Le Pastilă – aproape de șase ori mai ieftină în Franța decât în Anglia. (Toate fotografiile de către autoare și străini)
Pastila de a doua zi a devenit un ritual de maturizare pentru multe adolescente. Este la fel ca atunci când îți faci un tatuaj regretabil sau când te cerți cu părinții tăi că nu ești beată, deși vomiți în camera ta pe ascuns. Din păcate, în Anglia, o țară în care anticoncepționalele ar trebui să fie gratuite, procesul prin care trebui să treci ca să obții o pastilă nu este atât de simplu ca un drum până la farmacia de la colțul străzii. E posibil să obții gratuit o pastilă pentru a doua zi, dar trebuie să treci prin toate cercurile Infernului.
Primul cerc: te duci la o farmacie suficient de mare încât să elibereze gratuit pastila. Ai grijă să fie deschisă, să aibă suficienți angajați și o persoană calificată care să-ți facă un control. Când întrebi de pastilă la tejghea, femeia de pe partea cealaltă mai întâi te analizează din cap până-n picioare pentru semne de „bună purtare”: prea mulți cercei, haine de la sh, etc. Apoi te duc într-o cameră din spate și te întreabă o serie de chestii legate de metoda contraceptivă pe care o folosești, când a avut loc interacțiunea sexuală și când ți-a venit ultima oară ciclu. O mișcare greșită și ai pus-o.
Videos by VICE
NICE, o organizație care îndrumă regulile setate de NHS (National Health Service), mi-a spus într-un email că nu există un protocol pentru asta, dar eu am fost refuzată de mai multe ori. Odată am spus că nu aveam un ciclu regulat și nu au vrut să-mi dea pastila. Cu altă ocazie, m-au refuzat pentru că aveam emoții în privința răspunsurilor corecte și am dat-o în bară. Femeia mi-a spus că ar trebui să mă duc la spital și să-mi montez un tub contraceptiv, lucru pe care nu mi-l doream sau simțeam că e nevoie din moment ce acolo aveau la dispoziție pastile contraceptive pentru a doua zi.
Deci ce e de făcut? Treci prin următorul cerc și ajungi la o altă farmacie unde speri să răspunzi corect la întrebările capcană și continui așa până când dai de cineva mai deschis la minte sau mai relaxat în ziua respectivă. Poți să încerci să-ți comanzi de pe internet, dar e cam periculos sau poți să cumperi la negru pe mai mulți bani.
Citește și: Cât de multe griji să-ți faci dacă iei frecvent pastila de-a doua zi
Probabil, au făcut procesul de obținere a pastilei de a doua zi atât de anevoios pentru a determina femeile să nu folosească această contracepție de urgență ca metodă contraceptivă uzuală. Ideea e că e disponibilă fără niciun dubiu, pentru cine își permite suma exorbitantă de 35 de lire. Dacă vrei să o comanzi online de la o farmacie, cum e LLoyd Pharmacy, pastila trebuie să fie livrată în timp util ca să-și facă efectul, iar pentru asta mai plătești o taxă de cinci lire și în total te costă cam patruzeci de lire. Cu alte cuvinte, riscul asupra sănătății nu este o problemă, iar interogarea impusă nu este necesară, atât timp cât ai suficienți bani încât să-ți permiți să cumperi pastila la negru.
Suntem privilegiați că avem din start acces la contracepție, dar toată lumea are nevoie de un acces gratuit și simplu la pastila de a doua zi. Când am făcut un sondaj pe VICELAND, 86% dintre cititori au fost de acord cu afirmația asta. Multe alte țări europene fac eforturi să mențină asta. De exemplu, în Franța poți să cumperi pastila doar șapte euro (șase lire).
La începutul săptămânii, British Pregnancy Advisory Service a afirmat, referitor la „supraprețul sexist” al pastilei de a doua zi, că diferența de preț este atât de mare, încât e mai ieftin să te duci până în Franța și s-o cumperi.
Ce-i și cu zevzeca asta? se gândeau trecătorii.
Așa că m-am hotărât să fac exact asta. Am cumpărat un bilet dus întors pe autocarul National Express’s Eurolines, cu 24 de lire, plus cinci lire taxă de rezervare, în speranța că voi putea cumpăra pastila de a doua zi dintr-o farmacie pariziană la un preț de șase lire, fără prea multe complicații. În total, m-ar costa cam 35 de lire: cât e o pastila dacă ai cumpăra-o dintr-o farmacie din Anglia și mai ieftin decât dacă o comanzi online.
M-am activat cu o cafea de la o companie britanică care pare franțuzească Pret a Manger!
M-am trezit la șase jumătate dimineața în zona de îmbarcare din stația de autocare Victoria. După ce s-au instalat toți pasagerii și s-au deschis suficiente trocuțe cu mâncare proaspăt gătită, ca să ne asigurăm că nu mai există pic de aer respirabil în autocar, am pornit la drum.
Am trecut pe lângă casa mea, la doua ore și jumătate după ce am plecat de acasă.
În timp ce calculezi timpul necesar pentru concepție și programul farmaciilor din Franța, se instalează o panică care îți aduce aminte cu fiecare secundă care trece că eficacitatea pastilei scade direct proporțional cu timpul. Începi să trimiți mesaje dramatice tipului care „te-a nenorocit” și mesaje de ajutor prietenei care e pregătită să te însoțească la o clinică de avort. Ai o fereastră între clubul after-school și cină, ca să treci pe la o farmacie, dar maică-ta te sună să țipe la tine că trebuia să ai grijă de fratele mai mic, în timp ce tu te gândești: „Mami, nu cred că vrei asta. E posibil ca spermatozoizii să se fi întâlnit cu uterul meu, și să sape cu hărnicie chiar în momentul de față.”
