Poveștile românilor despre cum s-au prăjit mai mult decât sperau în pandemie

Drogurile de party nu se mai consumă așa mult pentru că, ei bine, nu mai sunt party-uri. Dar consumul de iarbă era în creștere și înainte de pandemie. Conform unui studiu făcut de Comisia Europeană, opt la sută dintre europenii peste 15 ani au fumat iarbă în ultimele 12 luni. Sau, spus mai elegant, consumă canabis. Cei mai mulți sunt studenți, persoane care nu sunt angajate sau freelanceri. Deși pandemia a început de mai bine de un an, iar restricțiile au fost în unele zone chiar dure, consumul de iarbă a crescut față de anii trecuți. În România, procentul e de trei la sută. 

„În general, oamenii care consumă în mod frecvent nu suferă din cauza faptului că au restricții de deplasare. Persoana ajunge acasă și se închide în universul ei, iar fumatul o ajută să intre în acea stare de relaxare. Așa că nu putem spune că faptul că n-a putut să iasă sau să fumeze în alte locuri a dus la un fenomen aparte în viața lor. Dar unele persoane care consumau canabis și alte droguri au ajuns la episoade psihotice în timpul pandemiei, am avut un pacient care a fost nevoit să se interneze pentru că a fost greu de gestionat cantitatea”, îmi explică psihologul Mirela Zivari.  

Am vorbit cu mai mulți oameni să văd ce se-ntâmplă când pui laolaltă restricții, pandemie, stat acasă și elementul X, adică iarba. Dacă s-au schimbat obiceiurile, cantitatea și, desigur, câți oameni împart un joint. 

Ar fi amuzant să spun că am crescut cu ideea că iarba sporește creativitatea, pentru că totuși nu exista lecția asta la școală pe lângă tabla înmulțirii. Dar, de prima oară cum auzi în cartier despre droguri, se găsește mereu unul mai boem să-ți spună că ele ajută la artă. D-aia găsești atâtea articole despre cum lui Freud îi plăcea cocaina, cum Mircea Eliade lua opium și canabis și, ei bine, știi și toți artiștii contemporani, rapperii și trapperii. „Mănânc heroină cu lingurița” - nu știam exact legătura drogurilor cu vesela din bucătărie, dar ascultam Specii într-a opta. 

„Iarba mereu m-a ajutat să fiu mai creativă, doar că n-o puteam concentra într-o direcție productivă. În pandemie, probabil și din plictiseală, puține resurse în jur și munchies, mi-am exersat ideile în bucătărie. În afară de morcovi cu lămâie, o să-mi deschid în Cluj un restaurant de paste cu unt de arahide, dulceață și banane”, îmi povestește Andra (24 ani) care lucrează în contabilitate și când o apucă inspirația, pictează. Odată cu consumul crescut în pandemie, cine știe câți artiști s-au născut. 

Am întrebat o sută de români: cum naiba poți fuma și să muncești după? 50 au răspuns că nu fac asta în timpul programului, ci după, să se relaxeze, iar 50 mi-au spus că-i ajută să se concentreze mai bine. Da, n-am întrebat o sută de români, ci doar câțiva prieteni, dar înțelegi ideea. Iarba de obicei te sparge pe relaxare totală, dar dacă ești power user, un joint în timpul programului de muncă te poate și motiva să tragi mai tare.

„La începutul pandemiei, m-am dus la țară, așa că n-am fumat deloc. Când m-am întors la capitală, a fost ca și cum aș fi fost din nou un student curios și entuziasmat de anul întâi. Așa am ajuns să fumez zilnic, încontinuu. Dar pun foarte puțin, cât doar să devin mai atent și să mă concentrez la muncă”,  îmi zice Iulian cum poate fuma și ține traininguri ca job (31 ani). 

Inițial, Larisa (23 ani) trecuse prin relaxarea exagerată dată de iarbă și-și formase ritualul perfect: fumat și Modern Family pe canapea. Apoi a realizat că asta n-o făcea deloc productivă. Deși inițial se gândea că ar fi cazul să se oprească, a zis că mai bine face un switch.

„Mi-am dat seama că n-aș schimba asta, că-mi place. Doar că ar trebui să fac în așa fel încât să iasă și ceva bun și folositor. Așa că acum îmi dă ori cu discuții filosofice cu prietenii, ori lucrez trei ore neîntreruptă. Probabil dacă nu era pandemia, nu fumam, că trebuia să ajung la birou”, îmi zice ea.

Anton (21 ani) îmi spune că pandemia l-a făcut să fumeze doar după ora șase, să se poată concentra la muncă, iar Rareș (22 ani) îmi zice că acum cumpără mai mult, pentru că se plictisește mai tare. Așa că un „cui” poate face seara mai distractivă. 

Pe cealaltă parte, am cazuri în care relaxarea excesivă poate duce la miserupism și fără să mai vină wake up call-ul de „bă, vezi că ai mâine muncă și fă și tu ceva productiv”, cum a fost în cazul Andreei. Așa că doar intra în starea de a fuma și a se relaxa, fără să mai conteze că poate a doua zi n-o să aibă chef de muncă. 

„Cred că și înainte de pandemie, iarba mă relaxa și mă durea undeva de următoarea zi, de muncă și ce scot pe gură. Doar că atunci nu aveam încotro. Fumam noaptea și dimineața trebuia să mă îmbrac și să mă duc la muncă. Pe metrou îmi reveneam și reușeam să dau randament. Acum fumez, a doua zi mă trezesc târziu și parcă bătut de soartă și fac orice să fentez munca și să mai dorm puțin… sau să mai fumez un cui pe balcon”, îmi zice Marius (32 ani) care lucrează în marketing. 

