Fotografie de Daniela Jovanovska-Hristovska via Getty
Două studii recente ale cercetătorilor de la Spitalul pentru Copii din Cincinnati au folosit RMN-uri ca să arate felul în care dezvoltarea creierului e îmbunătățită de lectură, însă distrusă de ecrane. Cercetătorii au examinat totalitatea substanței albe din creier la copii cu vârste între trei și cinci ani. (O dezvoltare și o organizare mai bună a substanței albe deschide calea spre înțelegere și discurs.)Ambele studii s-au concentrat pe niște note științifice care măsoară cât de bine aderă părinții la un program de lectură și folosit ecrane luminoase. Și ambele studii au obținut rezultate importante și deloc surprinzătoare: În studiul despre timpul acordat ecranelor, creierele copiilor care au încălcat regulile pentru cât aveau voie să le folosească erau mai puțin predispuse la învățat decât la cei care au fost expuși mai puțin. Iar în cercetarea despre lectură, copiii cu părinți care le-au citit des aveau creierele mai bine pregătite pentru învățat.Nu am între trei și cinci ani, deci din punct de vedere științific creierul meu nu se dezvoltă în ritmul unui puști… Dar, după ce am văzut imaginile RMN din fiecare studiu, m-a luat un mic atac de panică. În copilăria mea ecranele nu erau atât de disponibile ca-n prezent, dar, ca majoritatea celor de-o seamă cu mine, mi-am petrecut toată viața, cam de la 14 ani în sus, în fața mai multor exemplare. Într-o zi normală de muncă, mă uit la un ecran pentru cel puțin opt ore, uneori mai iau pauze ca să mă uit la altul, ca apoi să ajung acasă unde mă holbez la alt ecran sau două! Chiar ieri, cât am stat acasă pentru că nu mă simțeam bine, m-am uitat la două sezoane dintr-un serial, de două ori. Asta înseamnă 12 ore de televiziune! Oare dau cu drujba în substanța albă dezvoltată ca la carte și îi încetinesc ritmul? Iar în cele din urmă nu o să mai fiu în stare să învăț nimic? Oare mi-am atins apogeul intelectual la cinci ani, când mi-am petrecut cel mai mult timp printre cărțile citite de ai mei, decât în intervalul în care am umblat pe social media și mă uitam pe bandă rulantă la Netflix?Nu sunt un „cercetător în creier”, deci e greu de spus. Dar chestia asta mă face din nou să-mi dau un șut în fund și să mă apuc de citit odată cărțile alea care zac în rafturi de luni de zile.Articolul a apărut inițial pe VICE US.
Publicitate