Toate tipurile de foști colegi pe care nu vrei să-i mai vezi în viața de adult

Poza din deschiderea acestui articol nu are nicio treabă cu vreunul dintre foștii colegi enumerați mai departe. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Sunt fană a reuniunilor, ba uneori chiar eu sunt cea care îi enervez pe ceilalți ca să ne strângem cu toții, fără să întreb dacă și ei își doresc. Cel mai recent prilej de întâlnire a fost în stradă, la proteste, un loc de socializare mai popular în ultima vreme decât Centrul Vechi. Și da, sunt de acord că întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului este sfântă, că, de obicei, ăștia sunt oamenii care ți-au marcat viața. Sau ți-au distrus-o, după caz, în anii ăia cei mai teribili ai tăi.

Videos by VICE

Totodată, revederea asta îți validează prieteniile pe care le-ai legat atunci, găștile au tendința să se păstrează la fel și la 16 ani, și la 30. Nimic nu se schimbă în simpatii, chiar dacă tocilarul clasei este azi un programator plin de bani prin America, tipa populară poartă XXL, iar tipul ăla care juca barbut și înghesuia fete în dulap este senator PSD.

Dar este posibil să apară o silă nouă, pentru genul de foști colegi pe care ți-i descriu mai jos. Și da, cu ei n-aș vrea să mă revăđ.

Tipul cretinului îmbogățit care îți trimite poze cu casa și mașina

Este pe primul loc în topul meu personal. Nu are cum să nu te enerveze genul ăsta de fost coleg de școală, fără nicio legătură cu mulții lui bani. Treaba asta devine sâcâitoare abia când tipul respectiv insistă ca tu, colegule, să afli cu precizie de câți bani este vorba. Și cum, de obicei, astfel de regăsiri au loc într-un grup creat pe Facebook, respectivul va avea și el o treabă: să pună poze cu tot ce deține, pe modelul valoarea mea.

Citește și: Șase tipuri de colegi peste care e imposibil să nu dai prin liceele din România

Asta-i casa, asta-i mașina, asta-i mobila, ăsta-i gazonul, astea-s pozele din vacanța de astă-vară, Antalya all inclusive. Gândește-te la el ca la varianta dâmbovițeană a rapperului american care face poze în pat, cu teancurile de dolari pe care nu le are. Și da, va fi unul dintre cei mai încântați de ideea de reuniune de clasă, pentru că în mintea lui limitată va fi convins că foștii colegi n-au prins ideea. Că prostul clasei, care mânca pâine goală în pauza de masă, s-a îmbogățit. Partea bună, la o revedere, e că s-ar putea să vrea să se dea și mai mare și să plătească el consumația. Nu e garantat însă că se va întâmpla așa.

Colegul ajuns care se știe cu băieții de Dorobanți

Ceva mai puțin enervant este îmbogățitul elitist. Îl știi și tu, cu siguranță. Este genul ăla care vrea să-ți dea de înțeles că s-a ajuns, dar finuț, fără să ți-o spună direct. Va fi, probabil, tipul care te sună după 10 ani să vă mai vedeți și să mai povestiți. Frustrările din școală, când el era la fel de pârlit ca tine, sunt ca o muscă pe care tot încerci s-a dai afară pe geamul de la bucătărie, fără succes. Genul ăsta de coleg te va invita în oraș în locuri dubios-ostentative, gen Casa Vernescu sau Hilton, și va arunca și un „plătesc eu, nu e problemă”, ca să te simți de căcat. Dacă ești genul care simte de căcat, bineînțeles. Dacă nu ești, situația ți se va părea mișto.

Respectivul va începe discuția dându-ți de înțeles că ar fi interesat de ce s-a mai întâmplat în viața ta, doar pentru că știe că îi vei întoarce întrebarea și-i vei da prilejul de a vorbi despre ce-l interesează: propria persoană. Și da, va arunca în discuție și nume semi-celebre, de mondeni pe care-i vezi pe la Antena Stars, cu care a ieșit odată la o bere sau ce or bea mondenii ăștia aproape celebri.

Agramatul care are multe de spus și, mai ales, de scris

Ăsta sigur te face cu capul, că e agramatul absolut. În vorbire, dar mai ales în scris, că doar ne conversăm toți pe messenger, acolo unde tipul ăsta nu nimerește nicio cratimă, iar dezacordul e atât de prezent, încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva problema este la tine.

