6 români mi-au spus de câți bani ar avea nevoie ca să fie fericiți

Filmele siropoase și citatele inspiraționale ți-au spus că fericirea nu poate fi cumpărată cu bani. Pe de-o parte, e adevărat: un apus superb, mirosul de tei, o baie în mare, iubirea, clipele de fericire alături de prieteni și familie, ca și alte lucruri mici, în aparență, despre care se spune că dau esență vieții, nu țin de conturile de economii. În același timp, un confort financiar îți permite să te bucuri mai tare de ele. 

Și n-o zic eu, ci alții mai deștepți ca mine, cum ar fi o gașcă de economiști premiați cu Nobel care a făcut acum vreo zece ani un studiu global prin care au arătat că banii sporesc fericirea, ba chiar o stabilizează. Ar trebui doar ca fiecare să câștigăm în jur de 75.000 de dolari pe an. 

Studiul respectiv vorbește și despre cum oamenii se pot simți mai nefericiți dacă nu au un venit care să le permită o viață lipsită de stres, în care „banii nu sunt o problemă”. Însă dacă o depășesc, se pot simți mai împliniți, dar nu neapărat mai joviali. 

Așa cum era de așteptat, cercetarea a fost dezbătută intens, iar un studiu mai recent, publicat în 2021, susține că starea de bine poate să crească odată cu veniturile. Adică una e când nu mai ai deloc grija zilei de mâine și alta când îți permiți cam tot ceea ce-ți trece prin minte. 

Modul în care te raportezi la bani, în ce măsură te definesc sau ce faci pentru a-i obține sunt câteva dintre elementele de luat în calcul, dar științific vorbind, banii „cumpără” fericirea, într-o formă sau alta. 

Pornind de la informațiile astea, am fost curioasă să aflu cum se traduce fericirea în bani pentru români și de câți bani pe lună ar avea nevoie pentru a se declara mulțumiți, așa că am pus șase dintre ei să-și pună la lucru imaginația. Uite ce-a ieșit.

Pentru mine, banii nu aduc fericirea, dar aduc liniște și confort. Într-un scenariu nici cu abundență, dar nici cu sărăcie – Doamne-ajută –, nu aș avea nevoie de multe să fiu fericită, zic eu, cel puțin până la calculul final.

Încep analiza responsabil, din rolul de mamă, cu suma de 3.500 de lei pentru educarea și îngrijirea fetiței mele – grădiniță privată, o excursie, tot ce e opțional și locurile în care o mai duc să se dezvolte, dar fără s-o încarc, că nu-s nebună. Suma s-ar schimba considerabil dacă aș vorbi de o școală privată, dar încă nu e cazul. 

Din fericire, nu am chirie sau rate, așa că n-am cheltuiala asta pe suflet, însă pun 4.000 de lei pentru mâncare. Probabil din ei aș acoperi și un abonament la un furnizor de mâncare (500 de lei pe săptămână) pentru că nu-mi place să gătesc, dar vreau să am mâncare bună în casă. Aș face asta cel puțin două săptămâni pe lună. 

Îmi place să ies în oraș cel puțin o dată pe săptămână și să beau zilnic cafea de specialitate, doar că de cele mai multe ori o fac acasă. Însă dacă-mi pot imagina ce vreau, aș pune cel puțin o ieșire la restaurant pe săptămână, plus mici răsfățuri, deci aș ajunge undeva la 1.000 de lei și aici. 

Mi-ar plăcea și un abonament la masaj săptămânal, deci încă 500 de lei. Nu exclud nici o vizită la salon în fiecare lună, pentru unghii, păr și epilat, care ar costa vreo 600-700 de lei. Aș mai vrea cel puțin o plecare lunară, care să nu includă vacanța mare, ci trei-patru zile la mare sau la munte, ba chiar un city break internațional, deci încă 1.000 de euro.

Lista ar mai cuprinde cheltuieli de casă pentru consumabile, poate și un mic shopping, cât să dau un refresh la garderobă (1.000 de lei), dar și un abonament la o sală fancy de pilates sau box cu antrenor personal (500 de lei).

Totalul ar ajunge la 16.200 de lei pe lună, adică vreo 3.300 de euro. Ah, la fericire ar contribui și o căsuță la munte, unde să mergem să ne spălăm creierii și să facem party-uri de grup, dar asta e pentru alt calcul, n-am apucat să investighez și piața imobiliară. Plus că n-am bani, so why bother? 

— Irina, 36 de ani, jurnalistă.