Dacă auzi cuvântul „munchies”, să știi că se referă la dorința spontană de a mânca tot ce-ai în preajmă, provocată de consumul de iarbă. Asta vine la pachet și cu faptul că pare că orice bagi în gură în momentul ăla e cel mai gustos lucru din viața ta. Chiar dacă vorbim și despre un șnițel uitat în frigider. Un studiu arată că oamenii mănâncă mai mult după ce fumează iarbă, pentru că le amplifică mirosul și gustul. Pentru că THC-ul stimulează eliberarea de dopamină. Totodată, consumul de iarbă stimulează producerea de grelină, hormon peptidic care crește apetitul. 

„E infernal. Am munchies și frigiderul e prea aproape. Așa că e creierul meu care mă îndeamnă intens să mănânc. Aproape aș zice că mă forțează. Și fiind și relaxare și miserupism, mănânc orice prind. Totul. Iar după, creierul meu își revine și începe «de ce ai  făcut asta? Nu vezi ce grasă ești?». Mă liniștesc spunând că din următoarea zi mă duc la sală. A doua zi mă trezesc, fac exerciții, seara fumez și-mi spun din nou aceeași poezie. Și e un cerc din ăsta la sfârșitul căruia ies obeză”, îmi zice Andreea (25 ani), care lucrează în HR.  

Dacă adaugi la restricțiile pandemiei statul în casă și proximitatea frigiderului, lucrurile nu stau așa de roz. Chiar și-așa, nu toți oamenii au munchies. Dar vai de cei care trec prin asta. 

„În carantină aveam trei declarații. Una de la mine la magazin, apoi de la magazin la persoana respectivă și una de sport, să fie acolo”, îmi spune Dragoș (24 ani) care lucrează în vânzări.

Pandemia oricum a pus la încercare diferite skilluri: ăla de a te dezinfecta bine, evitatul oamenilor și aprovizionarea angro. Pe lângă astea, ca fumător de iarbă, ai mai avut niște teste de trecut. Gestionarea timpului, a banilor și munca în echipă. 

„În pandemie, toți dealerii cu foste joburi de DJ s-au mutat de la oraș la țară, să aibă o viață. Așa că, în loc să fac cumpărături când am nevoie, ca atunci când rămân fără pâine, acum trebuie să fac previziuni în timp, să setez rații, bugete și întâlniri. Ai putea spune că-n pandemie fumatul s-a corporatizat”, îmi povestește Ariana (41 ani), jurnalistă. 

Tot ea îmi spune cum ei nu mai share-uiesc jointurile între prieteni, iar fiecare cuplu are cuiul lui. Deși asta o ferește de Covid, îi strică calculele dacă mai face cinste și la alți prieteni. 

E simplu: distracția s-a metamorfozat în pandemie. Ce era pub/local/cafenea, acum numești bucătărie. Ce era party la club acum e maximum sufrageria când vin niște prieteni. Ce era dansat pe mese și festivaluri, acum „vorbește și tu mai încet că avem vecini”. Până și când a venit vorba de droguri, a trebuit să te adaptezi. Maria (27 ani) lucrează în jurnalism și când a venit pandemia era chiar mândră că nu mai fumase deloc în ultimele luni. 

„După prima săptămână de lockdown mă plictiseam teribil de una singură în camera mea. Iarba a fost la îndemână. Să-mi schimb starea, să trec la finalul zilei de la work mode la timp liber mode. Cum nu puteam să ies și să schimb peisajul, fumatul a fost ca trecerea graniței între cele două lumi. Plus că mă ajuta să fiu mai puțin panicată de ce se întâmplă și să ignor mașinile de poliție care băgau «Deșteaptă-te, române» pe stradă la maximum. Și-am continuat și după lockdown”, îmi povestește Maria.  

Știi când erai mic și atunci când vedeai o pisică sau un cățel care mânca iarbă (din aia normală zic) spuneai că îl doare capul? Practic, cam aia e. Deși, nu contest efectele benefice ale ierbii, abuzul poate să se joace puțin cu mintea ta și să-ți bage niște ceață în creier. Adică poate să-ți afecteze memoria pe termen scurt și să-ți amplifice gânditul în exces. 

„Deși în lockdown am trăit foarte sănătos și rărisem mult și fumatul de țigări, după o perioadă m-am ambiționat și am avut intervale de luni întregi în care consumam zilnic iarbă. Acum o lună am decis să răresc până în punctul în care să o fac doar la ocazii speciale sau când mă revăd cu anturaje vechi. Să mă focusez pe calitativ în termeni de experiențe în viață decât cantitativ și să nu fiu o legumă leneșă zilnic. Plus că aveam o perioadă de overthinking dusă la extrem, iar canabisul îmi amplifica lipsa de control pe care o simțeam”, îmi povestește Marius (21 ani), student la Facultatea de Matematică și Informatică. 

În această căutare și în toate discuțiile, răspunsurile au fost variate. Dar ce-am regăsit cel mai mult a fost totuși faptul că, deși pandemia a avut multe efecte negative, jointul la final de muncă a rămas sfânt printre consumatorii înrăiți. Cantitatea a crescut însă odată cu plictiseala. Curiozitatea mea e ce-o să se întâmple când se va termina pandemia (dacă). Vor fi mai mulți oameni care vor alege să se spargă chill acasă în detrimentul cluburilor?   

Alexa Bejinariu a fost implicată în organizații studențești, iar din 2018 scrie la VICE despre educație și cultură. O găsești pe Facebook, Instagram sau blog.