La sfârșitul lui decembrie, un grup de tineri din București se lăudau c-au reușit cel mai complex trolaj din istoria politicii românești. Și-au făcut un partid, au publicat o revistă de stânga autohtonă pe care au prezentat-o la Bookfest, au organizat un protest împotriva Quesadillei, au făcut un manifest politic și au inventat un candidat fictiv la alegerile prezidențiale. Toate, sub numele de scenă PUPI (Partidul Unității Partinice Involuntare), care își propune să reprezinte un tip de anarhism non-violent, cu umorul ca armă de luptă și cu dreapta, și cu stânga. Mă rog, cu stânga aia românească via PSD.
Aproape intrarea în politică
Oamenii ăștia au zis să ia la mișto politica din România și au construit un întreg microunivers pe net. Au inventat un candidat fals pe care o casă de sondare falsă l-a declarat posibilul câștigător la alegerile prezidențiale din toamnă, i-au făcut un program politic, i-au dat un nume și o față (Rebus Cernea, fără nicio legătură cu ex-deputatul, actual culturist vegan, Remus Cernea). În trecut și-au făcut campanie și la alegerile parlamentare și cele locale și s-au gândit să protesteze față de influențele străine din cultura autohtonă, organizând evenimentul „Quesadilla ucide!” din fața Muzeul Țăranului Român. Inițial presa i-au luat în serios, dar când și-au dat seamă că e trolling, au abandonat subiectul.
Videos by VICE
Eu nu m-am lăsat, așa că am ieșit la câteva vorbe cu Matei Ghimiș (32 de ani, doctorand SNSPA), Vlad Brătuleanu (35 de ani, redactor de carte), Rareș Rădoiu (24 de ani, masterand SNSPA), Irina Simionescu (25 de ani, studentă, Universitatea din București) și Valentin Quintus Nicolescu (42 de ani, lector universitar la SNSPA și Universitatea „Nicolae Titulescu”) să-mi spună care e treaba cu PUPI.
Înainte să încep, trebuie să-ți zic că oamenii aștia au habar despre politică, o învață sau o predau. Iar treaba cu partidul făcut la mișto nu e o idee nouă. Istoricul literar Ștefan Cazimir și-a făcut un partid la caterincă în 1990, alături de Octavian Andronic (nu Dan Andronic!), fondatorul ziarului Libertatea, partid care a și intrat în Parlamentul României alături de greii politicii românești. Partidul Liber-Schimbist a lui Cazimir l-a adoptat ca patron spiritual pe Caragiale și și-a asumat „dreptul de a crede în forța zâmbetului și de a râde cu folos de tot ceea ce este strâmb și nedemn”. Așa că, și PUPI s-a gândit să râdă de politica din România și de scorțoșii din Parlament care se iau mult prea tare în serios.
Cum s-a înființat PUPI
Era anul 2014 când au decis că vor să facă bășcălie de contextul politico-social din România, dar într-un cadru ceva mai organizat. Au considerat că PUMN, organizație de stânga, e locul potrivit. Bine, nici PUMN nu era ceva foarte serios, zice Matei Ghimiș. „Țin minte că în PUMN când am intrat prima dată în sediul de la Olari, era Valentin în capul mesei și mi-a zis că sunt copreședinte. Toți eram copreședinți.” PUMN a fost parte până la începutul anului 2015 din Partidul Alternativa Socialistă, actualul Partid Socialist Român, dar din cei 30 de membri, cât avea organizația pe atunci, doar vreo două persoane aveau carnete de partid. Au mai stat pe acolo vreun an și jumătate, dar PUMN-ul s-a desfăcut, iar membrii au fugit ba către USR, ba către DEMOS.
N-au părăsit însă organizația fără să lase o moștenire care i-a deranjat pe mulți frumoși și liberi de pe internet. „Înainte să plecăm din PUMN am făcut un manifest pentru hipsteri. Eram în perioada aia în care erau mulți hipsterași, chipurile de stânga, dar care îi făceau campanie Monicăi Macovei, tipa care susținea interzicerea avorturilor. Normal că am făcut mișto de ei, dar colegii noștri din partid ne-au sărit imediat în cap: Cum să faci asta?, Vai, jignești hipsterii!, Alienezi o parte din potențialul organizației!, Eu mă identific drept hipster și mă simt foarte jignit etc. Tâmpenii! Dar, ei erau foarte serioși”, își amintește Vlad Brătuleanu.
