfert de oră, mă aleg cu zgârieturi și mușcături și o tai la muncă.

09:30: Dacă-n tramvai sunt puțini călători, există șanse mari să urce controlorii. Nu și azi.

11:30: Pentru că vremea-i mișto, astăzi vom avea lazy friday la muncă. Asta înseamnă că la prânz comandăm pizza și-o mâncăm în curte, tolăniți pe scaune și cu ochelarii de soare pe ochi.

13:45: Trei pizza mari și niște „suc” costă-n jur de 120 de lei, în cinci oameni înseamnă 24 de lei de fiecare.

17:30: Am ajuns acasă mai devreme. Începe programul de weekend și bugetul va avea de suferit. Vin niște prieteni în vizită, vor sta peste weekend, așa că urmează încă două zile în care portofelul și ficatul vor plânge în timp ce creierul și mintea se vor bucura.

19:00: Am băut aproape juma’ de sticlă de Jäger rămas de la Crăciun. Uitasem cât este de bun acest lichid închis la culoare.

21:30: După juma’ de oră de mers prin oraș, ajungem la Unirii, unde tragem la o cârciumă. Timpul petrecut acolo îl măsor în patru beri Silva care mă lasă mai sărac cu 40 de lei.

01:00: Ne retragem acasă la unul dintre băieți, nu înainte de-a face o oprire la non-stop. Mă combin cu alți doi băieți la o sticlă de tequila, 20 de lei partea mea, la care adaug alte patru beri, pe care dau doar 12 lei. Ziua se termină spre dimineață, când las 15 lei taximetristului care m-aduce acasă.

09:00: Nu știu de ce căcat am pus ceasul să sune la ora asta.

11:00: Am bostan în loc de cap, mă doare și simt cum creierul se scaldă într-o baltă de alcool. Beau niște apă și mă culc la loc.

12:00: Mi-e rău, vomit, n-am mai pățit d-astea de când eram mic. Îmi aduc aminte să nu mai combin două otrăvuri cu bere, că nu-i combo. Merg la Mega să iau ceva răcoritoare cu acid și bule, sa treacă greața. Dau 25 de lei, că iau și vreo două la cutie, care mă „revergorează” mai repede.

13:30: Simt cum revin la viață. Cred c-așa se simțea Iisus când a ieșit din peșteră. Pierd la FIFA, bag o cafteală cu prietenii la Injustice, încerc să mănânc, da’ nu-mi iese.

15:00: Iau niște ceaiuri și energizante de la Plafar. Urmează o seară de party la care aș vrea să stau până dimineața. Fără logistica necesară nu-i la fel de fun. 200 de lei mă costă.

17:00: Încep ziua lejer, c-o bere, ca să testez terenul și să observ reacții adverse. Nu există, așa că plusez cu un ceai foarte verde. Deja mă simt mai bine și seara începe să devină interesantă.

19:00: Descopăr o sticlă de rom alb Bacardi, așa că o combinăm cu niște sucuri de fructe până când nu mai rămâne niciun strop din ea. Rămân plăcut surprins, mai ales că nu mai băusem până acum așa ceva.

23:30: La party ca la party. Lume cu ochi mirați și pupile dilatate, unu mai emoționat ca altul, cel puțin jumătate din ei au probleme cu dantura, că prea le clănțăne dinții-n gură. Probabil i-o fi tras curentul. Văd că la bar au tot felul de beri fără filtru și Ursus la opt lei. Parfum, nici nu-mi puteam dori mai mult.

01:00: Cred că m-a tras și pe mine curentul sau mi-o fi pus cineva ceva-n pahar, că nu-mi tace maxilarul de nicio culoare. Noroc că mai am niște gumă de mestecat prin geacă. Îmi iau o apă care-i zece lei, băga-mi-aș pula-n clubu’ lor.

05:00: Cred c-am băut două beri toată seara și restul de bani, până la o sută de lei, îi dau pe apă plată. Așa se întâmplă de la o vârstă, dai mulți bani pe apă după o anumită oră.

05:45: Plecăm acasă. 15 lei se duc la taximetrist și, într-un final, pun capul pe pernă și adorm aproape instant.

13:00: Ziua Domnului, dorm până la unu. Realizez că, deși e foarte mișto afară și ar merge o tură de plimbare, eu voi sta în casă, să-mi odihnesc ficatul și spiritul. Din punct de vedere financiar, asta înseamnă cheltuieli zero. Am tot ce-mi trebuie, mâncare, băutură, suc, apă, pisica este sătulă, florile sunt udate, gunoiul este dus, pot lenevi toată ziua-n fața consolei.

19:00: Vine un prieten pe la mine, îi zic lui să-și ia bere, dacă vrea să bea. Eu sunt sătul de alcool și alte derivate, după un weekend în care mi-am sodomizat ficatul.

22:00: Gata, somn de voie până mâine dimineață. De data asta sunt convins că nu mai am probleme cu trezitul, cel puțin mâine, căci ora de tras pe dreapta mi se pare mai mult decât potrivită.

În afara cheltuielilor pe care le-am enumerat anterior, cheltuieli cât de cât recurente, dacă ar fi să mă raportez doar la intervalul luni - vineri, am mai plătit trei sute de euro pentru două bilete de avion și șase sute de euro cazarea la hotel. Banii ăștia au fost, însă, economisiți aproape trei luni, așa că n-au reprezentat o gaură-n buget.

Total: Dacă am calculat bine, săptămâna asta am tocat opt sute și ceva de lei, ceea ce se încadrează cât de cât în media banilor pe care-i cheltuiesc de obicei. Uneori cheltuiesc și mai mult (sau mai puțin), în funcție de ce alte lucruri se ivesc de-a lungul zilei.