Fotograful Nikita Teryoshin este o persoană care iubește pisicile. În septembrie 2019 a petrecut o săptămână în Bangkok unde a fotografiat pisicile de pe străzi și acum a publicat imaginile în Catzine, ediție limitată. Fotografiile lui nu arată pisici domestice, ci animale sălbatice care se luptă zilnic să supraviețuiască pe străzi. În interviu, vorbește despre întâlnirile sale și explică ce a învățat despre societate prin intermediul pisicilor.
Publicitate
VICE: De ce ai ales pisici de stradă pentru proiectul foto?
Nikita Teryoshin: Ideea mi-a venit în Saint Petersburg, unde făceam fotografii la un așa-zis târg de arme pentru apărare. Eram cam deprimat să văd toată ziua oameni de afaceri îmbrăcați în costume gri și cu arme. Ca să compensez, am început să fotografiez pisici de stradă și imediat mi-a înseninat ziua. Cu toții știm pisici frumoase, curate și de rasă. Dar pisicile de pe stradă nu sunt în atenția publicului. Am vrut să schimb asta.
Nikita Teryoshin: Ideea mi-a venit în Saint Petersburg, unde făceam fotografii la un așa-zis târg de arme pentru apărare. Eram cam deprimat să văd toată ziua oameni de afaceri îmbrăcați în costume gri și cu arme. Ca să compensez, am început să fotografiez pisici de stradă și imediat mi-a înseninat ziua. Cu toții știm pisici frumoase, curate și de rasă. Dar pisicile de pe stradă nu sunt în atenția publicului. Am vrut să schimb asta.
Pisicile sunt de ani de zile teme recurente în cultura pop. N-au devenit treptat și o sursă de inspirație pentru fotografii?
Ideea mea a fost să creez o alternativă la memele cu pisici de pe internet. Seria foto nu are conținut clasic cu pisici pe care-l găsești pe Instagram. Pisicile astea nu sunt îngrijite, nu ține nimeni la ele și nu sunt plimbate în ham. Pisicile de pe stradă au fost mereu parte din societatea noastră și outsideri de tot atât de mult timp. Nu sunt dorite pretutindeni. Vreau să celebrez viața acestor pisici prin fotografiile mele. Ele nu au o viață ușoară, se luptă zilnic. Unele fotografii nu sunt pentru cei sensibili, dar asta e viața reală pentru pisicile de pe stradă. În final, a trebuit să renunț la câteva fotografii din serie fiindcă erau prea dure.
Ideea mea a fost să creez o alternativă la memele cu pisici de pe internet. Seria foto nu are conținut clasic cu pisici pe care-l găsești pe Instagram. Pisicile astea nu sunt îngrijite, nu ține nimeni la ele și nu sunt plimbate în ham. Pisicile de pe stradă au fost mereu parte din societatea noastră și outsideri de tot atât de mult timp. Nu sunt dorite pretutindeni. Vreau să celebrez viața acestor pisici prin fotografiile mele. Ele nu au o viață ușoară, se luptă zilnic. Unele fotografii nu sunt pentru cei sensibili, dar asta e viața reală pentru pisicile de pe stradă. În final, a trebuit să renunț la câteva fotografii din serie fiindcă erau prea dure.
Ce ai văzut în aceste fotografii?
Am fotografiat o pisică care își pierduse un ochi și nu mai avea nas. Pisica era într-o cușcă mică într-un fel de adăpost. Șeful adăpostului m-a asigurat atunci că acele cuști sunt doar o soluție temporară și că urma să vină curând un doctor să le consulte. Dar nu știu dacă era adevărat. Când m-am întors în camera mea de hotel curată și drăguță, m-am simțit ca dracu. Dar nici n-am știut ce altceva să fac.
Am fotografiat o pisică care își pierduse un ochi și nu mai avea nas. Pisica era într-o cușcă mică într-un fel de adăpost. Șeful adăpostului m-a asigurat atunci că acele cuști sunt doar o soluție temporară și că urma să vină curând un doctor să le consulte. Dar nu știu dacă era adevărat. Când m-am întors în camera mea de hotel curată și drăguță, m-am simțit ca dracu. Dar nici n-am știut ce altceva să fac.
Publicitate
Când fotografiezi ajută să devii familiar cu personajul fotografiat. Cum funcționează cu pisicile?
Unele pisici au fost timide și altele foarte curioase și aproape extrovertite. Un motan mi-a oferit chiar o privire deosebit de vicleană. L-am fotografiat la un templu budist unde pisicile erau hrănite doar cu orez. Pisicile de casă germane clar nici nu s-ar fi uitat la orezul ăla. Toate erau foarte slabe. Motanul probabil că era foarte înfometat, dar nu-ți puteai da seama doar uitându-te la el. Doar a făcut mișto de mine.