În 2015 a luat ființă PUPI, în fața televizorului dat pe un meci al naționalei Nigeriei de la Campionatul Mondial de Fotbal. A fost un protest la adresa echipei care „dădea dovadă de o lipsă de diversitate incredibilă”, îmi explică aproape serios Vlad. „Cum adică să nu fie niciun alb în echipă? E rasism! Super neincluziv și absolut discriminatoriu”, a fost replica lor în seara aia. Inevitabil după acest moment, unul dintre ei a luat un șervețel pe care a început să scrie manifestul partidului. „Ca Churchill și Stalin”, îmi atrage atenția Valentin care ține să menționeze c-au avut și un aliat politic, în vremea aceea: Partidul Ultra Liberal Anarhist (PULA). „Eram practic alianța PUPI-PULA. Dar PULA s-a retras.” Sad reacts only.
PUPI este acronim pentru Partidul Unității Partinice Involuntare. Te întrebi de unde numele ăsta? Pentru că „toată lumea, involuntar, se ocupă de politică”, spune Valentin. Ai văzut și tu doar că românii îți explică fără echivoc cum începe al Treilea Război Mondial, chiar dacă au citit acum patru zile prima dată o știre mai lungă de trei mii de semne despre Iran.
Te las mai departe cu răspunsurile lor la întrebările stringente despre PUPI și viitorul politicii românești.
VICE: Ce activități ați făcut până acum?
Vlad: Am candidat la locale. Am făcut la mișto o campanie. Am avut și afișe. Am fost în stradă la manifestațiile din 2017 și am cerut o nouă clasă de corupți. Bine, nu toți am fost că cineva a adormit. În 2016, sloganul nostru din campania electorală a fost „Gata cu tot felul de lucruri!”, inspirat de Cătălin Berenghi, tipul care a îngropat porcul în spatele clădirii SNSPA. Pe atunci voia să fie primarul Capitalei, așa că mergea pe la tot felul de dezbateri televizate. La finalul unei emisiuni a primit microfonul să zică un ultim cuvânt: „Dacă vin eu, gata cu corupția, gata cu nepotismele, gata cu… tot felul de lucruri!”. Am luat și noi sloganul că ne-am gândit că nu ne va bate nimeni.
Irina: Ah! Marele nostru succes a fost „Quesadilla Ucide!”
Matei: Ne-a amenințat cineva cu bătaia după protestul acela, dar foarte puțin. Era un tip care făcea yoga și din astea spirituale. Era periculos. Ne-a zis ceva, nu mai știu ce, dar nu cred că era de bine.
Care e treaba cu „Quesadilla Ucide!”?
Valentin: Am făcut un protest în fața Muzeului Țăranului Român. În perioada aia se puneau filme la muzeu și veneau legionarii să protesteze (n.r. – La proiecția filmului Soldații. Poveste din Ferentari, în 2018). Și ne-am zis să facem și noi un protest acolo, că era la modă. Am făcut unul împotriva unui bal organizat la muzeu pentru că au avut un meniu neromânesc și neortodox. Aveau Quesadilla, Spaghetti Bolognese etc.. Am dat foc la niște Quesadilla, ne-au dat share tot felul de vedete precum Exarhu, Vintilă etc.. Îmi aduc aminte că m-a sunat cineva de la Europa FM pentru că ei credeau că e o treabă serioasă și le era cumva frică. Vorbeam cu doamna respectivă și îi ziceam ce am scris în manifestul nostru. Era un manifest jumătate făcut din ce scriau cei de la Coaliția pentru Familie și jumătate inventat de noi. După interviu, doamna mă întreabă numele și funcția. „Valentin Quintus Niculescu, copreședinte. Noi nu avem alte funcții în partid, toți suntem copreședinți.” Brusc a urmat o pauză și a zis „Ah. Vă mulțumim” și a închis.
La alegerile prezidențiale ați inventat un candidat, pe Rebus Cernea. Aveți o problemă cu Remus Cernea?
