Săptămâna aceasta, Love Island a stârnit discuții despre manipulare și abuz emoțional, după o declarație din partea Women’s Aid despre comportamentul îngrijorător din emisiune. Discuția a născut niște întrebări despre ce face programul ca să susțină psihologic participanții în timp ce emisiunea trece la următoarea etapă, și problemele complexe despre nevoile specifice ale starurilor și ajutorul potrivit pentru ele.
Când am contactat ITV, m-au direcționat către comunicatul în care-și asumau rolul de a avea grijă de participanții din Love Island, care fusese lansat înainte să înceapă emisiunea.
Videos by VICE
Datoria pentru grija tuturor participanților de pe insulă este de o importanță supremă. Avem pază 24 din 24 de ore la vilă, iar participanții noștri au acces constant la psihologul din locație și de asemenea și la producătorii serialului. Producătorii vor interveni mereu în cazul în care comportamentul nu este adecvat.
Măsurile pe care le avem încă din prima serie includ:
- O listă strictă pentru toți participanții despre ce comportament este adecvat odată intrați in emisiune
- Instrucțiuni stricte despre comportamentul sexual în vilă
- Monitorizare constantă a comportamentelor din vilă
Toate astea sunt acțiuni necesare și importante, dar pe mine mă interesa mai mult sprijinul psihologic disponibil pentru participanți înainte, în timpul și după filmare – nu doar la Love Island, ci la reality show-uri în general. Ca să aflu mai multe despre cum merge treaba asta, am vorbit cu doi psihologi de televiziune, Honey Langcaster-James – care scrie pe blogul Life and How to Love It, și fost psiholog rezident la un sezon timpuriu din Love Island – și Jo Hemmings, care a lucrat la Celebrity Big Brother și alte reality show-uri cunoscute.
Când discutam despre ce s-a mai întâmplat săptămâna asta în Love Island, Jo mi-a zis despre progresele pe care le-a făcut: „Nu pare ca asta să fie o oportunitate pe ecran pe care să o vrea spectatorii, să vadă pe cineva sfătuit pentru comportament inadecvat”, mi-a spus ea. „Cred că atunci când primești opinia publicului, iar cineva spune: Ok, asta e dezgustător!, concurenții ar trebui să fie atenționați. Serialul ar fi bine să aibă un fel de figură ca Big Brother care să-i liniștească pe oamenii care privesc. Ar trebui să existe un loc unde pot merge ca să li se vorbească și să fie atenționați.”
În cazul oamenilor care au fost subiectul genului ăsta de comportament care necesită un avertisment, Honey îmi spune despre importanța psihologilor pe platoul de filmare (în cazul Love Island, serialul a confirmat că un terapeut va fi disponibil participanților din aprilie), rol pe care ea l-a avut pentru mai multe reality show-uri. Odată cu începrea filmărilor, mi-a spus ea: „Munca mea de obicei înseamnă să sfătuiesc producătorii și să fiu gata să mă întâlnesc sau să vorbesc cu participanții care s-ar putea să aibă nevoie de sprijin psihologic pe parcursul filmărilor. Asta se face mereu fără cameră, și le oferă participanților un loc sigur și confidențial unde pot primi susținerea de care au nevoie.”
Sprijinul pentru starurile din reality show-uri începe totuși în pre-producție. Pentru majoritatea serialelor, inclusiv Love Island, concurenții iau parte la un proces prin care se evaluează cât de potriviți sunt pentru genul ăsta de format. Honey mi-a explicat cum funcționază asta: „Metodele mele includ o serie de teste psihologice în formă scrisă pe care apoi le analizez și de câte ori este necesar fac interviuri psihologice”. „Apoi fac un raport pentru producători despre cât de potriviți sunt participanții și le ofer informații asupra diverselor nevoi sau potențiale griji pe care le-am identificat.”
Deși asigurarea că participanții sunt apți să apară în serial este în primul rând crucială, și Jo și Honey cred că grija de după – odată ce serialul s-a încheiat și participanții sunt înapoi în lumea reală – este absolut necesară. „La cele mai bune emisiuni, pot să ofer ingrijire participanților și după ce ele s-au încheiat”, mi-a spus Honey. „Cateodată nu va fi nevoie de asta, dar unii participanți găsesc ca fiind de ajutor să aibă susținere constantă în afara vieții din emisiune, mai ales dacă lumea la care s-au întors s-a schimbat pentru ei pentru că au devenit cunoscuți sau dacă a apărut ceva controversat despre ei.”
Jo este de acord cu necesitatea îngrijirii de după și crede că unele emisiuni și companii de producție ar putea face mai multe când vine vorba de ajutorul pe care îl oferă: „Majoritateau au o săptămână de după filmare unde participanții au acces la ajutorul psihologului dacă au nevoie de el, dar asta în timp ce îi și aranjează pentru ședințe foto și altele”, mi-a spus ea. „După aceea, sunt pur și simplu pe cont propriu. Eu cred că ar trebui să fie măcar o lună cu un psiholog la datorie, pentru că-n cele din urmă săptămâna sub blițuri și cu numele tău pe buzele tuturor se oprește la un moment dat. Și când nu găsești faima, iar 99% dintre ei nu o fac, este momentul când se simt foarte pierduți sau puțin abandonați. Acolo au de fapt mai multă nevoie ca niciodată de ajutor.”
Când emisiunile nu rulează, e ușor să uiți că majoritatea starurilor au nevoie sa se adapteze la ceva ce seamănă cu viață normală după apariția lor – care, în mai multe cazuri, poate fi grea. Jo îmi spune că din experiența sa, nivelul de îngrijire de după variază de la emisiune la emisiune. „Unele companii sunt geniale și ești acolo de la prima secundă, în timp ce alții vor plăti suma minimă necesară ca să-i scape de responsabilitatea asta”, spune ea.
Probabil, ca să susțină mai bine participanții care le aduc atâtea vizualizări, distracție și milioane de telespectatori, este timpul să apară un cod de ajutor mai bun, standardizat pentru industria reality show-urilor.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
