Cum să-ți dai seama dacă relația ta BDSM e abuzivă

Articolul a apărut inițial pe Tonic

Pentru o persoană obișnuită, BDSM poate însemna o pălmuță ocazională la fund în dormitor. Poate sunt și cătușe, frânghie sau alte jucării obținute de la magazinul erotic local. Dar pentru majoritatea oamenilor care se identifică drept parte a „comunității de piele” sau, mai general, a „comunității kink”, BDSM este un stil de viață. Acești oameni nu se joacă ocazional de-a BDSM-ul, ci îl trăiesc.

Dacă vezi vreodată pe cineva purtând un lănțișor cu lacăt la gât, cel mai probabil se află într-o relație BDSM de tip stăpân / sclav. Încuietoarea este aproape la fel cu o verighetă, în sensul că simbolizează că acel submisiv sau sclav aparține unui stăpân (care are cheia de la lacăt) și nu poate fi abordat de alți stăpâni (dominanți), decât dacă li se dă cheia de la lănțișor. Alte simboluri ale stilurilor de viață BDSM includ tatuajele sau marcarea submisivului cu o imagine care îl reprezintă pe stăpânul său. Aceste relații sunt comune atât în comunitățile gay cât și în cele hetero, în toată lumea.

Pentru cei din exterior, toate acestea sună destul de extrem, ca și cum reflectă niște probleme psihice care stau la bază. Cum altfel ar vrea cineva să își provoace singur durere sau să ceară altcuiva să îi provoace durere? Unele din ritualurile BDSM mai exotice sunt de-a dreptul șocante pentru cei din exterior – precum cuștile de castitate pentru penis, care nu-l lasă pe purtător să aibă o erecție completă (dar îl lasă să urineze) și pentru care doar stăpânul sau stăpâna are cheia.

Sunt un milion de motive pentru care cineva dorește să ducă o viață în stil BDSM, dar cea mai mare parte a lor sunt legate de șansa de a construi relații și conexiuni mai profunde cu alte ființe umane și cum ei înșiși, explică Ryan Witherspoon, un psihoterapeut din Los Angeles specializat în stiluri de viață alternative. Pentru mulți, comunitatea BDSM este una incluzivă, din care pot face parte, în condițiile în care poate nu au reușit să se integreze în altele. Unii practicanți spun că joaca de tip BDSM e ceva natural pentru ei, ca și cum sunt atrași în mod natural de rolul de stăpân sau de sclav, și că e un mod autentic de exprimare a sinelui lor.

Sunt multe beneficii psihologice care derivă din jocul BDSM, care par să aline puțin fricile și grijile care derivă dintr-un stil de viață modern, spune Witherspoon. El afirmă că jocul BDSM poate micșora nivelurile de cortizon, un hormon de stres, precum poate și crește sentimentul de apropiere în relație față de partener. Pentru unii, poate și reduce sentimentele negative și poate crește senzația de excitare sexuală. „BDSM-ul le permite participanților să transcendă nivelurile de intimitate convenționale, prin dorința de a explora conexiuni erotice intense, și de a folosi o comunicare sofisticată pentru a-și transmite limitele și dorințele personale”, spune Witherspoon. „Pentru cei care au crescut în culturi cu o viziune negativă asupra sexului, BDSM-ul poate ajuta la construirea unei experiențe mai libere și mai pozitive asupra propriei identități sexuale”, adaugă el.

În BDSM, participanții își stabilesc limitele, creează un cadru pentru siguranță, apoi explorează diverse scenarii împreună (precum jocuri japoneze cu frânghia sau fantezii legate de închisoare). Însă pentru că natura comportamentului sexual poate include acțiuni considerate violente, comunicarea sofisticată trebuie să stea în centrul activității, pentru a fi clară diferența dintre BDSM și abuz.

Vezi și:

Există această aură de pericol în relațiile BDSM, chiar dacă ambele părți se poartă într-un mod afectuos și cu consimțământ împărtășit. Anul trecut, Master Skip a provocat accidental moartea unui partener submisiv în cadrul unui „ritual de mumificare”. Partenerul lui submisiv, Doran George, a murit în urma sufocării. Acum câțiva ani în Tennessee, o mamă dintr-o suburbie și-a părăsit familia pentru a deveni sclava unui stăpân, și a sfârșit prin a fi bătută până la deces. De asemenea, moartea foarte mediatizată a lui Jack Chapman (cunoscut și drept Tank Hafertepen) anul trecut a zguduit comunitățile de piele și BDSM și a provocat multe dezbateri pe tema eticii din acest tip de relații.

Pe lângă lănțișorul cu lacăt și tatuaj, stăpânul lui Jack, Dylan Hafertepen, l-a încurajat să-și facă modificări corporale extreme ca să pară cât mai mare și mai bine făcut. Asta includea injecții în corp cu silicon lichid, ceea ce până la urmă a dus la un embolism fatal. „Într-un vis, Jack a venit la mine, m-a îmbrățișat și mi-a spus că mă iubește, și i-am spus că și eu îl iubesc”, spune Linda Chapman despre fiul ei, care a murit în octombrie 2018. „A fost cel mai frumos vis pe care aș fi putut să-l am, pentru că nu am apucat să ne luăm rămas bun”.

