În decembrie 2014, inspectorul Keith Boots a fost prins cu 11 kilograme de cocaină ascunse în mașina de spălat. Ăsta e genul de caz care mereu va fi greu de apărat.
La proces, Boots, care e din Bradford, West Yorkshire, a spus curții de justiție din Leeds că el nu avea nici cea mai vagă idee de unde erau drogurile. El susținea că a dat cheia de la casă constructorilor și probabil altcineva le-a pus acolo. Doar că, din pură coincidență, Boots se ocupa în mare parte de sortarea pungilor cu droguri confiscate de poliție.
Videos by VICE
El era responsabil pentru magazia de dovezi de la secția de poliție din Bradford, unde erau depozitate drogurile confiscate, înainte să fie incinerate. Așa cum prevede protocolul pentru cele 50 de tone de droguri confiscate anual în Marea Britanie, jobul lui era să se asigure că exponatele psihoactive sub responsabilitatea lui erau verificate și aprobate înainte de incinerare.
La prima vedere, Boots, polițist de 20 de ani și inspector de 10, era greu de mulțumit. El trimitea mailuri colegilor în care exprima grija pentru anumite pungi de droguri care lipseau și chiar a instalat o cameră de supravegheat în magazia de dovezi. Dar, de fapt, el încerca să-și acopere fundul. În loc să scape de droguri, el fura regulat cantități mari de droguri, pentru a le repune pe străzi.
Complicele lui Boots a fost fiul său, Ashley, care avea o rețea de traficanți de droguri pe telefon. Afacerea de „reciclare” a familiei a fost una incredibil de activă și profitabilă. Ashley și-a contactat cei trei traficanți principali mai mult de o mie de ori în decursul al unui an. Atunci când au făcut razie în casa lui, poliția a găsit droguri în valoare de 700 de mii de dolari: cocaină, crack, canabis, ecstasy și heroină. Săptămâna trecută, la Leeds Crown Court, Boots, în vârstă de 55 de ani, a fost găsit vinovat pentru mai multe capete de acuzare, inclusiv furt și intenția de trafic. Ashley, în vârstă de 30 de ani, a fost găsit vinovat de cinci capete de acuzare legate de droguri.
Vezi și: How Weed Laws Are Failing the UK: High Society
Dar Keith Boots nu este singurul. Așa cum a descris în 2009 și profesorul Maurice Punch, specializat pe criminologie și corupția poliției, metafora corectă nu ține de „merele putrede”, ci de „livezile putrede”. Deși nu mai e ca-n vremurile bune, anii ’80 și ’90, pe când echipele de polițiști erau băgate până la genunchi în traficul de droguri și erau cunoscute ca „clubul de grădinărit al poliției”, deoarece le plăceau să planteze droguri la alți oameni, briza corupției încă mai bate.
Cea mai recentă analiză de la Her Majesty’s Inspectorate of Constabulary (HMIC) a descoperit peste trei mii de declarații de corupție din partea polițiștilor în 2014, dintre care doar jumătate au fost investigate corespunzător. Aproape jumătate din cei 17 200 de ofițeri intervievați au spus că nu au încredere în confidențialitatea sistemului intern de raportare, iar acest lucru a descurajat semnalarea corupției.
În lumea traficului de droguri, profiturile vaste atașate de acest comerț prezintă cea mai constantă amenințare pentru integritatea polițiștilor. Una dintre cele mai mari frici pentru poliție, spune raportul HMIC, este transmiterea de informații celor 7 000 de grupuri de crimă organizată din Anglia, dintre care jumătate depind de traficul de droguri. Polițiștii sunt din ce în ce mai susceptibili de a se implica direct în comerțul cu droguri. Raportul notează că „furnizarea de droguri din clasa A și B de către polițiști se întâmplă mai frecvent printre multe unități, decât în 2010.”
West Yorkshire se numără printre cazurile în care polițiștii au fost prinși vânzând droguri pe care colegii lor au reușit să le confisce de pe străzi. Un detectiv sergent de la poliția din West Yorkshire, Nicholas McFadden a profitat că lucra într-o unitate specializată pe crimă organizată, ca să se servească cu drogurile confiscate de la trei operațiuni majore, înainte ca acestea să fie distruse.
Cu ajutorul fratelui său Simon, el a descărcat heroină, cocaină și canabis în valoare de un milion de lire sterline și le-a revândut traficanților, scoțând un profit de cel puțin șase sute de mii. După condamnarea la 23 de ani de închisoare a lui McFadden, judecătorul de la Crown Court din Leeds a pedepsit aspru securitatea poliției din cadrul depozitelor de dovezi secrete, care, deși dețin o comoară de droguri și bani, „nu sunt administrate la fel de strict pe cât ar trebui.”
Nicholas McFadden (stânga) și Simon McFadden (dreapta)
Doar luna trecută, doi polițiști din West Midlands au fost arestați de către unitatea anti-corupție pentru conspirația de a fura și furniza droguri. Deci cât de ușor e pentru polițiști să fure din propria rezervă? Am vorbit cu Michael, un fost detectiv de la brigada antidrog, despre vulnerabilitatea unei rețele de depozite de droguri din cadrul poliției, care poate găzdui în jur de 150 de mii de exponate la secția de poliție și la vamă.
