Nunțile sunt principalul motiv de bucurie și de necaz al anului 2022. Fie te bucuri pentru un prieten, frate, sau văr sau te oftici că și weekendul ăsta trebuie să dai 300 de euro pe patru sarmale, ori fosta ta și-a găsit fericirea cu altcineva, e clar că nunțile nu te-au lăsat indiferent. Pe vremuri prilej de alianțe militare, de prefăcut apa în vin sau obligații, nunțile continuă să fie pretext de celebrare a iubirii și uneori exerciții de marketing politic. Pentru că tot omul vrea să se însoare, iar politicienii sunt și ei oameni. De fapt, nu sunt sigur de niciuna din afirmațiile astea, dar cine se pricepe mai bine să îmbine utilul și plăcutul decât politicienii?
În 2019, Olguța Vasilescu și-a unit destinul cu europarlamentarul Claudiu Manda în fața a 500 de invitați, cu Loredana Groza invitat principal. Nunta a fost super profitabilă, cu un „dar” de peste 250 de mii de euro. În 2018, fiul lui Liviu Dragnea își făcea petrecerea de după căsătorie la Palatul Snagov și avea tot vreo 500 de invitați, dar cu Florin Salam invitat special. Bineînțeles că nu au lipsit Codrin Ștefănescu, o întreagă colecție de mașini care reprezintă perfect social-democrația de caviar din România și niște protestatari la poartă. Și pentru Dragnea însuși băteau serios clopotele de însurătoare, dar se pare că n-a fost să fie, iar acum Irina reprezintă un capitol încheiat. Sunt doar câteva exemple.
Videos by VICE
Au urmat ani de pandemie în care a fost mai greu pentru nuntași, dar mai bine pentru buzunarele noastre. Dar iată că anii de așteptare au meritat și se pare că vom avea cea mai interesantă nuntă politică din ultimul deceniu.
Pe 27 august, George Simion se va căsători în comuna Măciuca, iar la eveniment sunt așteptați peste zece mii de oameni, conform ultimelor estimări. Gigi Becali va asigura brânza pentru eveniment – două tone chiar, iar de voia bună se vor ocupa Carmen Șerban și chiar Theo Rose, printre alte nume. Invitații vor fi transportați cu autocarele din puncte fixe, iar accesul se va face pe bază de brățară de acces — ca la un festival. Simion spune că va dona banii strânși pentru o cauza nobilă, însă darul nu este obligatoriu.
Ziceam de invitați, câteva mii, iar dacă asta ți se pare o cifră incredibil de mare, trebuie să știi că nici nu se apropie ca număr de recordul românesc – unul de care ai tot auzit încă de când George Simion și-a anunțat intenția.
Acum mai bine de 97 de ani, pe 14 iunie 1925, la nunta liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu cu Elena Ilinoiu au asistat undeva între 80 și 100 de mii de oameni. Sunt cifrele adevărate? N-aveau brățări, ca să știm exact, dar cert e că un record a stabilit. Zelea Codreanu, lider pentru mișcarea legionară, rămâne și astăzi un subiect de adulație pentru extrema dreaptă din România, iar magnetismul său un subiect de studiu pentru sociologi.
Nunta lui Corneliu Zelea Codreanu a venit în perioada de glorie maximă din viața lui
Nunta liderului legionar cu Elena Ilinoiu a fost una atipică din punct de vedere al locației, cu care niciunul dintre miri nu avea vreo legătură, dar e strâns legată de începuturile lui Codreanu și aventurile sale penale.
În 1924, Zelea Codreanu l-a asasinat pe șeful Poliției Iași, prefectul Constantin Manciu. Istoria celor doi era una lungă – mulți dintre adepții lui Zelea Codreanu erau tratați barbar în beciurile Poliției conduse de Manciu, tratament de care și Codreanu ar fi avut parte la un moment dat. Mâna dreaptă a prefectului Manciu, un anume comisar Eugen Clos, l-a lovit pe Codreanu în Piața Unirii din Iași. Majoritatea adepților lui Codreanu erau studenți, iar parte dintre ei, supuși unor bătăi brutale ale Poliției, au obținut certificate medico-legale.