Acum câțiva ani, când eram săracu’ pulii, ziceam că banii nu aduc fericirea, dar între timp mi-am dat seama că-mi doresc să mor într-o vilă cu piscină, pe un munte din Elveția, cel mai probabil. Cât ar trebui să câștig anual să fiu fericit? Nu mai țin minte nici ce am mâncat ieri, așa că-ți dai seama că n-am cum să-mi fac calculele pe 12 luni, dar, lunar, cred că ar trebui să câștig 10.000 de euro pentru a fi satisfăcut pe deplin. Financiar, vorbesc. 

Îmi place opulența. Îmi plac mașinile scumpe, vacanțele de lux, deși sunt un om foarte modest, care în prezent se mulțumește cu puțin. Dar am momente în care mă visez pe o plajă din Maldive, cu un pahar în mână și cu un skijet lăsat în față pe avarii. 

Probabil te-ntrebi ce aș face cu 10.000 euro pe lună. În primul rând, aș pleca din București și m-aș muta într-un oraș micuț, cu multă natură și neapărat lângă mare. În prima parte a vieții de „magnat” aș organiza multe pool party-uri și aș face sex. Mult, mult. Totuși, n-am luat în considerare sursa de venit. Okay, îmi intră 10.000 de euro în cont lunar. Dar cu ce mă ocup?

Cu siguranță, un job care presupune o muncă de maximum patru ore pe zi, remote, să mă pot bucura de luxul de acasă. În tot acest timp, când nu e party sau vreo ieșire de bogați, aș călători în toată lumea, în încercarea de a trăi toate experiențele posibile. Ah, și cel mai important aspect la viața asta, aș angaja o persoană mișto care să-mi spele vasele, cred că asta este cea mai mare dorință a mea – să gătesc liniștit, fără să mă streseze chiuveta. 

Dacă revin cu picioarele pe pământ, cred că, de fapt, aș avea nevoie de vreo 3.000 – 4.000 euro pe lună. În contextul în care toate s-au scumpit și nu mai există nicio ieșire în oraș fără 200 lei, prețul biletelor de avion s-a dublat, iar hainele nu-s deloc ieftine, cred că m-aș descurca minunat cu această sumă. Oricum, momentan cheltuiesc cel mai mult pe mâncare, deci cu banii ăștia aș putea să-mi cumpăr haine lunar și să învăț cum să mă îmbrac, astfel încât toată garderoba mea să fie genul old money.

— Giuliano, 21 de ani, social media manager și reporter

„Gândește-ți fericirea în bani” – aud asta și mă lovește niște folclor fix în moalele trezoreriei cerebrale. Poate banii n-aduc fericirea, dar o întrețin, iar înseamnă că am nevoie de o infinitate de bani să fiu fericit constant. E aritmetică. Am observat asta de-a lungul vremurilor în care am generat venit progresiv: cu cât ai mai mult, cu atât consumi mai mult, nu neapărat și mai scump. Practic, mereu cheltuiești peste sută la sută din ce ai. Paradoxal sau nu, să atingi fericirea strict din venit ar însemna să câștigi mereu cu 20-30% mai mult decât sursa de venit pe care o ai.

Fiecare înțelege ce vrea din asta, eu doar o simt pe pielea mea. În momentul ăsta, am ajuns la un stadiu de snobism cu care sunt nu doar împăcat, ci BFF. Păi cum adică hârtie igienică cu mai puțin de șase straturi (40 de lei)? Sau cum adică să nu beau Negroni (38 de lei) și cu două ore înainte de salariu? 

Și apoi vin contradicțiile: zboruri low cost, Ciucaș, crenvurști și parizer, mai adaug o apă la comanda Glovo, ca să nu plătesc livrarea, mai dau și cu cardul Connect și mă bucur că o fac. Cred că, în momentul ăsta, banii îmi aduc fericirea aia bazată pe hatâruri, dar și pe liniște, că oricât de overpriced e un pahar, nu are cum să mă afecteze. Contradicții peste contradicții, știu. Dar e vina mea că am făcut traforaj și religie în loc de educație financiară? 

Și ca să închei cu o cifră, că tre' să ies în oraș, sunt în acel moment al vieții în care un venit lunar sub 2.000 de euro m-ar pune în dificultate.

— Seb, 38 de ani, Head of Social Media

Nu e primul meu impuls să leg fericirea de bani, pentru că poți cumpăra experiența în sine, dar mood-ul din spate e mai greu de obținut. Dacă ar fi să-mi las imaginația liberă așa zice așa: mi-aș dori o casă luminoasă cu geamuri mari și o grădină doar a mea, în București (1 – 2 milioane de euro), să călătoresc până nu mai am o țară, ci să-mi aleg diferite orașe în care să mă plimb, să fiu nomad cum s-ar zice (200 – 300 de mii euro pe an), cursuri de gătit, de desen, de tâmplărie, poate aș face un doctorat, aș sta prin biblioteci, aș învăța lucruri (50 – 60 de mii de euro pe an). 

