Am vorbit cu bărbați care au fost ceruți în căsătorie de iubitele lor

Rolurile binare de gen nu sunt generoase cu toată lumea. Nu e distractiv nici să fii nevoită să te epilezi din cap până în picioare și să îți susții emoțional toată familia și e la fel de groaznic să nu ai voie să plângi și să fii obligat să întreții financiar o familie întreagă. De-a lungul timpului, tot mai mulți oameni au realizat că aceste așteptări stricte nu ajută pe nimeni.

Și totuși, cererile în căsătorie au rămas un domeniu la fel de strict. Un studiu din 2017 efectuat de site-ul The Knot, care organizează nunți, a descoperit că doar unu la sută dintre cererile în căsătorie în cuplurile hetero sunt propuse de femei. Săptămâna trecută, după ce am citit un thread pe Reddit care îi întreba pe bărbații care au fost ceruți în căsătorie de iubitele lor cum s-au simțit, am început să văd frumusețea unei relații în care presiunea cererii în căsătorie nu cade pe niciunul dintre parteneri și nu e influențată de sexul acestora. Intrigată de această idee, am vorbit cu câțiva bărbați care au fost ceruți în căsătorie de iubitele lor ca să aflu cum li s-a părut.

Am aflat că dacă gestul cererii în căsătorie e făcut de cel care simte să facă asta, experiența va fi mai spontană și mai creativă – asta dacă ești genul de persoană care se omoară după gesturi grandioase.

BROADLY: Cum te-a cerut în căsătorie prietena ta?
MATT: Am fost cu ea într-o excursie în Adirondacks. Era toamnă și peisajul era glorios. Mi s-a părut ciudat că Josey s-a enervat că întârziasem din cauza mea, nu era genul ei.

Ne-am cățărat până pe vârful Cascade. Era cel mai mic dintre vârfurile înalte, dar avea o priveliște superbă. Josey m-a tras deoparte ca și cum voia să vorbească cu mine. M-am gândit că era panicată că mă apropiasem prea tare de margine și voia să mă roage să nu mai fac asta. Apoi, deodată, a devenit foarte emotivă. După care mi-a cerut în căsătorie. M-a lăsat cu gura căscată. Îmi spusese foarte clar la începutul relației că nu vrea să ne căsătorim, că nu e deloc genul ei. Mă gândeam că o să-mi ia cel puțin zece ani s-o conving. Primele cuvinte care mi-au ieșit pe gură au fost: „Ce idioată ești!” Am râs amândoi și apoi m-a mai întrebat odată și am zis da și am simțit amândoi o bucurie nouă și diferită. Fratele ei, Gregory Roberts, era și el cu noi. E fotograf și avea aparatul pregătit, așa că mi-am dat seama că era un eveniment plănuit, unul din ăla serios. Josey a îngenunchiat când m-a cerut în căsătorie și a fost super frumos. Mi-a dat un inel de logodnă temporar din plastic, cu o busolă. De atunci l-am înlocuit cu unul mai clasic, dar îl păstrez cu sfințenie pe primul. Mi-a dat și o brățară din piele pentru Apple Watch pe care scrie „Te căsătorești cu mine?”. Mi s-a părut super drăguț.

Ai bănuit vreo clipă că o să te ceară în căsătorie?
În niciun caz. Eu voiam să ne căsătorim la un moment dat, dar ea era hotărâtă că nu vrea asta. Chiar m-am întrebat de ce naiba era atât de important pentru mine și n-am putut să-mi răspund la întrebare. Familia mea se obișnuise cu gândul că n-o să ne căsătorim niciodată, deci nu înțeleg de ce mai conta pentru mine.

Cum te-ai simțit? Am auzit teorii cum că gestul ăsta i-ar emascula pe bărbați. Ai simțit asta?
Am avut un sentiment de bucurie suprarealistă pe care n-am mai simțit-o în viața mea. În niciun caz nu m-am simțit emasculat, nu dau doi bani pe stereotipurile de genul ăsta. Am crescut în Pennsylvania în anii '80, deci am primit anumite noțiuni învechite despre masculinitate, dar după o vreme am înțeles că erau greșite și nu mă făceau fericit. Totuși, zilele trecute am vrut să-mi iau un Apple Watch 4 și nu mai aveau decât cu brățară roz și m-a surprins că m-am simțit un pic dubios că-mi iau „brățară de fete”, cum ar veni. Dar mi-a trecut repede. Omul cât trăiește evoluează. Poate că mai am însușiri tipic masculine, dar nu din alea care te fac să fii un dobitoc.

Fiind bărbat, bănuiesc că ai simțit presiunea de a o cere pe Josey în căsătorie. Crezi că, într-o bună zi, cererile în căsătorie o să se elibereze de presiunile de gen?
Eu n-am simțit nicio presiune, dar de câte ori mă gândeam că o să ne căsătorim, îmi imaginam că eu o să fiu cel care face propunerea. Cred că majoritatea bărbaților au impresia că trebuie să facă ei pasul ăsta. Și majoritatea femeilor cred asta. Dar uite că Josey m-a cerut pe mine și a fost fix ce trebuia. Îți dai seama că îmi doresc o lume în care să nu mai ținem cont de rolurile de gen și fiecare să facă ce simte. Dar știu că n-o să fie ușor să ajungem acolo. În orice caz, cu cât vor apărea mai multe persoane care vor sfida rolurile de gen, cu atât vor reuși mai ușor conservatorii să accepte idei care acum li se par dubioase.

