Doctorul SS care s-a convertit la islam ca să scape de vânătorii de naziști

Holocaustul, așa cum bine știți, a fost pus la cale de către unele din cele mai groaznice ființe umane din istorie. Un lucru este cert: pe lângă cei care au apărut în manualele voastre de istorie (Hitler, Göring, Himmler), au mai fost alții care au scăpat nevătămați, liberi să își trăiască restul zilelor şi să pretindă că sunt niște emigranți blânzi, care s-au mutat în Argentina doar pentru că au preferat plăcintele cu specific argentinian (empanadas) și polo, în defavoarea cârnaților nemțești și a fabricării de automobile.

Un membru al forţelor speciale SS, care a scăpat ulterior de urmărirea penală, a fost doctor în lagărele de concentrare. De origine austriacă, Aribert Heim a ajuns să fie cunoscut drept „Doctorul Moarte". Atrocitățile comise în lagărele naziste au propria lor scală a groazei. Heim se situează undeva în partea de sus a scalei (el injecta benzină în inimile oamenilor sănătoși și, ulterior, păstra craniilor lor drept trofee). Totuși, în ciuda crimelor sale monstruoase, a reușit să evite autoritățile. Când acestea au reușit să-l ajungă din urmă, pe la începutul anilor '60, el plecase deja din Germania.

La 50 de ani mai târziu, Souad Mekhennet (jurnalist la New York Times) a primit un pont, că Heim se convertise la islam și că s-ar fi ascuns în Cairo. A făcut echipă cu un alt jurnalist de la NYT (New York Times), Nicholas Kulish, şi cei doi au urmărit pontul, cu speranța că vor da de Heim și că vor putea explica ce s-a întâmplat mai exact după dispariția lui bruscă.

Un articol scris de Souad și Nicholas despre Heim a fost mai întâi publicat în New York Times, după care cei doi jurnaliști și-au transformat investigația într-o carte, intitulată The Eternal Nazi (Nazistul Etern). Am vorbit recent cu cei doi despre experiența lor, despre servieta cu lucrurile lui Heim (pe care au primit-o în Cairo) și despre efectul pe care povestea l-a avut asupra lor și asupra celor apropiați de Doctorul Moarte.

Servieta lui Aribert Heim, care le-a fost dată lui Nicholas și Souad de către familia egipteană adoptivă.

VICE: Salut, băieți. Haideți să o luăm cu începutul: când ați început să investigați povestea lui Aribert Heim?
Souad Mekhennet: Am început să investigăm în 2008, atunci când am primit un telefon de la o sursă mai veche de-a mea. Ne-am întâlnit și el a scos o poză cu Aribert Heim, trasă la xerox. Mi-a spus că era cel mai căutat doctor nazist, Doctorul Moarte. Se specula că erau informații pe care Heim le-ar fi ascuns într-un cartier anume din Cairo, dar nimic nu era confirmat. Așa că am vorbit cu Nick și am decis să acceptăm provocarea. Am luat această poză în Cairo ca să verific dacă este adevărat. Am mers dintr-un hotel mic în altul, până când, în cea de-a treia zi, am găsit pe cineva care l-a recunoscut.

Ce anume a făcut Heim, de a ajuns cel mai căutat nazist din întreaga lume?
Nicholas Kulish: El a lucrat ca doctor în lagărele de concentrare, printre care Buchenwald, în Germania și Mauthausen, în Austria. A fost acuzat de comiterea unor crime monstruoase în 1941, inclusiv de operații pe pacienți perfect sănătoși, pe care i-a omorât pe parcurs și de injectarea de benzină în inimile oamenilor. De asemenea, obișnuia să păstreze craniile care aveau dinți buni drept trofee, pe care le ținea pe biroul său.

Și apoi a reușit să fugă, în urma războiului.
Păi, chiar dacă oamenilor nu le vine să creadă, Heim a fost arestat mai întâi de americani, după care de autoritățile germane. Acest lucru s-a întâmplat după mai mult de doi ani de la război, dar nu era nicio dovadă că el ar fi servit în Mauthausen, așa că a fost eliberat sub amnistia de Crăciun din 1947.

Cum a reușit să şteargă acest lucru din cazierul lui?
Nimeni nu știe exact. Ar fi putut fi o greșeală de neatenție, că trimiteau milioane de soldați în aproape jumătate din Europa.

SM: Pe lângă asta, martorii atrocităților lui Heim erau în Austria, iar anchetatorilor le-a luat ceva timp până să afle unde anume se afla Heim.

