Stephane Charbonnier, aka Charb, editorul de la Charlie Hebdo care a fost ucis în timpul atacului de ieri, vorbește cu reporterii după ce birourile ziarului au fost bombardate în 2011. Fotografie via utilizatorul Wikimedia Commons Coyau.
Ieri dimineață, în arondismentul 11 din Paris, un trio de bărbați înarmați a atacat sediul ziarului săptămânal stângist de satiră Charlie Hebdo. Bărbații mascați, înarmați cu puști și lansator de rachete, au ucis 12 persoane (printre care doi polițiști) și au rănit alte zece, apoi au fugit de la locul incidentului. Potrivit rapoartelor, au strigat „Allahu Akbar” și „Profetul e răzbunat acum”. E al patrulea atac terorist de acest gen pe care l-a suferit țara în ultimele trei săptămâni.
Charlie Hebdo are o istorie întreagă cu materiale controversate și era de multă vreme în vizorul musulmanilor radicali, care au acuzat ziarul de islamofobie și rasism pentru publicarea unor caricaturi cu profetul Muhammad, lucru interzis în Islam. Publicația a fost amenințată și atacată în repetate rânduri.
Videos by VICE
Charlie Hebdo a apărut la jurnalele de știri din toată lumea în luna februarie a anului 2006, când a republicat o serie de caricaturi – dintre care una îl arăta pe Mohamed cu o bombă în loc de turban – care au apărut în ziarul danez Jyllands-Posten și au dus la proteste fatale în Orientul Mijlociu. Președintele francez din vremea aceea, Jacques Chirac, a numit acțiunile ziarului o provocare deschisă și mai multe grupări musulmane franceze au dat în judecată ziarul și pe editorul Philippe Val pentru „insulte publice împotriva unui grup de persoane pe baza afilierii lor religioase”. Acuzațiile au fost respinse până la urmă.
Totuși, grupările islamiste au păstrat din momentul acela ranchiună împotriva ziarului și a altor publicații care printaseră caricaturile. Într-un mesaj audio din 2008, Osama bin Laden a numit desenele arme ale unei „noi Cruciade”.
În noiembrie 2011, Charlie Hebdo a publicat pe copertă un alt desen cu Mohamed, alături de o glumă care susținea că profetul fusese numit redactor-șef. În ziua următoare, birourile ziarului au fost incendiate; poliția a concluzionat că focul a fost declanșat intenționat. Site-ul Charlie Hebdo a fost și el atacat de hackeri și înlocuit cu mesajul: „Continuați să abuzați Profetul sfânt al Islamului cu caricaturi dezgustătoare sub pretextul libertății de exprimare”. Un grup de hackeri turci numit Akincilar și-a asumat responsabilitatea pentru atacul cibernetic, iar într-un interviu cu un ziar francez, unul dintre membrii grupului a spus că actul a fost „un protest împotriva insultelor aruncate valorilor și credințelor noastre”, dar a negat că grupul ar fi avut vreo legătură cu bombardamentele.
Birourile Charlie Hebdo după atacul din 2011. Fotografie via utilizatorul Wikimedia Commons Pierre-Yves Beaudoin.
În septembrie 2012, ziarul a publicat din nou caricaturi cu Mohamed (de data aceasta nud), iar guvernul francez a închis ambasadele și școlile din Orientul Mijlociu de teama repercursiunilor. Un bărbat a fost arestat de autoritățile franceze pentru că a cerut decapitarea editorului Stephane Charbonnier, aka Charb. Charbonnier a fost victima unor amenințări și în martie 2013, când revista organizației al Qaeda, Inspire, l-a pus pe o listă neagră de oameni căutați care includea mai mulți redactori și caricaturiști care îndrăzniseră să răspândească desene cu profetul Mohamed.
În ultimii câțiva ani, tensiunile dintre musulmani și restul populației franceze au crescut, dar Charlie Hebdo a continuat să întindă coarda – din cauza unei ediții din 2013, intitulată „Viața lui Mohamed“, un vânzător din librărie a fost amenințat de niște tineri musulmani după ce a afișat-o în vitrină.
Niciuna dintre aceste controverse și episoade violente nu se compară, totuși, cu atacul care a avut loc ieri. În momentul de față, ucigașii sunt încă în libertate.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre extremism:
Ultrașii germani naziști s-au unit împotriva musulmanilor extremiști
Întrebarea zilei: sunt partidele extremiste o soluție?
Tata a fost terorist
De ce au defecat și au menstruat activistele feministe pe steagul Statului Islamic?
