Xergio Córdoba e un inginer de masterizare a sunetului din Spania care a patentat un sistem de sunet care folosește psihoacustica pentru a le permite cluburilor și sălilor de concerte să crească volumul și să păstreze, în același timp, numărul permis de decibeli. Invenția e numește Masn’live© și e un procesor care, odată introdus într-un sistem de sunet, îți permite să te bucuri de muzică la calitatea intenționată fără să încalce legile de control al zgomotului.
Practic, poți să dai volumul tare fără să deranjezi vecinii sau clădirile cu birouri de lângă tine. Oare asta să fie soluția pentru toți petrecăreții din lume? Am stat de vorbă cu Xergio să aflăm.
Videos by VICE
VICE: Cum ți-a venit ideea pentru tehnologia asta?
Xergio Córdoba: Am venit cu ideea asta acum câțiva ani, după o discuție cu un client care avea un club de noapte. Mulți patroni de cluburi se lovesc de problema sunetului prea puternic, care deranjează vecinii din jur. Legile de control al zgomotului cer nivele mai mici de presiune a sunetului, iar calitatea sunetului se deteriorează masiv pentru a restricționa emisia frecvențelor acustice joase. Iar un sunet prost strică reputația unui club.
Nu crezi că respectivele regulamente ajută la limitarea zgomotului inutil și potențial distructiv?
Înainte, lumea cluburilor de noapte era cam haotică și toți patronii făceau după cum îi tăia capul. Bineînțeles că e nevoie de legi ca să protejeze mediul și oamenii. Cred că, în primul rând, când îți deschizi o afacere de genul ăsta trebuie să verifici dacă mediul din jur și clădirea sunt potrivite pentru un club de noapte.
Și care sunt primii pași atunci când hotărăști să construiești un sistem ca al tău?
Testarea echipamentului și aplicarea de corecții după nenumărate ore de insomnie. Mintea pare să lucreze mai liber în orele de nesomn. Dacă stau să mă gândesc, acest sistem a fost conceput și dezvoltat în timpul nopților fără somn, în care am folosit un reportofon mic ca să-mi înregistrez ideile demente. N-a fost deloc ușor.
Tocmai când te gândești că l-ai construit și e gata, urmează patentarea produsului și trebuie să începi, împreună cu toată echipa de dezvoltare, să scrii cum funcționează toată chestia, pe înțelesul tuturor. Stai mereu cu grija că o să apară o companie care să anunțe că ei deja au dezvoltat tehnologia asta. Sunt multe lucruri patentate care n-au fost lansate niciodată. Mai era o companie care studia o astfel de tehnologie. Au încercat chiar să ne blocheze patentul, dar, din fericire, l-am câștigat.
Îmi poți explica, în termeni simpli, cum funcționează sistemul?
E destul de complicat să simplific procesul, dar, practic, are legătură atât cu unda de sunet fizică, cât și cu felul în care interpretează creierul aceeași undă. E psihoacustică pură.
Ca să-ți dau un exemplu, e ca atunci când asculți un mp3 la căști și ai un sunet de tobă sau de bas, dar căștile sunt prea mici ca să-l poată reproduce corect. Asta se poate face prin compensare evoluționară. Folosim mult această tehnică în masterizare și am aplicat-o în sistemul nostru ca să obținem ceea ce ne doream.
Sistemul vostru te protejează de zgomotul excesiv și efectele nocive ale lui asupra timpanului?
Timpanul se distruge din cauza nivelelor de decibeli și a perioadei de timp în care urechile tale sunt expuse la respectivele nivele. Din păcate, sistemul nostru nu previne distrugerea auzului, dar totuși, ajută creierul să perceapă muzica mai tare decât este, de fapt, iar asta înseamnă că micșorează expunerea la frecvențele nocive.
În ce punct ați știut că ați obținut ce doreați?
Am știut că ne-am îndeplinit misiunea când am văzut că putem obține frecvențe de bas care păreau mult mai intense decât erau, de fapt. Am reușit să dublăm intensitatea sunetului și să păstrăm același nivel de decibeli. În același timp, am îmbunătățit impactul și calitatea audio.
Dublarea intensității la același nivel de decibeli – sună minunat. Care crezi că e limita?
Dublarea intensității e mai mult decât o victorie pentru noi. Mai ales că am obținut-o și am reușit să menținem integritatea și calitatea audio. Acum nu foarte mult timp, într-un club foarte cunoscut din Madrid, am mărit intensitatea sunetului de aproape trei ori, dar calitatea a început să se deterioreze pentru că sala era aglomerată. Totuși, au ales să păstreze nivelul – chiar dacă la o calitate mai mică – pentru că era aniversarea clubului.
Unde ar mai putea fi folosit sistemul – la o petrecere în apartament?
A fost testat la o astfel de petrecere în Barcelona. Dar, în primul rând, e conceput pentru artiștii care vor să-și transmită mesajul muzical la cea mai bună calitate posibilă. Putem face miracole în cazuri chiar disperate, în care sunetul e oribil. E tot masterizare audio, dar la nivel de club sau de stadion în loc de studio. Practic, totul sună mai bine, mai precis, cu mai mult respect pentru detalii. L-am testat în tot felul de locuri, cu rezultate extrem de surprinzătoare. L-am încercat pe rock, blues, pop, salsa – toate genurile muzicale.
Ce artiști l-au încercat?
Laurent Garnier l-a încercat pe La Riviera. L-am folosit la festivalul Sonar cu Ellen Alien, Steve Lawler, Joris Voorn și Miss Kittin. Jamie Jones l-a folosit în Teatro Arteria în Barcelona. Lee Foss l-a folosit în Egg Club în Londra, în Pendulum la Madrid, de câteva ori în Fabrik și Atlantida Barcelona; Oscar Mulero și Christian Wunsch l-au folosit în Reverse.
Pare foarte bun pentru petreceri în aer liber. Se poate folosi în spații deschise?
Desigur. Poate fi folosit în orice zonă cu un sistem de sunet bun. S-a dovedit la fel de eficient în spații închise și deschise. Anul acesta vrem să-l implementăm la mai multe festivaluri.
Și care e pasul următor? Îl veți comercializa?
Da. Asta e partea cea mai grea – trebuie să creezi ceva nou, dar nu prea nou, pentru că multă lume nu-l va înțelege. Trebuie să codăm experiența muzicală într-un mod în care s-o poată decoda mintea. Următorul pas – pasul final – o să fie cel mai greu.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre sunet:
Cel mai puternic sistem de sunet din lume te ucide dacă-l auzi
Sculptură în sunet
De ce funcționează tortura prin sunet?
Fotograful Martin Klimas pictează la fel ca Pollock, dar cu sunete