Oceanele lumii se transformă într-o supă a iadului plină cu plastic și toate organismele, mari sau mici sunt copleșite de această poluare. Dar în jocul vieții, rar se ratează vreo oportunitate. Se pare că până și plasticul din oceane găzduiește acum o varietate incredibilă de specii.
Într-un sondaj care a studiat doar 68 de bucăți mici de plastic plutitor culese de pe coastele Australiei, cercetătorii de la Universitatea Australia de Vest a găsit 19 genuri de microorganisme care nu locuiau înainte în plasticul marin. Combinat cu zeci de alte genuri, devine clar că plasticul din oceane a devenit un ecosistem.
Videos by VICE
Bineînțeles, se pune întrebarea: Cunoscând scara incredibilă la care se poluează cu plastic, oare descoperirea că plasticul marin poate găzdui vietăți e una bună sau rea? Autorii studiului spun că e prea devreme să ne dăm seama.
„Ramificațiile ecologice ale fenomenului rămân de elucidat”, spune echipa de nouă autori condusă de Julia Reisser.
Principala problemă cu plasticul din oceane e că, deși plasticul se poate fragmenta la infinit în bucăți tot mai mici, nu dispare de tot. S-a dovedit, totuși, că microbii pot digera reziduuri din plastic, iar ultimul studiu aduce noi dovezi în acest sens.
Exemple de bucățele de plastic studiate de cercetători.
Cu ajutorul unui telescop pentru electroni, echipa a observat „o varietate de microtexturi ale suprafeței plasticului care sugerează că bioorganismele s-ar putea să joace un rol foarte important în degradarea plasticului.”
Problema e cădescompunerea plasticului în bucăți tot mai mici nu rezolvă îngrijorările majore legate de plasticul din oceane: În timp ce plasticul invadează oceanele, saturează și lanțul trofic. De fapt, după cum indică un articol din 2011 din Nature, reducerea plasticului la bucăți mai mici ar putea înrăutăți lucrurile. Autoarea Gwyneth Dickey Zalkab scrie:
Plasticele conțin toxine precum ftalați și absorb substanțe chimice toxice din oceane, spune Mark Browne, ecologist la Universitatea din Dublin, Irlanda, care nu a participat la proiect. Aceste substanțe chimice pot ajunge în animalele microscopice care mănâncă bacteriile sau particule microscopice de plastic pot intra în celule pentru a-și elibera substanțele acolo, spune el. E un nou mecanism prin care particulele de plastic pe care le aruncăm se întorc să ne bântuie.
Varietatea de organisme descoperite de ultimul studiu ne arată cum funcționează acest mecanism. Împreună cu bacteriile, de departe cele mai numeroase organisme descoperite au fost diatomii, fitoplanctonul care reprezintă o parte importantă a lanțului trofic marin. Echipa australiană a descoperit că diatomii se dezvoltă înfloritor pe plasticul plutitor, care le oferă un mediu propice.
Dar dacă diatomilor le place plasticul, atunci și organismele care mănâncă diatomi vor avea mai mult plastic în dietă.
„Din cauza dezvoltării rapide și a producerii de substanțe extracelulare, diatomii epiplastici reprezintă o sursă importantă de hrană pentru nevertebrate”, scriu autorii. „Iar cum reziduurile din plastic pot conține substanțe nocive, nu se știe dacă astfel de relații în lanțul trofic vor avea un impact pozitiv sau negativ asupra populațiilor implicate.”
Exemple de diatomi epiplastici studiați.
Noul studiu dublează numărul de specii de diatomi care locuiesc pe plasticul marin și probabil studiile viitoare vor descoperi tot mai multe astfel de organisme.
Rezultatul e destul de simplu: Oceanul e plin cu plastic, în special bucăți mici, iar viața profită de noua nișă. În multe cazuri, efectul e pozitiv – plasticul plutitor oferă multe calități atrăgătoare pentru creaturile fotosintetice.
Dar nu se știe cum vor afecta aceste schimbări – creșterea de fitoplancton și răspândirea toxinelor absorbite de plastic – ecosistemele marine. Autorii n-au de zis decât că „acest fenomen are ramificații ecologice considerabile și merită cercetat mai departe.”
Traducere: Oana Maria Zaharia
