Am fost acasă la Mița Biciclista să văd unde se puneau în cap bogații României interbelice

Mița Biciclista e o figură feminină emblematică a Bucureștiului, care și-a primit porecla pentru că se spune că a fost prima femeie care s-a plimbat în pantaloni pe bicicletă pe Calea Victoriei. Asta se întâmplă pe la 1898, când domnițele ieșeau la promenadă, nu la activități de-astea excentrice. 

Pe numele ei real Maria Mihăescu, aceasta a fost o curtezană extrem de frumoasă și deșteaptă, care a locuit o vreme și la Paris. Istoricii zic că mulți au plâns după ea, cum ar fi Octavian Goga sau Nicolae Grigorescu, dar dintre ei doar Regele Ferdinand i-a dăruit o frumoasă casă.

În locuința deloc modestă, în apropiere de Piața Amzei, Mița, fată bogată și cu gusturi fine, era amfitrioana unor petreceri decadente, că doar ce să faci când ai bani și-ți place viața? Ei bine, casa asta plină de istorie și amintiri perverse (mi-ar plăcea mie să cred) s-a redeschis.

E vorba despre o clădire impozantă, cu scară interioară din lemn din vremurile proprietarei, care se întinde pe două etaje și multe camere. Organizatorii și-au dorit să aducă un omagiu Miței, așa că au pregătit pe 18 și 19 noiembrie două baluri mascate, cu ținută obligatorie black & white, numere de magie, tarot și muzică live. 

S-a creat rapid zumzet pe Marele Internet, așa că biletele s-au epuizat rapid. Eram deja la al cincilea outfit mental când au început să apară comentariile în care lumea întreba dacă trebuie să-și adapteze outfitul la ziua de azi sau trebuie să fim rupți din vremuri de mult apuse.

Ce-i drept, mi-a plăcut treaba asta. Doar la nunți și botezuri ce se mai întreabă lumea cum să se îmbrace, așa că am fost chiar entuziasmată că ies din casă la un eveniment unde trebuie să respect un dresscode. 

M-am dus vineri – deși hype-ul ăl' mare am auzit că a fost sâmbătă –, împreună cu două prietene, și am completat cu brio gașca de femei pe care am găsit-o la fața locului. Tipe îmbrăcate cu rochii de gală, cu pene, perle și tocuri, unele cu măști spectaculoase aduse de acasă, dar și câțiva bărbați rătăciți, îmbrăcați la costum, dandy, relaxați. Deci dresscode-ul nu numai că a fost respectat, dar lumea și-a dat interesul.

N-am regretat pregătirea și agitația cu outfitul, pentru că acolo am pășit într-un film: confetti pe marmura de la parter, unde era și un bar pe opulență, iar fundalul sonor era asigurat de Ada Milea și violonistul Alexander Bălănescu, care cântau la etaj. 

La intrare primeai măști negre, din piele, aduse din mâinile unui meșter din Veneția, dar ce să vezi, s-au terminat fix când am ajuns noi. Așa că uite-mă în Eyes Wide Shut, dezgolită, într-o mare de mascați. Dar nu m-am plictisit cât am așteptat propria-mi mască. L-am urmărit pe un tip care încerca să-i facă poze iubitei, în timp ce-i oferea indicații „profi”: „suge burta, mâna pe picior mai jos.” Încă o dată am înțeles cât efort implică pozele alea bune de pe Instagram.

Bun, au venit și măștile, așa că am început ora de cardio în tocuri pe multele trepte care mă purtau ba la etajul unu, ba la doi, ba înapoi la parter la bar și la fumat. 

Treaba stătea așa: la etajul unu era zona de concert, care te băga în filmul retro. De la un punct încolo a pus muzică DJ Claudia, care a trecut de la electro la pop, cât să-ți amintească să nu te mai iei așa-n serios, că e 2022 totuși.

