Cum a ajuns cea mai homofobă țară din Uniunea Europeană să fie raiul extremei drepte

Când un tribunal din Polonia a aprobat interzicerea aproape totală a avorturilor în octombrie anul trecut, femeile s-au revoltat furioase.

Unii protestatari au blamat biserica catolică pentru atacul drastic asupra drepturilor femeilor și au luat în vizor bisericile. În orașe din toată țara, membrii grupărilor de extrema dreaptă, susținuți de ultrași, s-au numit protectori oficiali ai bisericilor și i-au confruntat cu brutalitate pe protestatari.

La Biserica Sfintei Cruci din Varșovia, femeile au fost împinse pe scări de bărbați violenți care urlau insulte misogine. După acest eveniment, Robert Bakiewicz, liderul ultranaționalist implicat în revolta de la biserică, a anunțat că va forma o Gardă Națională care să lupte cu protestatarii, pe care i-a numit „barbari stângiști”.

„Vom apăra fiecare biserică, fiecare district, fiecare oraș, fiecare sat. Sabia dreptății le atârnă deasupra capului și, dacă va fi cazul, îi vom face praf și vom distruge această revoluție”, a zis el.

Și totuși, în ciuda avertismentului poliției că extremiștii de dreapta înrăutățesc situația, partidul conservator polonez Lege și Justiție i-a susținut public.

Liderul partidului, Jaroslaw Kaczyński, considerat cel mai puternic politician din Polonia, le-a cerut catolicilor să se mobilizeze și să apere bisericile. Unul dintre parlamentarii lui, Tomasz Rzymkowski, le-a comandat tinerilor naționaliști să apere „biserica și toată civilizația latină de barbari”.

Deși revoltele care au zguduit Polonia după legea împotriva avortului au fost șocante, n-au fost tocmai noi.

În ultimii ani, în Polonia au avut loc mai multe evenimente similare, în cadrul cărora grupările ultranaționaliste au confruntat violent grupurile care protestau pentru cauze progresiste, de la drepturile reproducătoare până la drepturile LGBTQ. Încurajați de direcția agresiv naționalistă a guvernului conservator – care a încercat să-și impună forțat viziunea tradiționalistă asupra societății poloneze – acești bărbați, care provin din mișcarea ultranaționalistă și de pe stadioanele de fotbal, și-au asumat rolul de soldați voluntari în războiul cultural din țara lor.

De când a ajuns la putere în 2015, partidul Lege și Justiție s-a dovedit diferit de orice altă administrație poloneză din era post-comunistă și a transformat țara după propria sa imagine, într-un mod despre care criticii susțin că pune în pericol democrația.

A umplut tribunalele cu aliați, a început să controleze mai strict media și s-a străduit neîncetat să înăbușe toate valorile social-liberale. Lege și Justiție a adoptat un program naționalist, a demonizat minoritățile, a polarizat societatea și a încurajat extrema dreaptă până când aceasta s-a strecurat în mainstream.

Aceste mișcări au fost aspru criticate, atât în țară, cât și în afara ei. Comisarul polonez pentru drepturile omului, Adam Bodnar, a zis că tacticile partidului Lege și Justiție pun în pericol democrația Poloniei, mai ales prin faptul că încurajează extrema dreaptă.

„Acest moment în care liderul țării colaborează strâns cu organizații private precum extrema dreaptă e foarte periculos pentru democrație”, a declarat el pentru VICE World News.

„Se joacă cu focul... le deschid noi posibilități. Le oferă poziții în structura statului.”

Din 2015, partidul Lege și Justiție a folosit grupurile minoritare drept țapi ispășitori ca să strângă suporteri conservatori.

A ajuns la conducere în 2015, în punctul culminant al crizei europene a imigranților, pe fundalul unui val de isterie anti-imigranți care a avut ca rezultat dezvoltarea unui sentiment islamofob puternic – deși Polonia e o țară omogenă, cu o mică populație musulmană, și nici măcar nu era situată pe rutele principale de migrație din Europa.

Apoi, în căutarea unei noi ținte, partidul a trecut la comunitatea LGBTQ. Politicienii din fruntea partidului au descris drepturile persoanelor gay ca pe o ideologie străină și periculoasă care amenința familia poloneză tradițională catolică.