Dumitru Comerzan i-a făcut chiar o plângere penală lui Constantin Manciu. Procesul a început în octombrie 1924, iar Zelea Codreanu s-a prezentat la tribunal ca avocat al studentului Comerzan. La finalul unui termen de judecată, la ieșirea din Judecătoria Ocol 2, Codreanu l-a împușcat în cap pe prefectul Manciu. A murit pe loc. A mai tras și către comisarul Clos și un subofițer pe care doar i-a rănit. După acest episod sângeros, Codreanu a fost întemnițat la închisoarea Galata și a început unul dintre cele mai mediatizate procese din istoria României.
Zelea Codreanu a susținut că a fost atacat la comanda prefectului cu un cuțit și că focurile de armă au fost trase în legitimă apărare. Acuzarea susținea că acest asasinat a fost premeditat de Zelea și alți complici cu mult timp înainte. Deși această crimă ar fi putut întoarce opinia publică împotriva lui Codreanu, acesta a fost și mai adulat de studenți, care adunau semnături pentru „cei fără de vină”.
În arest, Zelea Codreanu a împărțit celula minusculă cu un evreu față de care a devenit extrem de violent. Din cauza polarizării societății, Guvernul a mutat procesul la Focșani, un oraș mic de provincie populat la acea vreme de mulți etnici evrei. Orașul a fost închis de armată, însă mulțimea studențească venită să-l susțină pe liderul legionar a reușit să pătrundă, dar nu și în sala de judecată. Cum nici Focșani nu mai părea sigur, procesul a fost mutat la Turnu Severin.
Văduva lui Manciu a fost jignită pe tot parcursul procesului, având doar o broșură ca apărare. Pentru Zelea Codreanu au venit o droaie de avocați. Unii l-au comparat chiar cu Wilhelm Tell.
Președintele completului s-a dovedit pro-Zelea, iar jurații, toți cu svastica la rever, l-au achitat după doar cinci minute de deliberări.
Scăpat de pedeapsă, lui Corneliu Zelea Codreanu i-a încolțit ideea unui eveniment pe care îl poți face doar o dată în viață, cum îi stă bine oricărui patriot cu frică de Dumnezeu. La întoarcerea de la Turnu Severin, trei legionari de marcă i-au propus organizarea unei nunți la Focșani pe motiv că dacă procesul n-a fost acolo, până la urmă, măcar petrecerea să fie – orice ar însemna logica asta. „Măreaţa sărbătoare a neamului nostru” era caracterizat evenimentul în documentul de invitare a oamenilor la el.
În fond, un astfel de eveniment cu motive tradiționale marcat de tematică patriotică (legionară, chiar) ar fi putut să mai spele din imaginea căpătată după proces, când, deși firav, existau voci ale simpatizanților care nu achiesau cu violența dusă până la crimă.
Nuntașul legionar transformat în erou național
Focșani mai avea o menire ca loc: nu era chiar un loc în care legionarii să aibă succes. Codreanu a vorbit în memoriile sale despre treaba asta. „Focşanii [în 1925] erau cea mai puternică citadelă liberală din ţară. Din acel oraş erau trei miniştri în guvern: G-ral Vatoianu, N. N. Saveanu şi Chirculescu. Era singurul loc din ţară unde mişcarea naţională nu prinsese. Încercările noastre de a face ceva dăduseră greş. Acolo nu aveam pe nimeni. Era doar D-na Tita Pavelescu, o veche naţionalistă, cu foaia Santinela, care semăna în pustiu.”
