Femeile din fotografii sunt anonime.
Deși căderea regimului musulman taliban în 2001 a contribuit la reducerea violenței față de femei în Afganistan, femeile afgane mai au un drum lung până să poată spune că se simt în siguranță. Trupele străine au început să părăsească teritoriul, prezența internațională a devenit mai discretă, iar fondurile pentru programe de dezvoltare au fost reduse, așa că au crescut din nou temerile că societatea se va întoarce la valorile tradiționale și violența față de femei va crește.
Unul dintre cele mai recente exemple de violență a avut loc în martie, când o studentă a fost omorâtă în bătaie cu bețe de un grup de bărbați în centrul Kabulului. Apoi, corpul ei a fost incendiat și târât până la râul principal al orașului. Moartea tinerei de 27 de ani, care, conform Reuters, a fost acuzată pe nedrept că arsese un Coran, a stârnit proteste violente pe străzile din Kabul.
Videos by VICE
Legea Sharia – sistemul juridic derivat din Coran – se aplică în continuare în multe cazuri, iar zina, actul sexual între două persoane în afara căsătoriei, e principiul care duce la condamnarea și închiderea multor femei.
Fotografa polonezo-canadiană Gabriela Maj a călătorit în șapte închisori din Afganistan și a stat de vorbă cu peste o sută de femei ca să înțeleagă de ce au fost închise pentru „infracțiuni de natură morală “. Maj le-a prezentat poveștile în albumul Grădina de Migdali, o traducere directă a celui mai faimos penitenciar de femei din țară, localizat la periferia Kabulului. Am sunat-o pe Gabriela să vorbim despre ce a învățat din vizitele la penitenciare.
VICE: Salut, Gabriela. Poți să-mi spui în ce condiții trăiesc acele femei în închisori?
Gabriela Maj: De obicei sunt între cinci și zece femei într-o celulă. Celulele sunt deschise în timpul zilei, deci femeile au libertatea să se plimbe și să iasă afară, dacă există un spațiu deschis. În general, condițiile sunt limitate, dar acceptabile. Femeile au acces la toalete și apă curentă. Au două mese pe zi.
Ce e interesant e că facilitățile sunt relativ noi – au fost construite recent cu fonduri din străinătate.De exemplu, guvernul italian a cheltuit mulți bani pentru construirea lor.
Pentru ce au fost închise femeile pe care le-ai fotografiat?
Multe femei au fost închise pentru infracțiuni de natură morală. Adică au fost acuzate de zina, pentru că au fugit de acasă sau dintr-o căsnicie aranjată, pentru că au fost violate și au rămas însărcinate…
Sunt femei nevinovate care locuiesc în aceste închisori alături de femei periculoase, cu un comportament violent. E un mediu foarte instabil, unde e greu să crești un copil. Nu există nici servicii de terapie psihologică, deși multe femei rămân cu traume în urma experiențelor.
În cartea ta ai menționat că unele femei sunt vinovate de comiterea unor crime. Unele și-au ucis soții sau agresorii. În aceste cazuri, ai simțit că femeile și-au meritat soarta?
Majoritatea au fost arestate și închise pe nedrept. După o vreme am început să nu mai fac diferența între cele „vinovate” și cele „nevinovate ” – dacă aceste femei ar fi avut alte experiențe de viață, acces la educație sau un sistem legal care să le ofere protecție ca victime ale abuzurilor, probabil ar fi făcut alte alegeri. De multe ori m-am gândit că aș fi făcut același lucru ca ele. Tu ce ai face dacă soțul te-ar obliga să te prostituezi sau ai fi violată de un necunoscut?
Au existat anumite povești care te-au tulburat profund?
M-am simțit nelalocul meu în preajma unei femei care era ucigașă în serie și fusese arestată împreună cu cinci membri ai familiei de sex masculin pentru 137 de acuzații de crimă. Fusese abuzată de la o vârstă fragedă și expusă la violențe oribile de către bărbații care au fost și ei arestați. Era evident că era afectată grav pe plan psihic. Era imprevizibilă și avea izbucniri violente.
În fotografii, multe femei pozează împreună cu copiii lor. Au născut în închisoare? Iar copiii stau și locuiesc cu ele acolo?
Multe femei sunt arestate în timpul sarcinii. Sarcina este, de obicei, rezultatul unui viol sau al unei aventuri în afara căsătoriei. În unele cazuri, femeile nasc copiii în facilități speciale în afara închisorilor, dar multe nu au această opțiune.
Cum încarcerarea implică o infracțiune de natură morală, familiile resping de multe ori mama și copilul, pentru că zina aduce mare rușine în sânul familiei. În cele mai rele cazuri primesc amenințări cu moartea, pentru că încă se practică crimele din onoare în Afganistan. Asta înseamnă că nici nu are unde să meargă copilul în afara închisorii. Așa că au voie să stea în închisoare până la vârsta de cinci ani.
Ce se întâmplă cu ei când pleacă?
Fie se întorc la familie, fie ajung în adăposturi pentru copii. Din păcate, mulți dintre ei ajung pe străzi și n-au niciun fel de ajutor. Asta dovedește că acest aspect al justiției irosește resursele deja limitate ale țării – întreținerea acestor femei în închisori e foarte costisitoare – și distruge comunități și familii. Distruge viețile femeilor și pe cele ale copiilor.
Deci ideea de infracțiune morală e încă înrădăcinată în mintea oamenilor după atâta timp?
Sistemul justițiar din Afganistan e foarte corupt, iar partidul conservator e încă la putere. Problema e că nu e o chestiune de politică, ci de percepție socială. Femeile din familiile cu care am stat erau îngrozite când auzeau că petrec timp cu femeile din închisori, mai ales cu cele acuzate de infracțiuni morale.
Să fii acuzat de așa ceva în Afganistan e ca și cum ai fi condamnat la moarte – trezește reacții foarte puternice în oameni. Cel mai rău lucru pe care îl poți face ca femei e să aduci rușine asupra familiei tale. Să te asociezi cu astfel de femei e ca și cum te-ai asocia cu leproși.
Există grupuri locale care le susțin pe aceste femei?
Femei pentru femei afgane, care e finanțat de donatori independenți internaționali, e o organizație condusă de femei afgane din Afganistan. Au un sistem de adăposturi pentru femei care au fugit de acasă sau care au ieșit din închisoare și n-au unde să se ducă. Au și programe educaționale pentru copii și oferă suport legal. Dar cererea e prea mare ca să-i poată face față.
Primesc ajutor și din partea comunității internaționale?
După căderea talibanilor de la putere în 2001, comunitatea internațională a finanțat multe programe de educație și sănătate pentru femei. Închisorile aveau programe de educație și de cultivare a talentelor femeilor, ca acestea să-și poată găsi de lucru după ce părăsesc închisoarea.
Dar în prezent, fondurile au secat. Ajutoarele se retrag, odată cu retragerea trupelor din țară. Situația acestor femei e disperată și fără speranță. Devine și mai rea când ies din închisoare, pentru că nu au instrumentele și resursele necesare ca să-și câștige traiul.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Urmărește VICE pe Facebook.
Mai multe despre Afganistan:
Skateriţele din Afganistan simt libertatea pe placă
L-am întrebat pe un afgan cum vede viitorul Afganistanului
Grădina zoo din Kabul e o rară poveste afgană de succes