O poveste care mi s-a părut interesantă a fost una despre vânătorii de naziști, care au început să pună lucrurile cap la cap după ce Heim a fost menționat în mod explicit într-o piesă scrisă de un supraviețuitor al Holocaustului.
NK: Da, a fost ceva fascinant. Era una dintre cele mai vechi opere de artă despre Holocaust. Dramaturgul, Arthur Becker, a fost un fel de asistent al unui anchetator al crimelor de război în Mauthausen și a făcut rost de prima mărturie cunoscută despre crimele lui Heim din 1946. Apoi a scris această piesă în care personajul negativ este un doctor care colecționează cranii drept trofee. Așa că Heim a devenit acest criminal nazist notoriu la doi ani după terminarea războiului.

Când, de fapt, Heim era ocupat cu jocul de hockey profesionist pe gheață.
SM: Da,el se mutase în Bad Nauheim (aproape de Frankfurt) și juca pentru echipa de hockey pe gheață a celor de la Red Devils. Apoi a întâlnit o fată care provenea dintr-o familie foarte bogată și s-a mutat într-o vilă uriașă în Baden, unde s-a stabilit ca ginecolog.

În cât timp l-au ajuns din urmă vânătorii de naziști?
NK: A primit un telefon în 1962 și a fost întrebat dacă el era doctorul care a lucrat în Mauthausen. Apoi, a avut o întâlnire incredibil de degajată cu doi anchetatori, dar știa ce însemna asta. A împrumutat Mercedesul cumnatului său și, practic, a gonit din Germania în Franța și din Franța în Spania, după care a abandonat mașina înainte s-ajungă în Maroc. Cumnatul său era destul de nervos pe el atunci când și-a recuperat mașina. A zis: „Puteai măcar s-o speli".

Poza din pașaportul lui Heim.

Și în Egipt s-a convertit la islam și a devenit Tarek Hussein Farid. Este evident din carte că se pricepea să-și ascundă identitatea. Credeți că această convertire a avut de-a face cu asta?
SM: Am auzit câteva teorii, iar una venea din partea familiei sale. Atunci când Egiptul a început să aibă relații apropiate cu Israelul, Heim nu s-a mai simțit în siguranță acolo. Așa că o modalitate prin care să-și schimbe numele și să se amestece mai bine printre ceilalți a fost să se convertească la islam. Pe de altă parte, familia sa adoptivă din Egipt credea că el era cu adevărat atras de religie, că se ruga și că urmărea toate regulile. Așa că depinde cu cine vorbești. Dar cu siguranță a reușit să convingă oamenii că era cu adevărat interesat de religia islamică.

Poți să-mi spui mai multe despre familia alături de care a trăit în Egipt?
S-a mutat într-un hotel mic numit Kasr el-Madina și familiei proprietarului i s-a făcut milă de el, pentru că era un străin mai în vârstă, care trăiește singur. În cele din urmă, a devenit prieten apropiat cu proprietarul și obișnuiau să-i gătească și să-și petreacă timpul împreună. El, mai mult sau mai puțin, i-a adoptat ca pe o familie și ei, la rândul lor, l-au adoptat pe el. A devenit un prieten foarte apropiat al lui Mahmoud Doma, pe care noi l-am intervievat de mai multe ori pentru cartea noastră. Heim a devenit cel de-al doilea tată pentru Mahmoud și fratele său mai mic. Tatăl lor murise când ei erau copii mici.

Cum a fost să îi spuneți familiei că bărbatul pe care îl cunoșteau a făcut acele fapte îngrozitoare?
Ei nu ştiau că Heim se ascundea sau cine era el cu adevărat, așa că a fost o surpriză uriașă pentru ei. Ei nu îi știau cea de-a doua identitate. Dar știau totuși că fusese căsătorit și că avea doi copii în Germania. De asemenea, l-au întâlnit pe Rüdiger (fiul cel mic al lui Heim) la un moment dat, pentru că începuse să își viziteze tatăl.

Cât de conștientă a fost familia lui reală de faptele sale?
Păi, am vorbit cu soția lui înainte de a muri și ne-a zis că nu avea habar despre nimic înainte de a auzi acuzațiile (după ce Heim s-a întâlnit cu anchetatorii în Baden). Se pare că mama ei i-a spus lui Heim că în niciun caz familia nu va putea face față unui asemenea proces. I-a sugerat că le-ar face un bine tuturor dacă ar pleca.

NK: Una dintre ironii a fost că s-a presupus că el a plecat din Germania în 1962 ca să-și protejeze familia. Deși pe vremea aia un criminal de război nazist putea să scape de acuzații cu o pedeapsă ușoară sau prin câțiva ani petrecuți la închisoare, înainte de a se întoarce la o viață normală. În schimb, el și-a supus familia, timp de jumătate de secol, la înregistrarea conversațiilor telefonice, interogatorii și cercetări. Practic s-a condamnat singur la decenii de exil şi a transformat Egiptul în propria-i închisoare.

