Unii oameni nu scapă de dracu’ nici dacă se dau cu mir.

Plângăciosul 1: Dan Şova

Incidentul: Ieri, Dan Şova a părăsit Palatul Parlamentului în cătuşe, după ce Senatul a aprobat, cu largă majoritate, cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă a senatorului PSD, acuzat de trafic de influenţă şi abuz în serviciu. Aparent, momentul l-a emoţionat un pic pe Şova, căruia păreau că i-au dat lacrimile.

Videos by VICE

Reacţia normală: Eu nu zic, neapărat, că reacţia lui nu a fost normală. O lume în care vedem lacrimile sincere ale lui Dan Şova, pus în faţa propriei mizerii, e o lume mai bună. Dar nu sunt expert în analiza expresiilor, aşa că o să presupun, ca orice om prudent, că lacrimile alea de crocodil fac parte din ritualurile voodoo, la care Şova apelează de fiecare dată când se simte cu un picior la bulău. Ca atunci când a fost uns cu mir, în văzul tuturor, ca să ne arate el că dacă-ţi desenezi un „plus‟ cu ulei frumos mirositor pe frunte, brusc eşti imun la nasoale. Sau la justiţie.

Reacţia plângăciosului: Dan Şova a plâns. Toți plângăcioşii plâng. Dan Şova e un plângăcios. Uite ce frumos merge silogismul ăsta. Bine, acum poate erau bliţurile de vină sau îi intrase ceva în ochi. Nu putem fi 100% siguri. Însă, cert este că Şova s-a smiorcăit un pic şi din cuvinte, nu numai din gesturi: „Nu sunt aşa de periculos, nu fuge lumea de mine în mall‟, a declarat el, după care a adăugat că merită să fie anchetat în stare de libertate.

Adevărul e că un om acuzat că şi-a scos o sută de mii de euro din mită, din care şi-a cumpărat un palat de 450 de metri pătraţi în apropierea Guvernului, nu e periculos, în adevăratul sens al cuvântului. Ce ar putea să-ţi facă, să se supere pe tine şi să te îngroape în bani?

Plângăciosul 2: Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR)

Incidentul: Sătpămâna trecută, Administraţia Prezidenţială a organizat o dezbatere pe tema „Educaţie pentru sănătate‟, unde s-au purtat discuţii şi asupra introducerii educaţiei sexuale în şcoli. Lucrul ăsta i-a iritat atât de tare pe reprezentanţii APOR prezenţi la dialog, încât, săptămâna asta, au adresat o scrisoare deschisă Administraţiei Prezidenţiale în care resping „modelul «educaţiei sexuale» comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual şi a mijloacelor de protejare contra sarcinii şi care exclude moralitatea din intimitate‟.

Reacţia normală: APOR şi organizaţiile creştine asemănătoare sunt schizoide. Pe deoparte spun că promovează relaţiile profunde, moralitatea în intimitate şi viaţa de familie, dar, pe de altă parte, prin acţiunile lor nu fac decât să-şi dea cu stângul în dreptul.

De exemplu, organizaţiile creştine care militează împotriva orei de educaţie în şcoli se întâmplă să fie şi împotriva avortului, pe care îl vad ca pe un păcat. Anul trecut, în România, s-au înregistrat 78 de mii de avorturi, dintre care aproape 10% au fost la tinere cu vârsta între 15 şi 19 ani. Sunt convins că majoritatea femeilor, dar mai ales a adolescentelor, care au apelat la procedura asta au făcut-o pentru că nu au avut acces la informaţii şi mijloace contraceptive la timp. Dacă ar fi beneficiat de ora aia de educaţie sexuală, multe dintre ele nu ar mai fi ajuns în situaţia asta, pentru că ar fi ştiut cum să evite o sarcină nedorită.

Introducerea orei de educaţie sexuală în şcoli ar putea rezolva măcar o parte din problema asta. Dar, pentru cei de la APOR e mai important ca tu să nu faci prea mult sex înainte de căsătorie, decât să prevină câteva mii de traume, în fiecare an.

Reacţia plângăciosului: Scrisorile deschise sunt ceva atât de tipic plângăcioşilor, se ştie, dar APOR e un caz aparte. Ei se plâng că introducerea educaţiei sexuale în şcoli e o politică „falimentară ca rezultate‟, care „a generat conflicte acute între unele comunităţi şi autoritatea de stat‟ în ţările în care a fost introdusă. Fără să dea măcar un exemplu.

Am eu o vagă bănuială că „falimentară ca rezultate‟ se traduce ca „fără rezultate pe placul creştinilor‟, iar „conflicte acute între unele comunităţi şi autoritatea de stat‟ ca „proteste din partea unor grupuri creştine, care fac gât la fel ca-n România, de fiecare dată când statul încearcă o politică progresistă‟. Doamne fereşte.

Oamenii de la APOR au impresia că, dacă Ministerul Educaţiei introduce ora de educaţie sexuală în programă, e ca şi cum ar sponsoriza futaiul. Aşa o să am şi eu impresia că, dacă Ministerul Educaţiei nu scoate ora de religie definitiv din programă e ca şi cum ar sponsoriza rănile în genunchi de la pupat moaşte şi icoane.

Care crezi că e plângăciosul săptămânii? Dă-ţi cu părerea în sondaj:

Data trecută ai votat, iar Patriarhia Română a câştigat scutecul săptămânii.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Pe aceeaşi temă:
Plângăciosul săptămânii: Patriarhia Română vs. Un puşti de 13 ani care şi-a înscenat propria răpire
Plângăciosul săptămânii: Românii patriotarzi de pe Facebook vs. un bărbat panicat din București
Plângăciosul săptămânii: O şoferiţă din Bucureşti vs. Un student din Iaşi
Plângăciosul săptămânii: Patriarhul Daniel vs. un consilier de-al lui Victor Ponta