După o razie, drogurile sunt documentate și puse în pungi sigilate de dovezi, numărate individual și depozitate ca exponate, până când sunt necesare în tribunal”, spune el. „Oricine are nevoie de punga de dovezi trebuie să semneze. Dar, ca orice alt sistem unde mii de lucruri sunt depozitate, lucrurile se pierd. Te trezești în tribunal că nu se mai găsesc drogurile și astfel cazul rămâne în aer.
„Când un proces se încheie, judecătorul semnează un ordin de distrugere a drogurilor și sunt duse la un depozit specializat pe droguri înainte să fie trimise la un incinerator de stat, de obicei, supervizat de un polițist senior. Aici e cel mai vulnerabil sistemul, deoarece drogurile nu mai sunt necesare.”
El spune că distrugerea drogurilor poate deveni un job de rutină, iar polițiștii devin încrezători. „Odată am văzut loturi de droguri, nouă pachete de cocaină, ecstasy, heroină și canabis, care se vindeau en gross în pungile de dovezi ale poliției”, spune el. „Am aflat apoi că inspectorul responsabil de supervizarea distrugerii drogurilor la incinerator a fost păcălit să creadă că au fost deja arse, când, de fapt, nu era așa. În schimb, au fost vândute pe piața neagră.”
De-a lungul carierei sale, Michael a văzut câteva cazuri de corupție din cauza drogurilor, inclusiv furtul de bani din droguri și droguri confiscate și redistribuite pe stradă. Polițiștii avertizează traficanții în privința raziilor și transmit informații despre traficanți rivali.
„Dacă ești implicat în măsurile de combatere a consumului de droguri, te ocupi în fiecare zi de cantități mari de droguri și de bani lichizi, deci oportunitatea mereu există.”
Când au văzut cât de mulți bani se pot face și știind cât de relaxată e situația distrugerii plantelor de canabis, în comparație cu alte droguri, unii polițiști au decis să se alăture fermierilor de canabis.
În 2010, trei sergenți din Merseyside: Darren Burns, Andre Bird și Clive French, au fost concediați și închiși după o razie a unor fabrici suspectate de canabis, unde ei vindeau plantele confiscate de la traficanții de droguri. Anul trecut, Barry Parkinson, un alt polițist din Merseyside a fost închis pentru complicitatea la furt din ferme de canabis. De asemenea, în 2016, Hemayat Enayat, un polițist din Manchester, care se ocupa și de ferme de canabis, s-a folosit de baza de date a Poliției pentru a scoate din schemă alți fermieri de canabis rivali.
Polițiștii sunt implicați în toate nivele traficului de droguri, de la ofițeri femei cu un obicei de 500 de lire pe săptămână de heroină și crack, la inspectorul șef, premiat MBE, prins cu MDMA și mefedronă, la polițistul de la unitatea specială care i-a spus unui coleg sub acoperire că ar putea să-l ajute să fure de la traficanții de droguri, să vândă droguri și să facă o fermă de canabis. Plus, mai e și cazul sergentului din West Islands, care avea un al doilea job ce implica un grup de crimă organizată ce se ocupa cu bordeluri și vindea droguri din clasa A.
Considerația oficială față de polițiștii care sunt prinși cum fură din cașcavalul psihoactiv, este că aceștia sunt „criminali deghizați ca polițiști”. Dar nu e atât de simplu. Corupția din poliție reprezintă un simptom al războiului împotriva drogurilor și al traficului de droguri în sine, o industrie care are puterea de a corupe recruți loiali.
Dacă ești implicat în măsurile de combatere a consumului de droguri, te ocupi în fiecare zi de cantități mari de droguri și de bani lichizi, deci oportunitatea mereu există”, spune Michael. „Vezi alți oameni care s-au descurcat destul de bine din asta. Iar pentru că iei droguri sau bani de la un traficant, moralitatea ta se degradează, deja consideri că nu e chiar o crimă. Polițiștii sunt conștienți de asta și consideră că sunt feriți și crimele lor nu vor fi detectate.”
Pentru polițiștii specializați, care-și petrec tot timpul înconjurați de droguri și bani din trafic, tentația este imensă, în ciuda jurământului de a respecta legea.
Acum câțiva ani am intervievat un detectiv anti-drog cu experiență, care, după un an de supraveghere atentă, era exaltat că reușise să prindă un grup de crimă organizată care făcea sume imense de bani pentru boșii lor și care cheltuia o parte din banii ăia pe mașini luxoase. El a spus că entuziasmul de a-i prinde pe tipii ăia a fost ca un drog pentru el. Un an mai târziu, detectivul a fost pus și el sub investigație, după ce a furat una din mașinile de lux, confiscate de la traficanți.
Traducere: Diana Pintilie
Citește mai multe despre corupție:
E mult mai ușor să devii corupt decât crezi
Muncitorii din jurul lumii își dau jos șefii corupți cu forța
Toate momentele în care DNA chiar a dat-o în bară în războiul împotriva corupției