Unele pisici au fost timide și altele foarte curioase și aproape extrovertite. Un motan mi-a oferit chiar o privire deosebit de vicleană. L-am fotografiat la un templu budist unde pisicile erau hrănite doar cu orez. Pisicile de casă germane clar nici nu s-ar fi uitat la orezul ăla. Toate erau foarte slabe. Motanul probabil că era foarte înfometat, dar nu-ți puteai da seama doar uitându-te la el. Doar a făcut mișto de mine.
Ce dificultăți ai întâmpinat la seria asta foto?
A trebuit mai întâi să caut pisicile. În majoritatea orașelor, pisicile fără adăpost pot fi găsite în cartierele mai sărace. În zonele mai bogate sunt alungate, iar apoi sunt hrănite în cele mai sărace. Așa că am fost în cartierele mai sărace pentru fotografii. Când am găsit pisicile, a trebuit să sper că nu vor fugi și că mă vor lăsa să le fotografiez. Am simțit ca și cum a trebuit să creez un fel de comunicare cu animalele. Uneori am încercat să fac sunete de animale ca să le conving să stea. De fapt, mereu am miorlăit, dacă mă gândesc la asta. Uneori a funcționat.
A trebuit mai întâi să caut pisicile. În majoritatea orașelor, pisicile fără adăpost pot fi găsite în cartierele mai sărace. În zonele mai bogate sunt alungate, iar apoi sunt hrănite în cele mai sărace. Așa că am fost în cartierele mai sărace pentru fotografii. Când am găsit pisicile, a trebuit să sper că nu vor fugi și că mă vor lăsa să le fotografiez. Am simțit ca și cum a trebuit să creez un fel de comunicare cu animalele. Uneori am încercat să fac sunete de animale ca să le conving să stea. De fapt, mereu am miorlăit, dacă mă gândesc la asta. Uneori a funcționat.
Care e pisica ta preferată din fotografii?
Îmi place mult pisica cu ochii galbeni. A fost și printre primele pe care le-am găsit în Bangkok. S-a uitat la mine ca și cum eram prima persoană pe care a văzut-o.
Îmi place mult pisica cu ochii galbeni. A fost și printre primele pe care le-am găsit în Bangkok. S-a uitat la mine ca și cum eram prima persoană pe care a văzut-o.
Ce ai învățat despre pisici și nu știai?
Am învățat mai multe despre societatea noastră decât despre pisici. Când hrăneam pisicile de pe străzile din Saint Petersburg, rezidenții de acolo au țipat la mine. Se temeau că pisicile le vor zgâria mașinile. În unele cartiere sărace din Bangkok am văzut oameni care hrăneau pisicile de pe stradă. Am văzut și o femeie în vârstă care locuia într-o casă foarte săracă și care avea grijă cu drag de pisicile de pe stradă. Cu siguranță că nu avea prea mult nici pentru ea, dar a vrut să ajute și le dădea de mâncare.
Am învățat mai multe despre societatea noastră decât despre pisici. Când hrăneam pisicile de pe străzile din Saint Petersburg, rezidenții de acolo au țipat la mine. Se temeau că pisicile le vor zgâria mașinile. În unele cartiere sărace din Bangkok am văzut oameni care hrăneau pisicile de pe stradă. Am văzut și o femeie în vârstă care locuia într-o casă foarte săracă și care avea grijă cu drag de pisicile de pe stradă. Cu siguranță că nu avea prea mult nici pentru ea, dar a vrut să ajute și le dădea de mâncare.
Publicitate
În unele cazuri, pisicile de pe stradă au aceleași probleme ca și noi: oamenii cu puțini bani și pisicile de pe stradă au probleme în a-și păstra locul din cauza gentrificării.
Faptul că ai lucrat cu pisicile ți-a schimbat relația cu aceste animale?
În primul rând, am acum mai mult respect pentru pisicile de pe stradă. Nu sunt neapărat drăgălașe, sunt prădători reali. Pisicile pe care le-am fotografiat nu sunt genul care să fie mângâiate. Oamenii se tem de boli și nu vor să se infecteze de la pisici. Am încercat să mă raportez la ele ca de la egal la egal. O spun și metaforic și la propriu. Sper că poți vedea asta în fotografiile mele.
În primul rând, am acum mai mult respect pentru pisicile de pe stradă. Nu sunt neapărat drăgălașe, sunt prădători reali. Pisicile pe care le-am fotografiat nu sunt genul care să fie mângâiate. Oamenii se tem de boli și nu vor să se infecteze de la pisici. Am încercat să mă raportez la ele ca de la egal la egal. O spun și metaforic și la propriu. Sper că poți vedea asta în fotografiile mele.
Articolul a apărut inițial în VICE DACH.