Eșecul politic pe care liderul extremist nu și l-a asumat — Ca fapt divers, la un an după evenimentul cu zeci de mii de oameni, Codreanu a încercat să fie deputat de Focșani din partea Ligii Apărării Naţional-Creştine, partid politic de orientare naţionalistă şi antisemită din România, condus de Alexandru C. Cuza. A eșuat. Și a notat următoarele în memoriile sale: „[…] mergând să cerşesc voturi pentru mine. Unde! În mijlocul mulţimii, care, tocmai în momentul în care ar fi trebuit să fie stăpânită de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de ţara şi de viitorul ei, e buimăcită de băutura oferită din belşug de către agenţii electorali […].”
Așa, să-ți zic cu nunta. Invitațiile anunțau căsătoria „marelui erou al neamului românesc” cu domnișoara Elena Ilinoiu. Zvastica nu lipsea din antetul invitației care era adresată „oricui este bun român”. De asemenea, organizatorii au invitat pe oricine este creștin să participe la eveniment, un apropo evident la interzicerea prezenței evreilor.
Pe 13 iunie, Corneliu Zelea Codreanu și Elena au sosit în gara Focșani. Liderul legionar era îmbrăcat în straie populare. De la gară au pornit către locuința generalului Ion Macridescu, simpatizant legionar care s-a ocupat de mare parte din organizare nunții.
Autoritățile s-au asigurat că nu vor exista incidente neplăcute, iar pe durata evenimentului și cu o zi înainte toate magazinele evreiești au fost închise. În prima zi ar fi ajuns în oraș lume multă — circa 30 de mii de oameni, iar până la final estimarea e că au fost aproape o sută de mii de participanți alături de liderul extremist.
Autorităţile au numărat 2 300 de căruţe, trăsuri şi automobile. Toată lumea era îmbrăcată în costume populare, inclusiv mirii. Ceremonia fost oficiată de nouă preoți în Crângul Petrești. Într-o mișcare de marketing politic, Codreanu a apărut la acest eveniment pe cal, în straie populare și cu mai multe cununi cu zvastici. Întregul eveniment a fost filmat, iar filmul a rulat chiar și la București. Pe fondul propagării tot mai active a Mișcării Legionare, personalul Ministerului de Interne a confiscat însă filmul ca să-l distrugă.
Tinerii însurăței și-au făcut luna de miere la Băile Herculane.
Zelea Codreanu a fost atât de încântat de acest exercițiu de imagine cu băi de mulțime incluse, încât s-a gândit că poate repeta schema. Nunta nu putea fi replicată, iar cum pentru un botez al copiilor lor era prea devreme au apelat la alții. Astfel, Alexandru C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu au făcut un apel public prin care au invitat locuitorii din Putna să vină la Focșani pentru a le fi botezați copiii chiar de către liderul legionar. Toți bebelușii ar fi purtat numele Corneliu. Nu era ceva neobișnuit ca oamenii politici să facă așa-zise botezuri electorale, dar în cazul lui Zelea, care nu avea la acel moment posibilități materiale, părinții au acceptat din pură convingere.
Autoritățile au instituit în Focșani starea de asediu în oraș, astfel că Zelea nu a mai avut acces la cei 200 de bebeluși pe care trebuia să-i boteze. Dar asta nu l-a descurajat complet. Pe drumul de întoarcere a reușit să boteze aproximativ o sută de copii, pe 16 august, la Slobozia și Golești.
Cât despre un botez în familia Codreanu n-a fost cazul. Cei doi n-au avut copii ai lor, dar au înfiat o nepoată pe nume Cătălina. Nici căsătoria n-a fost prea roz. Situația financiară a lui Codreanu s-a deteriorat atât de mult, încât a ajuns, la un moment dat, să fie întreținut de socrul său.
Un episod grăitor pentru situația mariajului lor a fost că, prin prisma celebrității sale, Codreanu a început să primească atenții și cadouri scumpe. Le refuza constant spre nemulțumirea soției, care dorea mai mult confort în căminul conjugal. El susținea că luxul îl sufocă, chiar dacă se reflecta în obiecte care ar fi putut fi utile. De exemplu, mobilierul și un set de covoare scumpe trimise de un legionar din Arad au ajuns la Nae Ionescu, care tocmai își amenaja vila din Băneasa.
