Prin ce-am trecut când m-am reapucat, după 10 ani, de condus în București

După 10 ani, mă reavânt în jungla traficului bucureștean. Un act de mare curaj, știu, după ce auzi atâtea grozavii cu șoferi care se mănâncă de vii, doar pentru că unul dintre ei n-a demarat destul de repede, la semafor. E clar că nimic nu te face mai puternic și mai capabil să înjuri de toate cele decât condusul prin București, așa că nu-i o treabă să te arunci, așa, pe nepregătite.

OK, ai carnet, dar dacă nu te-ai folosit mai deloc de el, este egal cu zero. Ești la fel de bun ca un puști care ia primele lui lecții de condus, căci reflexele trebuie și ele antrenate. Nu e recomandat să intri cu ele moarte în trafic. Și nu, să ieși cu mașina având în dreapta iubitul, iubita sau un amic nu-i o soluție, cel puțin nu din prima. Oamenii ăștia n-au simț didactic și nici nu vor putea să corecteze imediat o eventuală greșeală a ta, cum fac instructorii auto cu dubla comandă.

Aici am vrut să ajung! La experiența mea de șoferiță care reînvață să conducă și revine la origini, adică la școala de șoferi. Nu e penibil, ba chiar e recomandat să iei volanul în piept, vorba vine, știindu-te protejat și ajutat la primele tale curse, după atâta timp. Gândește-te așa: dacă te enervezi și-ți vine să lași mașina în mijlocul șoselei, va avea cine s-o ia de acolo.

Experiența anterioară ar trebui să te învețe că nu orice instructor este prieten cu nervii tăi. Aproape că nu există unul care să nu-și piardă răbdarea sau să nu meargă pe principiul „timpul trece, leafa merge”, mai ales dacă lucrează la o școală de șoferi. Acum 12 – 13 ani, când am făcut eu școala, am ales renumele, adică una dintre cele mai cunoscute școli din București și am primit ce instructor mi s-a dat de acolo. Bineînțeles că l-am primit pe cel mai isteric, cu recomandarea că este un om liniștit.

Pentru aceste ore suplimentare de condus, cere, de data asta, recomandări! Trebuie să fie cineva care cunoaște pe cineva, iar dacă instructorul ales este unul independent, este și mai bine. Mai este și site-ul ăsta dedicat, cu instructorii din țară clasați după promovabilitatea la traseu, dar nu bag mâna-n foc că unul cu rezultate bune se pliază neapărat pe felul tău de-a fi.

Acum că ai găsit omul care să te repună pe picioare într-ale șofatului, să nu crezi că este simplu. Nu sari direct în mașină și p-aici ți-e drumul. Există și partea de hârțogăraie, căci tu și instructorul trebuie să semnați un contract pentru aceste ore suplimentare, iar dacă omul este angajatul unei școli de șoferi, asta implică un drum, al tău, până acolo, cu copii după CI și carnetul de șofer.

Eu am nimerit ca instructorul ales de mine, pe recomandări, să mă trimită pe undeva prin Drumul Taberei, unde trebuia să ajung într-o zi de lucru, între 12 și 17. Aproape imposibil, dacă lucrezi pe undeva prin Pipera. Se poate rezolva mai ușor, dacă îi dai copiile astea instructorului, care este îndeajuns de amabil încât să le ducă el la școală. Și asta pentru a avea dreptul să folosească caseta cu ȘCOALĂ pe mașină, căci unii fac ore suplimentare și fără ea. Dar asta înseamnă că tu, ca șofer, răspunzi pentru orice se întâmplă cu tine, în trafic.

Eu am găsit oferta asta pentru orele mele de condus: două ore didactice la 80 de lei. Nici nu se putea mai bine! Partea nasoală este că a trebuit să mă strecor printre cursanții instructorului meu, care au întâietate și care trebuiau să își facă norma aia de 30 de ore de condus. Așa că n-am putut lega două ședințe din astea în aceeași săptămână, iar cele stabilite vineri seara s-au amânat mereu. Ba intervenea ceva la școală, ba în viața personală a omului. Și-ncă ceva! Înainte de prima ședință suplimentară, mi-am dat seama că sunt mai ruginită într-ale condusului decât credeam, spre dezamăgirea instructorului, care venise, probabil, cu mai multe așteptări.

N-a pus întrebarea de care mă temeam: „cum v-ați luat permisul, domnișoară?”, dar am citit-o printre rânduri, oricum.

Tu nu mai bagi cheia în contact de ani de zile și te trezești, dintr-o dată, la volan, bașca că trebuie să pornești din rampă și să te bagi în intersecția de la Șincai, seara, la ora 18.30, când ies toți cu mașinile. După o viață confortabilă în dreapta șoferului sau pe bancheta din spate, te trezești direct în jungla șofatului la o oră de maximă aglomerație, în București.

Sunt sigură că, atunci când i-am spus instructorului că am carnet și vreau doar să-mi recapăt exercițiul, m-a supraestimat. Partea cea mai interesantă este că prima oră de condus, una bonus, că nu mi-a cerut bani, s-a întâmplat fără să folosim caseta de școală. Asta a însemnat să încurc circulația destul de des. Și-atunci mi-am dat seama că, totuși, șoferii bucureșteni au răbdare. E ceva omenie în ei să stea în fundul mașinii mele, când eu demaram mai încet decât 90% din mașinile din jur, să aștepte mai mult decât este omenește posibil până virez eu la dreapta și la stânga, ba chiar să mă lase să mă bag în coloană, de pe o stradă secundară.

Sunt conștientă că legislația s-a schimbat mult în perioada asta, în care eu am fost pieton, dar recunosc că de-abia o mai știu și pe-aia de-atunci. Ideea este că, odată ce te reapuci de condus, ar fi bine să arunci un ochi și pe reguli și indicatoare, măcar pe cele mai importante, ca să fie treaba treabă. N-o să ai mereu copilot, care să te tragă de mânecă atunci când te bagi aiurea sau aștepți, la fel de aiurea, să treacă altul. Treaba cu prioritatea este fundamentală și asta mi-a dat cel mai mult de furcă în prima mea ședință de condus, după atât timp.

Aveam tendința să-i las pe toți să treacă, iar asta l-a enervat nu doar pe instructor, ci și pe cei care făceau coadă în spatele meu și nu-nțelegeau de ce m-am oprit, pe un drum cu prioritate. Iar în intersecțiile alea mari, când abia-ți dai seama cum este trasat sensul tău de mers, crede-mă, e jale! De-abia atunci ajungi să apreciezi la adevărata lor valoare sensurile giratorii din orașele de provincie.

Dacă ești ca mine și n-ai mai stat de mult la volan, te sfătuiesc să nu te limitezi doar la o ședință din asta suplimentară, cât să te pui pe picioare. Te scutești și pe tine, dar și pe noi, ceilalți, de multe probleme, dacă reînveți, ca lumea, să conduci.