Ce simțeaRüdiger atunci când ați vorbit cu el? Cum s-a împăcat cu ceea ce a făcut tatăl său și cu cine era tatăl său în Egipt?
SM: Părerea mea a fost că el nu voia să creadă că tatăl său ar fi putut comite toate acele crime monstruoase. Nu voia să știe dacă le-a comis sau nu. Era obsedat de ideea de a dovedi nevinovăția tatălui său.

NK: Heim a avut doi fii și asta arată cât de diferite au fost reacțiile lor. Fiul mai mare știa mai mult sau mai puțin și își amintea că tatăl lui fusese interogat de poliție. Nu a avut nicio relație cu tatăl său și nu a vrut să-l viziteze niciodată în Cairo. În timp ce fiul mai mic, care avea șase ani atunci când tatăl lui a dispărut, de abia își amintea de el, așa că a pornit în căutarea unui tată pe care nu l-a cunoscut și după care a tânjit mereu.

Ați aflat ceva care să vă surprindă, în timp ce lucrați la cartea voastră?
Un lucru care m-a surprins a fost cât de multe povești adevărate au existat cu Inglourious Basterds (Ticăloși fără glorie). Grupuri cu nume ca Răzbunare și Răzbunătorii au depistat și au ucis foști membri din SS și Gestapo. Tuviah Friedman, care mai târziu a lucrat pentru Simon Wiesenthal (vânător de naziști renumit), a vânat naziști din Europa postbelică. Căpitanul SS, cunoscut ca Spânzurătorul din Riga, a fost găsit într-un geamantan/cufăr din dormitorul casei sale, pe o plaja din Uruguay, executat pentru rolul său din cadrul Holocaustului.

SM: La fel cum Mossad-ul a încercat să ucidă naziștii în Egipt. Hans Siele, un alt doctor nazist, trebuia să primească o scrisoare cu o bomă în ea, însă a explodat în mâinile curierului.

Cu ce-aţi plecat în urma acestei experiențe?
A fost o șansă să aflăm ce s-a întâmplat în Germania dintr-o perspectivă radical diferită. Familia egipteană ne-a dat servieta cea veche și prăfuită a lui Heim, care era îndesată cu scrisori și dosare medicale și cu un lung raport despre evrei și anisemitism, ceea ce îl obseda. Am dedus că mai sunt multe lucruri despre care noi nu știm încă nimic. Mă refer la faptul că eu am crescut în Germania și am studiat istorie, dar mai sunt multe lucruri pe care nu le știm.

Tu ce zici, Nick?
Am întrebat un judecător pensionat, care vâna naziști în timpul liber: „Care mai e rostul să arestezi oamenii ăștia de 90 de ani? De ce i-ai mai urmări?". El mi-a zis răspuns: „În lagărele de concentrare au trimis la moarte bărbați și femei de 90 de ani și nu au avut nicio problemă să omoare bebeluși nou-născuți. Așa că urmărești dreptatea în orice moment și cu orice preț." Există un motiv pentru care nu s-a impus niciun statut de limitare al crimei, aici, în SUA, și asta pentru că victimele merită dreptate, nu contează de cât timp este nevoie.

În final, ce părere aveți despre teoria unora că Heim este încă în viață și că umblă pe undeva?
SM: Păi, nu a fost găsit niciun cadavru. Cercetarea noastră ne-a dus la concluzia că a fost îngropat într-un mormânt comun, însă, desigur, nu avem nicio dovadă. Din perspectiva vânătorilor de naziști, scepticismul este o parte normală din meserie. S-a investigat, la un moment dat, dacă Heim s-a întors în Germania, dar din cauza cercetărilor noastre și a unor dovezi suplimentare, cazul s-a închis.

NK: Pe de-o parte, tipul ăsta a fugit de atâtea ori după război, încât dacă ar mai fi reușit să scape iarăși prin înscenarea morţii, ar fi o idee destul de credibilă. Pe de altă parte, Heim ar trebui să facă o sută de ani în iunie, dar oamenii simt că nu s-a făcut dreptate, așa că, în anumite feluri, nu ai putea niciodată să prinzi suficienți oameni vinovați de crimele Holocaustului.

Crezi că și-au ratat șansa?
La sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, când aproape toți criminalii naziști erau acolo să fie prinși, americanii erau mai preocupați să se bată cu sovieticii și sovieticii erau mai preocupați să se bată cu americanii. Germanii nu voiau decât să construiască merţane și BMW-uri și să uite de întreaga poveste. Așa că totul a fost amânat pe mai târziu, iar oamenii ăştia deja începuseră să moară, când s-au hotărât să pornească în căutarea lor.

Vă mulțumesc, băieți.

Traducere: Mădălina Pîrcălăbescu

Citește mai multe despre naziști:
Faceți cunoștință cu noua specie de parlamentari bigoți din Uniunea Europeană
În Copenhaga s-a desfășurat primul miting nazist de la sfârșitul WWII