Să fi fost și-o a treia roată la căruța mariajului?
Gurile rele ale epocii vorbesc chiar de un triunghi conjugal, în care a apărut Nicoleta Nicolescu. Fiică a unor părinți divorțați, aceasta era o ferventă susținătoare a legionarilor și o admiratoare a lui Corneliu. Ea a ajuns la un moment dat lidera organizației legionare de femei și era văzută mai mereu în prezența lui.
După arestarea acestuia, soția sa Elena a rămas să aibă grijă de el, cât era după gratii, în timp ce Nicoleta a continuat o luptă clandestină în numele liderului legionar. A fost arestată pe 29 iunie 1939 și, ulterior, conform legendelor legionare cu iz de martiriu, ar fi fost aruncată de vie în crematoriul uman. Poliția a spus însă că a fost o execuție sumară la margine de drum.
Corneliu Zelea Codreanu a murit asasinat la 30 noiembrie 1938 în localitatea Tâncăbești. Acest loc a devenit astfel locație de pelerinaj pentru extrema dreaptă din România. Văduva Elena a fugit din țară cu fiica sa Cătălina. A trecut prin Praga și s-a stabilit la Berlin unde, de bine sau de rău, era încă un loc cald pentru extremiștii de dreapta și apropiații lor.
Odată cu ajungerea la putere a Mișcării Legionare, România era iar un loc sigur pentru văduva lui Codreanu. A revenit, dar lucrurile n-au fost calme decât pentru un an. Situația ei a devenit și mai dură odată cu instaurare regimului comunist. A fost închisă zece ani, pedeapsă pe care a ispășit-o la închisorile Mislea, Arad, Oradea și Târgșor. În cazul ei nu s-a încercat nici măcar un simulacru al unui proces și a fost condamnată direct, fără posibilitatea unei apărări.
Au urmat doi ani în lagărul de muncă de la Lățești, apoi a fost deportată în Bărăgan și eliberarea a venit în 1963. Adrian Marino a povestit în cartea „Viaţa unui om singur” cum în restul vieții ei a încercat să-i fie uitat trecutul. S-a recăsătorit și-a devenit „doamna colonel Praporgescu”. Soțul era Barbu Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu.
În fond, numele Codreanu nu avea cum să aducă ceva bun în comunism, iar ruperea de trecut îi putea asigura o oarecare revenire la normalitate, deși a rămas o bună perioadă deportată în zona Bărăganului, în localitățile create de comuniști pentru cetățenii incomozi. Elena a murit în 1994.
Căsătoria lui Zelea Codreanu rămâne fără îndoială cel mai mare eveniment de marketing politic din ultima sută de ani în România. Deși la nivel mondial, Corneliu Zelea Codreanu este cvasi-necunoscut, pe plan local s-a remarcat prin acest artificiu.
În acest context, într-o evaluare a evenimentului din 27 august 2022, politologul Cristian Pîrvulescu a spus că de ce are nevoie George Simion acum e o „umanizare” ca personaj politic, după momentele în care s-a arătat anti-european și a afișat un discurs al urii. „E un colac de salvare, după războiul din Ucraina și compromiterea naționalismului anti-european românesc, a radicalismului anti-european, acum încearcă să-l umanizeze, adică exact ce făcea Corneliu Zelea Codreanu acum aproape 100 de ani.”
Dacă vom vorbi curând de o nuntă care să semene din punct de vedere al scopului, organizării și caracteristicilor cu cea a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu, rămâne de văzut. Cum rămâne să vedem și care sunt intențiile și traiectoria oamenilor politici care încearcă să transforme evenimente private, intime, în băi de mulțime și, așa cum susțin unii istorici, în „nunți cu poporul”, nu cu o persoană. Cum a subliniat și Pîrvulescu: „Politica este un spectacol, presupune actori.”