Mi-ar plăcea să colecționez mașini și să fiu ca Jay Leno, care spune că are atât de multe încât s-ar bloca în propriul trafic, dar și ceasuri mecanice. Aici e mai complicat, pentru că nu există un număr maxim de ceasuri pe care le poți deține. 

Acum, dacă renunț la milioanele de euro imaginate, în plan real, lucrurile ar sta, lunar, așa:

• Casă mai luminoasă, mai mare și, de ce nu, mai centrală: 1.500 de euro pe lună
• Buget mai mare pentru haine, adidași și accesorii: 1.000 de lei
• Investiții în self development, cursuri de mecanică, tâmplărie, design interior, desen și altele: 2.000 de lei
• Ieșiri în oraș și cine mai dese la restaurant: 2.000 de lei pe lună
• City breaks: 1.000 de euro
• Abonamente la reviste internaționale: 150 de lei
• Abonament la sală cu antrenor și masaj: 1.200 de lei

Ar fi un total de aproape 3.000 de euro pe lună.

— Dragoș, 35 de ani, copywriter.

Să-mi gândesc fericirea în bani. Nu mi-am formulat niciodată așa relația cu banii – ei vin, iar eu îi fac să plece rapid. Banii mi-au îndeplinit visuri mai vechi, călătorii, au cumpărat cadouri de suflet pentru oamenii pe care îi iubesc și au contribuit des la iubirea și grija de sine, mi-au cumpărat bilete în multe trenuri cu oportunități. Dar aduc oare fericirea? 

Ce știu este că doar banii nu pot aduce fericirea, dar cu siguranță influențează, impulsionează și oferă o libertate de explorare. Cred în investiții echilibrate și mai cred că banii sunt un mijloc, nu scopul în sine, duh.

Dacă ar fi să transform fericirea în bani, as zice că lunar mi-ar trebui o sumă mai mare de bani decât cea de care dispun în prezent, dacă ne referim la cheltuieli curente. Uite o listă cu mici „fericiri” cărora le-aș crește mai degrabă frecvența:

Pe abonamente la „mișcare” (yoga, înot, fitness) aș da 2.200 de lei față de 1.000 de lei, cât dau acum, pe spa, masaj și cam tot ce ține de estetică aș scoate din buzunar 3.000 de lei față de 1.500 de lei. Pe haine aș da dublu față de cei 1.500 de lei de acum, iar pentru mâncare și alegeri mai sănătoase mi-ar plăcea să am la dispoziție 6.000 de lei față de 4.000 de lei. Pe călătorii lunare, idealul ar fi 6.000 de lei. Totalul actual este de 8-10.000 de lei, iar cel aspirațional de 20.700 de lei.

— Cătălina, 34 de ani, om de media.

Fericirea e un lucru mărunt? N-aș zice. Că fericirea stă în lucruri mărunte e altceva, iar că pentru mine vine cu niște costuri deloc mărunte e o certitudine dată de tabelul în care am analizat câți bani îmi hrănesc fericirea. Categoriile sunt simple și deloc surprinzătoare:

• Concerte și festivaluri – cred că alea sunt momentele mele de bliss total, când mă pierd în muzică. Pentru ele scot din buzunar 1.000 de lei pe lună.
• Vacanțele, mereu în gașcă, undeva la mare, pentru că marea e prima mea iubire – aici se duc în jur de 15.000 de lei pe an.
• Weekenduri prelungite with my boo, dar și unul-două pe an cu prietenii undeva în România, nici nu contează unde. Contează însă că se adună vreo 10.500 de lei și aici într-un an.
• Ieșirile la cine și drinks, care îmi dau energie între plecări și îmi aduc un zâmbet larg pe față și fără de care nu aș rezista până la următoarea aventură – 600 de lei pe lună, așa că par ieftine prin comparație.
• Cadourile – îmi place să fac cadouri, să văd cum se bucură destinatarul și îi strălucesc ochii. Îmi place îmbrățișarea aia de mulțumire și oxitocina aferentă - vreo 500 de lei pe lună.

Aș putea să trăiesc fără vreuna dintre ele? Probabil că da, dar cu mai puține zâmbete și un puls mult mai cuminte. Excel-ul spune că pe an toate astea mă duc în (șoc) 10.000 de euro. Nu mă așteptam să fie atât, mulțumesc VICE pentru pretextul analizei. Voi șterge această informație din sistem. Să curgă fericirea! 

— Brîndușa, 44 de ani, publicitară