Rareș: El a luptat pentru delfini și ni s-a părut un lucru extraordinar în România. Dar Rebus Cernea nu are legătură cu Remus. Seamănă puțin, dar Rebus e mai tare.
Cum ați ajuns și ce ați făcut la Bookfest, cel mai important eveniment din spațiul cultural din România?
Vlad: Noi avem un braț armat, adică presa partidului care a început sub auspiciile organizației PUMN, dar care a fost preluat de PUPI. A-Resem, respectiv Jurnalul de Caracteriologie Animală şi Nutreţ, se numește organul nostru de presă. La Bookfest am publicat cel mai recent număr al revistei. Noi am observat o chestie mișto în cartea lui Pleșu – creștea distanța între rânduri și mărimea fontului ca să pară scrisul mai mult -, așa că și noi ne-am publicat revista după același model. Bine, ca să ajungem la Bookfest ne-am aliat cu Editura Pagini Libere, care chiar există în realitate.
Dar și voi existați.
Valentin: Instituțional nu existăm. Nu avem încă personalitate juridică. Dar vom avea.
Irina: Ne e frică că, dacă ne înregistrăm, chiar ne votează lumea. Mai mult ca pe Demos, clar.
Valentin: Serios că se poate. În Ungaria există două partide care au trollat. Patru ani au existat ca noi, pe margine, și până la urmă au decis să facă pasul oficial în politică. Au strâns undeva la 20 de mii de voturi. În Germania există Partidul Partid, cei care au protestat că a căzut zidul Berlinului și care au cerut reconstruirea lui. În Canada există Partidul Rinocerilor. Mai este un politician uber-cool, Jón Gnarr, primarul Reykjavík, care și-a făcut Partidul Best Party și după ce a râs de toată clasa politică din Islanda, a câștigat alegerile locale. Dacă ei au putut, și noi avem toate șansele, mai ales că oamenii politici sunt de-a dreptul ridicoli.
Dacă ați candida la următoarele alegeri, ce vreți să le transmiteți votanților voștri?
Matei: De exemplu, o idee genială este să scoatem ANAL-ul din ANALFABEȚI. Încercăm să eliminăm discriminarea și termenul de ANALFABEȚI ni se pare înjositor atât pentru persoanele ANALE, cât și pentru cele FABETE. Au fost testele PISA și au picat mulți FABEȚI, dar noi vrem să-i susținem, să avem egalitate.
Rareș: România nu are nevoie de educație și cercetare. Cercetarea adevărată se face în țările avansate. Ei produc cunoaștere, noi să producem produse!
Valentin: Aș face două lucruri: aș da mâncare gratis la toată lumea și aș închide toate bisericile pentru a le transforma în discoteci. România nu are suficiente cluburi și distracție. Trebuie să bem ca să uităm unde trăim.
Ați legaliza consumul de marijuana dacă ați intra în Parlament?
Vlad: Nu avem un consens pe tema asta, pentru că noi suntem mai preocupați să legalizăm corupția. Cred că a zis și Valentin că asta era prioritatea noastră. Fără consens, s-ar putea ca unii dintre noi să le legalizeze și apoi să apară alții dintre noi care să le scoată din nou în afara legii. Pare nerealist, dar ar avea sens dacă s-ar succeda mai multe guverne PUPI cu miniștri diferiți, dacă am avea majoritate clară în Parlament, dacă nu ar trăda nimeni, dacă am avea și președintele republicii. Sau dacă ne-am trăda între noi, în partid, ceea ce n-ar fi exclus.
Matei: O facem obligatorie pentru autorii de self-help, pick-up artists și Mircea Badea.
OK, am râs, am glumit, dar există stânga în politica noastră? Cum vedeți Demos?
Rareș: În momentul ăsta nu avem un partid parlamentar de stânga. Demosul este o idee mișto, dar încă încearcă să își identifice publicul țintă. Cred că Demos poate ajunge un partid relevant, dar doar după ce își crește numărul de membri, după ce își deschid filiale locale și după ce va reuși să atragă oameni din afara bulei de stânga din marile orașe.
Matei: Demos deocamdată fac awareness pe rețelele sociale, nu politică. Unii de acolo nu au umor, nu acceptă să se râdă de ei și nu-și dau seama când pică în ridicol. Noi suntem ridicoli din start.
Editor: Iulia Roșu