„Buna ziua la toti, ce bine i-mi pare ca va-m regasit si ca sunt toată lumea aici” ar putea fi foarte bine unul dintre mesajele lor. Restul sunt variațiuni pe temă. Nu e ca și cum m-ar atinge într-un fel că un om de care n-am mai auzit de 10-15 ani este doct sau idiot. Mai nasol este când respectivul insistă să se împrietenească cu tine pe Facebook sau unde-o mai fi.

Sigur îți va trânti un comentariu familiar și cretin din când în când la vreo poză sau la vreo postare. Dacă ești genul mai simțitor la siluirea limbii române, nu-ți pică bine. Și, de obicei, genul ăsta de coleg este foarte activ pe Facebook și are o sensibilitate ridicată la Ignore.

Tipul care s-a căsătorit cât tu încă îți trăiai tinerețea

Mai e o categorie care nu e agasantă atât timp cât nu caută conversație. Genul căsătorit de la 20 de ani, cu copii adolescenți („am fost mai harnic, am început mai devreme”) și o mare poftă de a povesti tuturor despre asta. Îți va umple chatul, deși nu-i ceri tu, cu tone de poze cu „b ărbată – miu / nevastă-mea”, ăla micu’ și tot ceea ce tu nu vrei să știi, oricum, despre viața lui. Sau despre viața unui om aproape străin, cu care s-a întâmplat să mergi la școală, niște mulți ani în urmă, pentru ca apoi să dispară cu totul din orizontul tău.

Citește și: Nouă motive pentru care reuniunile de zece ani de la terminarea liceului sunt inutile şi stupide

E doar unul dintr-o categorie mai mare de oameni care fac publice, pe Facebook, poze cu familia lor, cu obiceiurile, cu locurile prin care călătoresc și ce fac pe-acolo, ca să-nțelegi proporțiile dorinței de băgare în seamă. Și nu, fluxul de poze nu se termină la replici precum „Ai o familie frumoasă!”. Nu vrei să-i trimiți și tu, drept răspuns, o poză cu familia ta! Nu faci decât să arunci lemne-n foc. Dacă n-ai familie, tot nu scapi. Îți va povesti în multe sute de mesaje cum a trecut viața degeaba pe lângă tine.

Organizatorul de grupuri pe Messenger sau WhatsApp

Și mai este Organizatorul. În cele mai multe cazuri a fost șeful clasei și și-a regăsit, odată cu foștii colegi, vocația de lider. Tot el are cele mai multe șanse să fie administrator de bloc sau vecinul care are sfaturi despre orice nimic de care nu-ți pasă în viața ta. Ca fost coleg va veni cu tot felul de propuneri, fără să le ducă neapărat mai departe: „Hai să ne-ntâlnim aici. Hai să mergem în concediu la mare. Hai să facem un grup pe WhatsApp, în care să disecăm, non-stop, toate nimicurile care se întâmplă peste zi. Hai să ne întâlnim între noi și familiile noastre.”

Tot el își ia în serios rolul de catalizatorul și încearcă să nu lase discuția să lâncezească. Aruncă mereu câte un subiect nou, chiar dacă nu-i pasă nimănui de el. „Știți ce fac acum? Gogoși cu ciocolată”, gen. Discuții care ar fi simpatice și firești într-un grup de prieteni vechi, dar cât se poate de aiurea între niște străini regăsiți, cu care n-ai mai vorbit de zeci de ani.

Cu toată această listă în față și cu teama regăsirii cu foști colegi pe internet, mă simt mai pregătită ca adult să mă comport ca un copil și să mă ascund în șifonier de astfel de străini. Însă, repet, n-am nimic împotriva reuniunilor de tot felul, atât timp cât ele se limitează la cele de 10 ani sau alte praguri din astea aniversare. Mi-e mai greu să înțeleg de unde entuziasmul de a vorbi ca la psiholog cu niște oameni pe care, altfel, nu i-ai recunoaște pe stradă. Și mai rămâne o regulă pe care o aplicăm toți: dacă chiar ne pasă de unii dintre foștii colegi, o să ținem legătura.

Citește mai multe despre colegii din viața ta de elev:
Școala românească: între profesorii care mă băteau și ăia care plângeau la ore
Ce fac foștii tăi colegi de liceu acum?
Școala românească m-a învățat tot ce e mai rău despre viață