Liviu Dragnea cu Legea în brațe. Foto via contul de Facebook Liviu Dragnea
A tot circulat zilele astea un articol din ziarul britanic The Independent, numit „Încă mai există speranță pentru Europa – numai uită-te la România”, în care Liviu Dragnea e spălat pe toate părțile, mai ceva ca-n studiourile Antenei 3. Dacă-i cauți numele autorului Denis MacShane, pe Wikipedia, vei afla următoarele: fost membru al Partidului Laburist din Marea Britanie, condamnat în 2013 la șase luni de pușcărie pentru prezentarea unor deconturi false. Deci un politician de stânga care la un moment dat a fost condamnat pentru fapte penale – sună cunoscut?
Dar hai să n-atac persoana, că nu e frumos. Poate textul e foarte bine argumentat și merită citit. Poate Dragnea chiar e un tip super și l-am judecat greșit în tot acest timp. Primul pasaj îți spune că, în condițiile-n care Bulgaria și Moldova au ales lideri pro-Putin, obținerea postului de premier de către Dragnea ar reprezenta o gură de aer progresist pentru spațiul est-european. Pentru că, aparent, Dragnea este pro-UE și pro-NATO. Nici n-ai zice că-i vorba despre același om care acum câteva zile dorea ca „oficialii să nu mai ia notiţe din afară despre ce pot şi ce nu pot face în ţara lor”.
Videos by VICE
Foto via contul de Facebook Liviu Dragnea
Apoi, îți prezintă partea umană a liderului PSD. E un împătimit al pescuitului și cel mai mult îi place să prindă crap. O informație esențială atunci când faci portretul unui om politic, pentru că, dacă ar fi zis că-i place să prindă păstrăv sau știucă, parcă n-ar mai fi fost așa de încredere, parcă l-ai fi suspectat și pe el de putinism. Dar nu e cazul.
Sunt trecute în revistă și propunerile lui economice. Scutiri de impozite pentru afacerile românești, scăderea TVA-ului, eliminarea unor taxe – pe toate le va face omul de stânga Liviu Dragnea. Autorul elogiului admite că propunerile ar putea suna nițel neoliberale pentru neinițiați, dar ne aduce aminte că șeful PSD a promis totodată creșterea salariului minim în mai multe tranșe, dovadă că îl preocupă și soarta omului de rând.
În final, ni se reamintește că Liviu Dragnea privește către vest, adică Italia, Franța, Spania și Marea Britanie. Nu-l interesează intrarea în grupul de la Visegrad, care-i format din țări conduse de lideri „antiliberali, naționaliști și islamofobi”, precum Ungaria, Polonia și Slovacia. Nu, Dragnea e european, atlantist și progresist și va da cu intoleranța de pământ dacă va ajunge la putere.
Curios, totuși, cum nu se pomenește nimic despre faptul că Dragnea a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare. Sau poate Denis MacShane a auzit că-i cu suspendare și a zis că nu se pune. Sau cum nu se spune nimic despre problemele partidului pe care-l conduce. E social-democrat, sigur e de bine, corupția e de dreapta, nu de stânga.
Toată lumea bună de pe Internet a fost surprinsă de existența acestui articol. Parcă The Independent era publicație serioasă, cum de au ajuns să publice așa ceva, ei nu știau că Dragnea e rău? Ei bine, nu. Doar pentru că-i ziar britanic și e mai cunoscut decât fițuicile care circulă pe la noi nu înseamnă că-i un monument de profesionalism. De fapt, dacă privești puțin în trecut, vei descoperi că Dragnea nu-i primul pesedist corupt care a fost lingușit în publicații occidentale cu o anumită orientare politică.
Victor Ponta apărea ca un demizeu pro-european în presa străină, deși se răstea la Merkel
‘Member Victor Ponta? Prin 2014, cu puțin timp înaintea turului doi pentru alegerile prezidențiale, platforma americană ThinkProgress publica un articol intitulat. „La un sfert de secol după căderea zidului Berlinului, România îmbrățișează un viitor progesiv.”
Potrivit materialului, alegerea lui Ponta ar fi anunțat o nouă eră a demnității în politica românească. Alături de alți lideri progresiști europeni, precum Francois Hollande și Matteo Renzi, Ponta ar fi urmat să înlocuiască politicile pro-austeriate ale Uniunii Europene cu unele mai umane, pro-creștere. Nu știu exact ce înseamnă toate astea, dar sună bine.
Ponta nu scapă nici el de „acuza” că ar fi pro-UE și pro-NATO, deși în zilele noastre se războiești pe Facebook cu cei care au vândut țara străinilor. Da, Ponta, adică omul care-n 2012 se rățoia la Merkel, Bruxelles și Washington pentru că-i stricau socotelile cu suspendarea lui Băsescu. Sau omul care elogiază semi-dictatori ca Erdogan și face glume proaste despre numele NEROMÂNESC al lui Cioloș.
La fel ca-n cazul lui Dragnea, nu se pomenește nimic despre chestiunile controversate în care era implicat Ponta la vremea aceea. Nimic despre doctoratul plagiat, nimic despre corupția endemică din partidul pe care-l conducea, nimic despre dosarele în care erau cercetați el și apropiați de-ai lui.
The prime minister is also being strongly defended by the academy in Romania. His professors have defended him publicly. So have those he is accused of plagiarizing. Indeed, one of them, Ion Diaconu, had already written the preface to the public version of the same thesis when it was published some eight years ago.
După ce am mai săpat nițel prin analele Internetului, am descoperit că același Matt Browne îl spăla pe fostul premier și-n iunie 2012, de data aceasta pe blogurile Huffington Post, într-un articol intitulat „Dirty Tricks Threaten to Undermine Political Renewal in Romania”. Aici e abordat și scandalul plagiatului, doar că dintr-un unghi favorabil lui Ponta: lumea academică e de partea lui, profesorii care i-au coordonat doctoratul îl apără public, iar majoritatea comentatorilor politici din România consideră acuzațiile niște simple fabulații. Concluzii la care puteai ajunge doar dacă citeai dcnews și Antena3, că pentru restul presei era destul de evident plagiatul la vremea respectivă.
Mă bucur că mai există și astfel de articole-n presa occidentală. Îi mai scoate pe intelectualii și tinerii frumoși din bula în care trăiesc. Da, au și publicațiile străine bias-urile și interesele lor, că doar n-am inventat noi partizanatul politic în presă. Da, există jurnaliști occidentali cărora chiar nu le pasă cât de tare urăști tu PSD-ul. În plus, îți dai seama că într-o redacție de sute de oameni din occident, nu o să-i pese nimănui de-un editorial despre o țară insignifiantă precum România, cât să și verifice dacă jurnalistul mănâncă rahat acolo sau nu.
Și oricum, se poate mai rău. De exemplu, tot ăia de la the Independent întrebau inocenți dacă un dictator sângeros precum Fidel Castro a fost erou sau nu.
Urmărește VICE pe Facebook
Citește mai multe despre presa străină:
Tot ce trebuie să știi despre scandalul ouălor Kinder în care niște copii români sunt descriși ca „sclavi”
Cum se vedea România în presa străină din 1990
Ce am învățat din scandalul creat de reportajul Sky News despre traficanții de arme din România