Eu am ales alt scenariu. O călătorie cu autocarul (prevăzut cu wifi) până în Franța și înapoi. Mult mai civilizat.
După ce am trecut prin tunelul tripant, Eurotunnel, am și ajuns. Vive le France! Am respirat aerul continental și, paradoxal, eram mai aproape de libertatea uterului meu, dar și de Marine le Pen, șeful partidului care odată a comparat avortul cu „un genocid împotriva Franței”.
Autoarea și caleașca libertății
La popas, am rugat șoferul francez să-mi facă o poză cu autocarul. „Nu o să-ți permiți niciodată așa ceva”, mi-a spus el, care probabil trăia cu impresia că am vreun fetiș pentru autocare. „Ai dreptate: nu o să-mi permit”, m-am gândit eu. De abia îmi permit o pastilă de a doua zi, ce să mai vorbim despre ditamai animalul mecanic pe șase roți.
Apoi el mi-a spus că îi aduc aminte de Mr. Bean, probabil cea mai enervantă insultă pe care am primit-o vreodată, și apoi m-a ușuit înapoi în autocar.
Citește și: I-am întrebat pe tineri cine ar trebui să plătească pentru anticoncepționale
În timp ce ne apropiam de linia de final a călătoriei transcendentale, m-am gândit la motivele pentru care o femeie ar lua pastila de a doua zi. Este frustrant să știi că toată lumea crede că e din cauza iresponsabilității personale, dar asta e părerea generală. Poate nu vrei să iei anticoncepționale din cauza efectelor adverse, sau poate ești prea tânără și părinții tăi ar înnebuni dacă ar afla. Poate ai o familie religioasă și tot așa, o s-o ia razna toată lumea. Eu a trebuit să schimb multe rețete de pilule contraceptive, deoarece sunt foarte sensibilă la schimbările hormonale, iar să urmezi un tratament care nu-ți priește e mai rău decât niciunul.
Între tratamente contraceptive, sau pauze, mai foloseam prezervative, dar câteodată nu, uneori din vina mea, sau cel mai des din cauza tipului ignorant. Există o șansă mică să se rupă și prezervativul și eu m-am convins că nu e sigur. Așa că eu am făcut ce ar face orice tipă paranoică, m-am scormonit de bani sau m-am împrumutat și tot mi-am cumpărat o pastilă de a doua zi, ca să fiu sigură. Asta e tot o formă de responsabilitate.
După aproximativ opt ore de meditație asupra subiectului, am ajuns în Paris. M-am dat jos din autocar și am intrat în prima farmacie din calea mea. M-am dus la femeia de la tejghea și am mormăit: „O pastilă pentru a doua zi, s’il vous plait.”
Ea nu a înțeles, așa că am tradus pe telefon ce trebuia să zic și am mai încercat încă o dată într-o franceză de baltă. Ea a luat pastila și mi-a înmânat-o, fără să mă judece, să-și dea ochii peste cap sau să mă interogheze în legătură cu ciclu meu menstrual. Desigur, mi-a luat doar opt ore să ajung pe tărâmul făgăduinței, dar a meritat, pentru că pastila m-a costat doar 7.36 de euro.
Deci poate fi atât de ușor. Am sărbătorit cu niște alcool și un meniu regretabil de la McDonalds, după care m-am urcat în autocarul de noapte înapoi spre Anglia, ca să ajung la timp la birou.
Poate e absurd să mai evidențiez ridicolul situației, dar tot o s-o fac: nu ar trebui să fie posibil să călătorești până în Franța, să cumperi o pastilă pentru a doua zi și să te întorci, pentru aceeași sumă de bani, sau chiar mai ieftin, decât dacă ai cumpăra pastila din Anglia.
Povara contracepției deja cade prea greu pe umerii femeilor, iar pastila de a doua zi e încă o povară în plus care mănâncă timpul și sănătatea, așa că nu mai e cazul să-ți mănânce și toți banii din buzunar.
Deși nu e complet gratuită, un preț de șase lire mi se pare rezonabil, practic o sarcină nedorită te costă cât două cafele. Faptul că ești forțată să plătești de șase ori mai mult decât ar trebui, sincer, mi se pare dezgustător.
Nu există niciun fel de justificare pentru tratamentul interogativ prin care trebuie să treacă femeile britanice ca să obțină o pastilă contraceptivă, și nici pentru prețul umflat pe care trebuie să-l plătești dacă nu vrei să te supui privirilor dezaprobatoare. Practic, sistemul penalizează femeile care nu-și permit să fie penalizate. Mesajul primit e faptul că cele care nu au un plan contraceptiv de lungă durată, nu merită să primească o soluție rapidă și ușoară dacă nu scot biștarii.
Deci, înainte să ne mai brexuim și călătoriile prin Europa să devină mai complicate decât să te urci într-un autocar din stația Victoria, dacă ai nevoie de o pastilă de a doua zi și nu vrei să fii judecată și interogată din cauza cererii tale insolente de a nu mai fi însărcinată atunci când nu vrei să fii însărcinată, dar preferi să-ți iei pastila cu un capuccino și un croissant, atunci mai bine te duci în Paris decât la farmaciile din Anglia.
Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre metodele contraceptive:
Femeile mi-au povestit cum le-au distrus viața anticoncepționalele
Cea mai bună metodă contraceptivă este destinată bărbaților, dar nu e permisă pe piață
Metoda întreruperii sexului e la fel de eficientă ca prezervativele