Ce reacții ați primit de la oamenii?
Ea le ceruse înainte permisiunea părinților mei, care au jubilat. Au mai fost câțiva prieteni care au făcut glume pe seama noastră pe rețelele sociale și un cuplu care ne-a susținut, dar n-a înțeles cum de eu fusesem de acord cu treaba asta. O prietenă faimoasă, Olivia Locher, care a realizat serialul I Fought the Law, ne-a făcut niște fotografii de logodnă care au fost bine primite de toată lumea din viețile noastre, inclusiv în orașele noastre natale.

BROADLY: Cum te-a cerut în căsătorie prietena ta?
ANTHONY: Prima noastră fiică tocmai împlinise un an și fusese un an haotic. Soacră-mea făcea pe bona, era ziua mea și eu beam o bere după job cu iubita mea. Sărbătoream un an de când eram părinți. Vorbeam despre tot felul de chestii când, deodată, o văd că se fâstâcește și vrea să îmi spună ceva ce părea important. Nu m-a cerut direct în căsătorie, dar mi-a zis că i-ar plăcea să ne căsătorim și m-a întrebat ce părere am. M-am bucurat că m-a întrebat și i-am zis că vreau. Am decis amândoi că suntem pregătiți și asta a fost. Un moment scurt și simplu, pe stilul nostru.

Te-ai fi așteptat vreodată să te ceară în căsătorie? Mai vorbiserăți despre asta?
Aveam un copil, urma să ne cumpărăm în sfârșit o casă după ani de zile de locuit în chirie, deci da, ne mai gândisem la asta. Ne știam deja de 12 ani. Mă așteptam să se întâmple la un moment dat, dar nu chiar atunci.

Cum te-ai simțit când te-a întrebat? Te-ai simțit emasculat în vreun fel?
În niciun caz. Mereu am fost egali în relație și chiar nu conta cine punea primul întrebarea. Nu aveam niciunul așteptări mari pentru nuntă. Fără rochie albă, fără ceremonie, fără inele. Ne-am căsătorit într-o dimineață de luni la primărie. Nici măcar n-am invitat părinții. După două luni, am dat o petrecere mare să sărbătorim și am pregătit fiecare un discurs ca să le arătăm familiei și prietenilor cât ne iubim și cam atât.

Ai simțit vreodată presiunea că trebuie s-o ceri în căsătorie pe iubita ta?
Nu, niciodată. Dar îmi imaginez că alții o simt. Oamenii au multe așteptări de la ritualul căsătoriei și asta pune presiuni mari pe un cuplu. Eu le recomand tuturor să nu își bată capul cu așteptările altora și să facă doar ce simt. Fă-o pentru tine dacă vrei s-o faci, e tot ce contează.

BROADLY: Cum te-a cerut în căsătorie prietena ta?
DUDE: M-a cerut chiar de ziua mea, la un festival din Midwest. Se pare că le spusese de planul ei tuturor celor din camping. Fiind ziua mea, îți dai seama că mă făcusem praf încă de pe la prânz. Stăteam amândoi lungiți sub un dom geodezic din lemn, ea a îngenunchiat și eu am început să plâng instant. Mi-a spus cât de special sunt și că voia să facă un gest special de ziua mea. În spatele ei era un tip care sufla balonașe de săpun, fără să știe despre ce vorbeam. S-a nimerit la fix! Un alt tip necunoscut care stătea lângă noi și era și el praf, s-a super emoționat.

Te așteptai să facă asta?
Deloc. În trecut, după o noapte de petreceri prin oraș, mi-a luat degetul să-mi ia măsura la el, dar eram atât de mahmur că n-am înregistrat ce s-a întâmplat decât târziu, înainte de nuntă. Înainte de asta nu vorbisem niciunul dintre noi despre căsătorie.

Cum te-ai simțit?
Nu m-a afectat cu nimic că m-a cerut ea și n-am făcut-o eu. Oricum aveam o relație neconvențională. Ea a fost cea care mi-a cerut numărul de telefon și a inițiat primul sărut. Nu m-a deranjat. Îmi place când femeia preia controlul.

BROADLY: Cum te-a cerut în căsătorie iubita ta?
SEBASTIAN: În ziua ultimului meu examen, m-a dus la magazinul nostru preferat de discuri. Ne uitam la discurile din vitrină când m-a întrebat dacă îmi place unul anume. M-am uitat mai bine și am văzut un semn cu porecla mea pe el. Lângă, scria: „să curgă muzica și să dansăm”. Am crezut că vrea să îmi facă un cadou pentru că trecusem examenul și devenisem tehnician. Dar s-a întors spre mine și mi-a zis: „Acum că ești tehnician, vrei să fii și soțul meu?”

Ai fost surprins?
Am fost foarte surprins, mai ales că eram cu gândul la examen. Vorbisem amândoi despre căsătorie la un moment dat și ne plăcea ideea. Dar nu stabilisem nimic. Ea e o tipă spontană și a făcut ce a simțit. De ce să mai aștepte? Și eu mă gândisem să-l rog pe muzicianul ei preferat să mă ajute s-o cer în căsătorie, dar mi-a luat-o ea înainte.

Cum te-ai simțit? Ți s-au năruit preconcepțiile pe care le aveai despre rolurile de gen?
Noi nu avem genul ăsta de relație. Și nici familia mea n-a fost convențională. Mama mea a fost singură toată viața și m-a crescut împreună cu alte cinci femei din familie. Singurul bărbat din jurul meu a fost bunicul. Iubita mea m-a cerut în căsătorie, ea câștigă mai mulți bani decât mine și chiar mi-ar plăcea să stau eu acasă cu copilul. Nu m-am simțit emasculat pentru că nu-mi trăiesc viața după valorile tradiționale.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.