La doi a fost zona distractivă, unde puteai să joci la ruletă, blackjack sau poker – nu, nu pe bani reali, deși erau crupieri care făceau jocurile. Andrei Gîrjob, un magician extrem de talentat, făcea tot felul de trucuri nebune cu cărți de joc, iar în ultima cameră era o tipă care dădea în tarot. De la sine înțeles că asta a fost atracția serii pentru mine și un obiectiv în sine.

Din păcate, n-am ajuns să întreb „când se termină războiul”, pentru că nu eram singura care voia să-și afle viitorul, iar așteptatul la coadă putea dura și două ore, așa că lăsați așa, revin eu altă dată. 

Mixul de invitați a fost cinstit, aș zice eu, între corporatiști și hipsteri, dar în principiu un public tânăr. Activitatea mea preferată de la bal a fost să observ oameni, pentru că oriunde te uitai găseai ceva de admirat, atât la decorul casei, cât și la cei din interiorul ei. Pe cât de mișto a fost să te prezinți în oraș îmbrăcat extravagant, pe atât de ciudat s-a și simțit, pentru că nimănui nu părea că-i vine extrem de natural să facă asta și toată lumea se fâțâia de colo colo că să-și găsească locul. Asta dacă nu stătea toată seara la coadă la tarot. 

Mi-ar fi plăcut să fi intrat și mai mult în tematica serii, dar cred că ar fi fost nevoie de câteva elemente extra – poate lumini mai difuze, niște actori în rolul unor personaje de la petrecerile Miței, poate chiar o personificare a gazdei. Deși Mița era recunoscută pentru petrecerile sale opulente și senzuale, factorul sexy a lipsit complet din combinație și poate era nevoie de mai multă intimitate, astfel încât oamenii ăia care în mod normal și-o ard în blugi la Control să se simtă mai relaxați și în țoale fancy.

Una peste alta, întreaga seară a fost o experiență memorabilă, mai ales într-un oraș ca București, și în mod cert mi-a plăcut s-o descopăr, chiar dacă n-a fost seara vieții mele. În plus, am aflat că ce-am văzut a fost abia începutul unei serii de proiecte și petreceri care vor avea loc aici.

Edmond Niculușcă, co-fondatorul La Mița Biciclista – Stabiliment Creativ, mi-a povestit un pic despre istoricul casei de pe strada Biserica Amzei 9, colț cu Christian Tell. Aceasta a fost declarată monument istoric și abandonată la finalul anilor ’90. „Cândva, prin 2015, a început procesul de autorizare și restaurare al imobilului, care a fost finalizat anul trecut. Casa e o proprietate privată și a fost restaurată din fonduri exclusiv private”, explică el. Spațiul a fost preluat de ARCEN care, timp de zece ani, va transforma spațiul într-un hub cultural. 

Practic, din 2023 și până în 2033 o să găsești la Mița Biciclista „un loc de întâlnire pentru schimburi de idei și de reflecție pentru viitorul orașului, pentru artă și cultură independentă, precum și pentru starea de bine și plăcerea de a trăi a bucureștenilor.” La parter va fi o braserie, la primul etaj un spațiu de artă, iar la ultimul etaj va fi un cinematograf. 

Edmond descrie Bucureștiul ca pe un oraș care nu a știut ce să facă cu monumentele lui, motiv pentru care mii dintre acestea au fost „mutilate, distruse sau abandonate.” De peste 12 ani, împreună cu ARCEN, el încearcă integrarea acestor monumente în viața orașului. 

Balurile au fost create, așa cum susține co-fondatorul proiectului, din dorința de a relua o istorie întreruptă după cel de-al Doilea Război Mondial. „Este metafora repunerii pe hartă a acestei case de ceremonii și întâlniri mondene, care a găzduit ultima recepție publică în urmă cu 80 de ani, în 1942”.

Organizatorii își propun să continue party-urile până la sfârșitul anului, așa că dacă n-ai reușit să prinzi loc la balurile de acum o să mai ai ocazia să vezi cum se distra înalta societate din România secolului trecut.