Atacul susținut a continuat la cele mai înalte niveluri ale partidului, cu Kaczyński care a descris drepturile LGBTQ drept un mare pericol și un atac asupra copiilor. Alți politicieni din partid au postat pe Twitter că Polonia e mai frumoasă fără LGBT sau au comparat căsătoria între persoane de același sex cu zoofilia, iar o sută de consilii municipale – adică o treime din teritoriul Poloniei – au adoptat rezoluții împotriva comunității LGBT.

Discursul plin de ură al celor de la putere i-a încurajat pe bigoți și a stârnit un val de ostilitate publică împotriva comunității LGBTQ care a fost atacată inclusiv fizic. La evenimente precum marșul Pride din 2019 din orașul Bialystok, demonstranții au fost atacați de o mulțime de extremiști naționaliști, ultrași și catolici.

„Demonstranții au fost atacați, alungați pe străzi. I-au bătut, au aruncat în ei cu sticle cu urină”, a zis Ola Kaczorek, copreședintă la Love Does Not Exclude, un grup care susține drepturile LGBTQ.

Apoi, în octombrie, a urmat hotărârea Curții Constituționale Poloneze care a decis că avortul în caz de malformații fetale grave e neconstituțional. Decizia, luată de un tribunal plin de aliați ai partidului Lege și Justiție, a eliminat încă o portiță spre normalitate, într-o țară care deja avea legi foarte restrictive cu privire la avort. Pentru critici, acest lucru a reprezentat un punct culminant al unui val de atacuri asupra drepturilor femeilor.

„Simțim că suntem în război cu propriul guvern”, a declarat pentru VICE World News Justyna Wydrzyńska, membră a inițiativei Avort Fără Frontiere, care le oferă femeilor poloneze acces la întreruperi de sarcină.

Bodnar, Comisarul Poloniei pentru Drepturile Omului, a zis că interdicția avortului – care a intrat în vigoare în ianuarie – a reprezentat o datorie politică a guvernului față de biserica catolică. 

Toate acestea au încurajat enorm extrema dreaptă, iar asta s-a văzut foarte clar la Marșul Independenței care se ține în fiecare an în Varșovia, de 11 noiembrie, de aniversarea restaurării independenței Poloniei în 1918.

Timp de peste zece ani, o asociație a organizațiilor de extremă dreaptă – condusă în prezent de Bakiewicz – a deturnat ziua națională a Poloniei prin organizarea unui marș imens prin capitală care atrage toți naționaliștii, neo-naziștii și ultrașii.

Marșul, care a crescut dramatic în ultimii ani, ajunge adesea violent, pentru că participanții se luptă cu poliția. Anul trecut, în cadrul marșului, demonstranții au incendiat un apartament care avea un banner despre drepturile femeilor și ale comunității LGBTQ.

Marșul de anul trecut – organizat cu tematica Civilizația noastră, regulile noastre – a avut un ton homofob foarte clar, în acord cu discursul anti-LGBTQ al guvernului. Evenimentul a avut ca afiș o imagine cu un cavaler care își înfige sabia în curcubeu, iar participanții aveau pancarte pe care scria „Familia normală înseamnă o Polonie puternică” – un slogan folosit de dreapta poloneză împotriva drepturilor LGBTQ.

Cu un partid conservator la putere care încurajează brutal o viziune tradiționalistă, polonezii liberali și progresiști se tem că țara lor le scapă printre degete. Atacurile asupra comunităților minoritare au zguduit profund societatea.

„Tinerii LGBTQ cresc într-o societate agresivă, care le spune că e ceva în neregulă cu ei”, a zis Kaczorek de la Love Does Not Exclude.

În aprilie, Bodnar – care e unul dintre puținii critici ai guvernului – a fost concediat din poziția lui de către partidul Lege și Justiție. Organizația Human Rights Watch a zis că Bodnar a fost concediat ca partidul să pună în locul lui un aliat conservator. Decizia a scos oamenii în stradă din nou.

Dar, în ciuda provocărilor, polonezii liberali și progresiști spun că sunt hotărâți să continue lupta.

„E casa mea. Chiar dacă Polonia mă urăște, eu iubesc țara asta”, a zis Kaczorek.