Chapman crede că relația BDSM în care era fiul ei semăna cu o sectă, cu Jack fiind unul dintre mai mulți „cațeluși” care păreau să îi „aparțină” lui Hafertepen. Ea n-a avut niciodată o problemă că fiul ei era gay – chiar are amintiri foarte plăcute cu Jack când se ducea să danseze. Dar i-a venit greu să accepte când l-a văzut cum e atras din ce în ce mai adânc într-un stil de viață BDSM întunecat, unde era din ce în ce mai separat de lumea exterioară, iar ea nu putea face nimic în legătură cu asta. (Dylan Haferton nu a putut fi contactat pentru acest articol și pare că a închis toate canalele de comunicare cu presa.)

Witherspoon a găsit o întrebare crucială pentru a diferenția între BDSM și abuz: mai poți funcționa ca cetățean în viața de zi cu zi în timp ce duci și stilul de viață BDSM? De exemplu, când cineva își pierde independența financiară, abilitatea de a comunica cu străinii, sau dacă jocul BDSM le rănește corpul într-atât încât să îi îmbolnăvească sau să nu le permită să mai iasă din casă – astea sunt toate exemple de abuz.

Conform lui Witherspoon, relațiile BDSM sau cele de tip stăpân-sclav trebuie să aibă niște măsuri de siguranță prestabilite pentru a trasa limite și pentru a preveni abuzul. Destul de întâlnite sunt și „contractele” între stăpân și sclav, semnate de ambele părți, care stipulează cum se va desfășura relația. Witherspoon dă un sfat: în toate cuplurile, comunicarea trebuie să fie foarte clară și continuă pentru a se crea un consimțământ fără echivoc.

Majoritatea oamenilor știu de așa-numitul cuvânt de siguranță folosit ca frână de urgență pentru a opri jocul erotic, dar Witherspoon spune că ar trebui să aibă loc și discuții periodice între parteneri, când nu se află în jocul erotic, pentru a discuta ce a mers bine în ultimul timp și ce nu. „Contractul trebuie să îi permită părții submisive să exercite control asupra vieții de zi cu zi. Trebuie să poată decide ce măsuri de protecție sexuală folosesc, să refuze practicile dăunătoare sau ilegale și să poată seta limite legate de ce vor face împreună”, spune el.

Încă un semn al relațiilor abuzive este izolarea de familie și prieteni. Chapman spune că păstrarea legăturii cu fiul ei a devenit din ce în ce mai dificilă după ce acesta s-a mutat cu Master Dylan. Witherspoon spune că e o problemă și când toți oamenii pe care îi cunoști în comunitatea BDSM sunt cunoscuți prin intermediul stăpânului tău. „Un submisiv ar trebui să aibă acces la un număr divers de puncte de vedere ale prietenilor lui. Dacă nu te simți confortabil cu persoanele din familie sau a oamenilor care nu fac parte din comunitatea BDSM, ar trebui măcar să ai prieteni de acolo care nu sunt conectați cu stăpânul tău. Chiar și într-o relație convențională, unul din semnele abuzului este izolarea.”

Pentru Chapman, descoperirea tuturor acestor detalii sumbre ale relației fiului ei au făcut ca procesul de doliu după el să fie și mai dureros. Este și ea o supraviețuitoare a unei relații abuzive, așa că știe cât de greu poate fi să găsești puterea să pleci de lângă cineva de care te simți legat la un nivel profund. „Dacă cineva este într-o relație BDSM și simte că nu poate scăpa, trebuie să se intereseze de posibilitățile de ajutor pentru abuzul domestic din zona lor. Uneori aceste servicii nu sunt și pentru bărbați, dar totuși poți găsi și ca bărbat o mână de ajutor pentru a ieși dintr-o relație abuzivă”, spune Witherspoon.

Totuși, pentru majoritatea celor din comunitatea BDSM, acest gen de povești șocante de abuz și moarte sunt complet diferite de realitatea pe care o trăiesc ei. Practicantul obișnuit de BDSM nu locuiește într-o cușcă din subsolul stăpânului său (sau cel puțin nu pentru mult timp) și nici nu e folosit pe post de taburet pentru picioare. Sunt oameni ca toți ceilalți – avocați, chelneri, scriitori, mame pasionate de echipa de fotbal a copilului – în căutarea unui sens personal și a unor conexiuni mai profunde cu cineva la care țin.

„Îmi place să am grijă de nevoile domnului meu, iar asta merge dincolo de latura sexuală”, spune un „băiat” (acesta e un rol mai ușor de submisiv, fără multă presiune sau obligații) din Minnesota, Matthew Theis. „Fie că e vorba de a-i împacheta și despacheta bagajele, sau a-i menține paharul plin când ieșim într-un bar, sau să-i fac un masaj la finalul unei zi de lucru obositoare, orice care îi face viața mai ușoară. Toate aceste lucruri sunt foarte importante, dar cei din exterior se uită deseori doar la sex sau la diverse practici sexuale exotice”.