Din arhiva lui Casper Hilt. Pe pacarta din stânga scrie: „Să schimbăm relația pe care o avem cu animalele." Pe cea din dreapta: „Vreau să trăiesc."
Casper Hilt e asistent social și activist pentru drepturile animalelor și trăiește în Copenhaga. Bărbatul de 35 de ani e fondatorul grupului Fremtiden er Vegansk (Viitorul e vegan) și membru activ al organizațiilor pentru drepturile animalelor Anonymous for the Voiceless, Go Vegan și Direct Action Everywhere.În majoritatea timpului, Casper organizează proteste și campanii pentru informarea oamenilor din Danemarca despre condițiile în care trăiesc animalele la ferme. „Animalele simt, la fel ca mine și ca tine. Și suferă zi de zi, în toată lumea”, mi-a zis el. „Oamenii mă numesc extremist sau fanatic. Îmi spun că sunt arogant și că am impresia că le știu pe toate. Dar singura diferență dintre mine și oamenii respectivi e că eu recunosc faptul că animalele suferă din cauză că nouă ne place gustul cărnii lor. Asta aș vrea să înțeleagă oamenii.”Am vorbit cu Casper ca să aflu dacă e de părere că viața unui animal are aceeași valoare cu cea a unui om și dacă e greșit să ții animale de casă.
Casper Hilt: Păi, ia gândește-te. Dacă o persoană e ucisă în floarea vieții, nu spunem: „Vai, ce bine că a murit cât era tânără și fericită.”Deci crezi că viața unui animal e la fel de importantă ca viața unui om?
Sincer, nu e ușor să răspunzi la asta – sunt mulți factori de luat în calcul. Oare viața unei persoane îngrozitoare valorează mai mult decât viața câinelui tău? La un nivel de bază, viața umană nu e mai importantă decât viața unui animal, dar e mult mai complicat de atât.Dacă ai putea salva doar unul dintre ei, ai salva un pui sau un bebeluș?
E o întrebare la care e imposibil de răspuns. Cred că inima m-ar îndemna să salvez bebelușul, pentru că seamănă cu mine și mi-e ușor să rezonez cu el. Dar aș face tot ce mi-ar sta în putere să-i salvez pe amândoi. Iar dacă nu i-aș putea salva pe amândoi, chestia asta m-ar marca pe viață.Există oameni pe care nu i-ai salva în defavoarea unui animal?
E un scenariu destul de nerealist, dar hai să încercăm să ne imaginăm. Să luăm un porc sălbatic de doi ani și un criminal în serie. Dacă luăm în calcul că porcul e inofensiv și n-o să facă rău nimănui de-a lungul vieții, probabil că aș salva animalul. Dar decizia tot m-ar bântui pe viață.
Specisismul înseamnă că ești de acord ca alte ființe să trăiască în condiții proaste pentru că aparțin unei specii diferite, iar chestia asta se află la baza răului pe care încerc să-l combat prin campaniile mele. E cultura și ideologia dominantă și motivul pentru care îți iubești și protejezi câinele, fără să-ți pese că un porc moare în chinuri ca să-l mănânci tu. N-are nicio logică să consideri animalele niște vietăți mai puțin importante doar pentru că sunt din altă specie. La fel funcționează și sexismul sau rasismul.Așa că da, ești specisistă, dar probabil că n-ai luat decizia asta conștient. Toți creștem într-o societate care e de acord să tratăm prost unele dintre animale.În trecut, ai comparat consumul de carne cu Holocaustului. De ce?
Fac foarte rar comparația asta și vreau să fie foarte clar că intenția mea nu e să compar evreii cu animalele. N-aș face asta niciodată. Am comparat doar crimele comise împotriva evreilor în al doilea război mondial cu felul în care sunt tratați porcii astăzi. Cred că tratamentul e același – diferența e că victimele arată diferit și operează la diverse nivele de conștiință.Așadar, dacă ți se pare că producția de carne de porc e o formă de genocid, n-ar trebui să faci și mai mult ca s-o oprești?
Asta mă întreb în fiecare zi. Ca activist, poți cădea ușor în capcana nesiguranței de sine, în care îți pui mereu întrebări dacă faci destule lucruri pentru cauză sau nu. Un vegan nu poate schimba singur lumea, dar mai sunt milioane de alții ca mine și numărul nostru crește în fiecare zi. Până la urmă vom schimba lumea.Ce părere ai despre oamenii care țin animale de companie?
Dacă animalul a fost salvat de o soartă crudă, mi se pare ok. Dar să cumperi o ființă ca să-ți țină companie e ca și cum ai cumpăra-o ca divertisment sau mâncare. E ok să iei un câine de la adăpostul de animale, dar nu de la crescători. Cei care cresc animale nu se gândesc niciodată la interesele animalelor, ci la interesul lor.Deci să ții un hamster în cușcă e ca și cum ai ține un copil în beci?
Pe scurt, da. Cred că experiența e aceeași, pentru că ambii vor suferi din cauza stresului și a anxietății. Dar oamenii au abilitatea cognitivă de a conceptualiza libertatea și speranța. Și, din câte știm, animalele nu. Așa că pentru ele e o experiență și mai nasoală, pentru că nu-și pot nici măcar imagina un viitor mai bun. Tu cum te-ai simți dacă ai fi închis undeva fără cea mai mică speranță de scăpare?
