Nour Beetch și Lisa Lapierre vor să schimbe lucrurile și o fac cu ambiții mari.
Nour este o escortă genderfuck, performeriță dragqueer, autoare transfeministă și chirurg plastician pentru funduri. După ce a studiat la La Cambre, Lisa și-a fondat propria companie, FORESEEN, și lucrează în prezent la primul ei film de ficțiune, ASTRO. Atrase de tot ce înseamnă intimitate sau fantezii, dar și de realitățile noastre socio-culturale, cele două au început să lucreze împreună pentru reprezentarea queer în pornografie, în special cu OF MANIFESTO.
Videos by VICE
OF MANIFESTO reprezintă o punere în scenă a fanteziei, a esteticii trash (dar cu bunăvoință) și a iubirii queer. În proiectul ăsta, sugestiile nu sunt nici violente, nici degradante. Conform spuselor lui Nour și Lise, „OF MANIFESTO este împotriva imaginii de modestie în care suntem blocați/e. Am decis să ne folosim corpurile ca să transmitem un mesaj transgresiv, și anume: iubirea poate fi și pornografică. Practic, ăsta e noul porno, transgresiv și cu estetică alternativă prin care două artiste încearcă să confrunte oamenii cu bunăvoința trashy și vulnerabilitatea sexy pentru a transmite nevoia de a transforma radical lumea”.
Așa că am discutat cu ele despre fotografii, dar și despre munca sexuală, cenzură, viitor și această transformare necesară.
VICE: Ce v-a motivat să faceți proiectul ăsta?
Lisa: Nu cred că putem vorbi despre termenul de motivație, din punctul meu de vedere. Când am început să ne conectăm, nici eu nici Nour nu aveam în plan să facem un proiect împreună. Din contră, a fost ceva ce încercam să ținem la distanță, fiindcă fiecare dintre noi aveam deja multe alte chestii de făcut. Într-un final am început să ne fotografiem. Nour m-a educat despre o mulțime de idei noi, politice sau romantice și eu am fotografiat intimitatea noastră. Când am realizat că avem un calup de fotografii interesante, în afara standardelor cis masculine porno/erotice, ne-am întrebat ce să facem cu ele. Atunci a venit ideea de circuit porno scurt.
Nour: Eu personal mă tot gândeam de mult timp să intru în post-pornografia queer, fiindcă mediul ăsta m-a fascinat. Faptul că m-am simțit dorită și iubită prin modul în care mă vede Lisa, mi-a dat putere în fața camerei, o dorință să întorc totul cu fundul în sus. Și cred că asta se poate simți în imaginile noastre de porno. Într-un mix de fluide și dildouri am decis să dăm foc pornografiei cu intimitate și bunătate.
Este nud „politic”?
Nour: Nuditatea politică este o reînsușire a propriilor corpuri ca subiecte politizate. Nuditatea poate fi o armă în fața ordonanțelor heterocispatriarhale. Corpul nostru este primul loc unde am trăit opresiunile, iar să-l redobândesc, la fel ca sexualitățile noastre, este o eliberare. Vrem să transgresăm și să dărâmăm obiectificarea corpurilor din pornografia mainstream heteronormativă ca să putem într-un final să ne folosim trupurile și identitățile ca rezistență în fața standardelor învechite.
Lisa: Îmi imaginez că momentan două ființe non-binare care vorbesc despre sex, penetrare și corp hibrid sunt ceva politic, deoarece o facem cu o voce care nu ne-a fost permisă niciodată. Pentru mine e interesant să împing dincolo de noțiunea de „nud politic” ca să ajung la intimitatea politică. OF MANIFESTO este o încrucișare dintre munca mea și a lui Nour. Mă refer la noțiunea de intimitate, rutina de zi cu zi. Nour este activistă, lucrătoare sexuală (TDS), performer. Nu am încercat să facem corpul să fie politic, este de facto.
Când văd fotografiile, mă gândesc imediat la cenzura de pe social media. Cum îi faceți față?
Nour: Nu prea bine. Mi s-a închis contul de Instagram și am pierdut toată comunitatea. Dar știam că se va întâmpla. Instagram este o rețea sexistă, rasistă, putofobă (respinge prostituția), grasofobă și urăște TDS. Cenzura din social media este o unealtă prin care corpurile și ideile ne sunt controlate. Să nu uităm să ne punem întrebarea cine e în spate și din ce motive. Sunt companii capitaliste care nu vor ca noi să facem bani din sex în locul lor.