Mergeam des la pescuit în copilărie. Pe vremea aia, mi se părea un hobby distractiv. Dar urma mirosul și gustul peștelui, deci n-am mâncat niciunul dintre peștii pe care îi prindeam. Abia prin adolescență mi-am dat seama că pescuitul e nașpa și m-am oprit.Mă simt prost că am ucis și mâncat animale în viața asta, dar mă simt și mai prost pentru laptele, brânza și ouăle pe care le-am consumat când eram vegetarian. Mai degrabă aș vrea să fiu un porc cu o viață scurtă decât o vacă de lapte exploatată ani de zile. Dar da, am remușcări, și tocmai de aia lucrez din greu ca activist. Mă simt oribil când mă gândesc cât am contribuit la chinurile atâtor animale doar pentru plăcerea papilelor mele gustative.
Publicitate
VICE: Ce părere ai avea dacă am ucide animalele pentru carne, dar le-am trata bine pe parcursul vieții lor?
Casper Hilt: Păi, ia gândește-te. Dacă o persoană e ucisă în floarea vieții, nu spunem: „Vai, ce bine că a murit cât era tânără și fericită.”Deci crezi că viața unui animal e la fel de importantă ca viața unui om?
Sincer, nu e ușor să răspunzi la asta – sunt mulți factori de luat în calcul. Oare viața unei persoane îngrozitoare valorează mai mult decât viața câinelui tău? La un nivel de bază, viața umană nu e mai importantă decât viața unui animal, dar e mult mai complicat de atât.Dacă ai putea salva doar unul dintre ei, ai salva un pui sau un bebeluș?
E o întrebare la care e imposibil de răspuns. Cred că inima m-ar îndemna să salvez bebelușul, pentru că seamănă cu mine și mi-e ușor să rezonez cu el. Dar aș face tot ce mi-ar sta în putere să-i salvez pe amândoi. Iar dacă nu i-aș putea salva pe amândoi, chestia asta m-ar marca pe viață.Există oameni pe care nu i-ai salva în defavoarea unui animal?
E un scenariu destul de nerealist, dar hai să încercăm să ne imaginăm. Să luăm un porc sălbatic de doi ani și un criminal în serie. Dacă luăm în calcul că porcul e inofensiv și n-o să facă rău nimănui de-a lungul vieții, probabil că aș salva animalul. Dar decizia tot m-ar bântui pe viață.
Publicitate
În campaniile tale, vorbești mult despre specisism. Dacă eu sunt carnivoră, înseamnă că sunt specisistă?
Specisismul înseamnă că ești de acord ca alte ființe să trăiască în condiții proaste pentru că aparțin unei specii diferite, iar chestia asta se află la baza răului pe care încerc să-l combat prin campaniile mele. E cultura și ideologia dominantă și motivul pentru care îți iubești și protejezi câinele, fără să-ți pese că un porc moare în chinuri ca să-l mănânci tu. N-are nicio logică să consideri animalele niște vietăți mai puțin importante doar pentru că sunt din altă specie. La fel funcționează și sexismul sau rasismul.Așa că da, ești specisistă, dar probabil că n-ai luat decizia asta conștient. Toți creștem într-o societate care e de acord să tratăm prost unele dintre animale.În trecut, ai comparat consumul de carne cu Holocaustului. De ce?
Fac foarte rar comparația asta și vreau să fie foarte clar că intenția mea nu e să compar evreii cu animalele. N-aș face asta niciodată. Am comparat doar crimele comise împotriva evreilor în al doilea război mondial cu felul în care sunt tratați porcii astăzi. Cred că tratamentul e același – diferența e că victimele arată diferit și operează la diverse nivele de conștiință.Așadar, dacă ți se pare că producția de carne de porc e o formă de genocid, n-ar trebui să faci și mai mult ca s-o oprești?
Asta mă întreb în fiecare zi. Ca activist, poți cădea ușor în capcana nesiguranței de sine, în care îți pui mereu întrebări dacă faci destule lucruri pentru cauză sau nu. Un vegan nu poate schimba singur lumea, dar mai sunt milioane de alții ca mine și numărul nostru crește în fiecare zi. Până la urmă vom schimba lumea.
Publicitate
Dacă animalul a fost salvat de o soartă crudă, mi se pare ok. Dar să cumperi o ființă ca să-ți țină companie e ca și cum ai cumpăra-o ca divertisment sau mâncare. E ok să iei un câine de la adăpostul de animale, dar nu de la crescători. Cei care cresc animale nu se gândesc niciodată la interesele animalelor, ci la interesul lor.Deci să ții un hamster în cușcă e ca și cum ai ține un copil în beci?
Pe scurt, da. Cred că experiența e aceeași, pentru că ambii vor suferi din cauza stresului și a anxietății. Dar oamenii au abilitatea cognitivă de a conceptualiza libertatea și speranța. Și, din câte știm, animalele nu. Așa că pentru ele e o experiență și mai nasoală, pentru că nu-și pot nici măcar imagina un viitor mai bun. Tu cum te-ai simți dacă ai fi închis undeva fără cea mai mică speranță de scăpare?
Ai ucis vreodată un animal?
Mergeam des la pescuit în copilărie. Pe vremea aia, mi se părea un hobby distractiv. Dar urma mirosul și gustul peștelui, deci n-am mâncat niciunul dintre peștii pe care îi prindeam. Abia prin adolescență mi-am dat seama că pescuitul e nașpa și m-am oprit.Mă simt prost că am ucis și mâncat animale în viața asta, dar mă simt și mai prost pentru laptele, brânza și ouăle pe care le-am consumat când eram vegetarian. Mai degrabă aș vrea să fiu un porc cu o viață scurtă decât o vacă de lapte exploatată ani de zile. Dar da, am remușcări, și tocmai de aia lucrez din greu ca activist. Mă simt oribil când mă gândesc cât am contribuit la chinurile atâtor animale doar pentru plăcerea papilelor mele gustative.