Lisa: Ne adaptăm la rețea: pe Insta ne facem promovare, pe Myms și Onlyfans vindem aceste fotografii – aici nu suntem cenzurate și putem vorbi direct cu cumpărătorii. Myms și Onlyfans ne permit să facem bani pentru expoziții și fanzine, cărți, etc.. Deși folosim mult rețelele ca să ne arătăm activitățile sau unele dintre fotografii, în expoziții putem să fim noi înșine și să ne arătăm munca. Insta are monopol în ceea ce privește ce poți să pui online, dar adevăratele momente pe care le împărtășim cu lumea au loc în timpul evenimentelor, cum ar fi la festivalul Homografia.
Nour: Utopia ar fi să ne creăm o platformă queer post-pornografie a noastră cu propriile reguli sexuale, departe de control și de cenzură.
Cum am putea reinventa filmele porno pentru o post-pornografie incluzivă și militantă?
Lisa: O să o las pe Nour să răspundă fiindcă înainte de OF MANIFESTO, experiența mea pornografică a sfârșit cu un clip de zece minute cu tipi albi cis în vestiarul unei săli de sport.
Nour: Este necesar să reconstruim o nouă imaginație și să inversăm codurile prin imagine, să creăm un nou spațiu pentru plăcerea queer și să putem să visăm în afara cuștilor. Post-pornografia permite o revoluție a fanteziilor și o cerere pentru un nou limbaj corporal. Este o revizuire a pornografiei cis-hetero-falocentrică. În OF MANIFESTO oferim un fel de cameră ascunsă care arată intimitatea noastră la intersecția dintre intim și politic, artă și activism, poetic și trash. Este o formă de artă emoțională unde limitele sunt depășite și unde ne distanțăm de normă.
Și cum e cu munca sexuală?
Nour: Munca sexuală este vânzarea puterii tale orgasmice pentru consumatori, iar practicile sunt atât de variate. Am devenit o curvă, adica o escortă, în urmă cu aproape trei ani. Am făcut-o din nevoia de bani și curiozitate. Nu m-am mai oprit de atunci, asta și fiindcă lucrez într-un mediu privilegiat și am contracte. La început nici nu mi-am imaginat vreodată că voi face porno, mă gândeam doar la filme mainstream. În prezent văd pornografia ca pe o unealtă pentru politică, distracție și revoltă. Înțeleg că munca sexuală este un performance, la fel ca și genul. Prin monetizarea feminității am realizat că pot să mă extrag din ea. Prin heterosexualitate am putut în final să o abandonez. Imaginile din filmul nostru porno AFTER MATTER COME ENERGY mi-a permis să interpretez un corp al dorinței care e rezilient și neidentificabil.
Pe lângă asta militez alături de supraviețuitorii/ele traficului de persoane și escortele vulnerabile care stau pe străzi noaptea. Nu este totul roz, chiar departe de asta. Asta fiindcă statul preferă să vadă prostituatele mai degrabă moarte decât vii. Pornografia transfeministă pe care o facem este scoasă din munca sexuală a Cartierului de Nord de exemplu.
Ce anume e necesar pentru transformarea radicală a lumii despre care vorbești?
Nour: Mai puțină decență și mai multă opoziție. Hai să explorăm politicile queer radicale și subversive și strategiile de viață non-coloniale. Politicile să devină o modalitate de trai și să îmbrățișăm practicile considerate deviante. Ca toată lumea să poată să-și exploreze dubioșeniile ciudate și perturbatoare. Transformarea radicală a lumii implică decondiționarea corpurilor noastre de la heteronormativitate. În final, chiar dacă nu asta e motivația principală, dacă tipii cis se ating când ne văd filmele noastre porno, asta se datorează faptului că am reușit să sărutăm frica și să zguduim standardele. Vom continua să ne distanțăm de normă și să ne apropiem de intimitatea noastră cu bunăvoință și într-un fel radical. Să infectăm imaginația tipilor albi cis, să le contaminăm dorințele ca să-și extindă fanteziile limitate și să transceadă estetica pornografică.
Lisa: Totul începe cu întrebările, trebuie să fim mai sinceri/e cu noi înșine despre luptele pe care le ducem și despre dorințe. Cred că populația privilegiată, din care fac și eu parte, chiar dacă se afiliază cu o minoritate, trebuie să înceapă să recunoască că nu face nimic pentru schimbare, fiindcă îi convine cum sunt lucrurile. Eu cred în ascultare, în terapie gratuită, acces la un nou tip de educație, adică sexuală, politică și ecologică. Am impresia că nu știm de unde venim sau încotro ne îndreptăm. Cred că dacă am avea un răspuns la aceste întrebări, indiferent cât de mic, ne-am putea transforma traiectoria. Dar fiindcă asta nu se va întâmpla, măcar să ne recunoaștem greșelile actuale și să reclădim noi valori.
