În fiecare an, de Ziua Națională, românii participă la defilările militare organizate pe sub Arcul de Triumf numai în calitate de spectatori. Istoricul și activistul Mihai Burcea a vrut să spargă tradiția românească și a cerut statului român permisiunea să fie primul civil care se alătură acestor defilări.

Burcea și-a dorit acest lucru din motive de reprezentativitate: de Ziua Națională a românilor, parada ar trebui compusă și din civili, nu numai de militari. Chestia asta cu reprezentativitatea pare un termen tehnic fără sens, dar asta doar pentru că în România cetățeanul pare complet exclus din activitățile organizate de stat de ziua sa națională.

Francezii, de exemplu, au cea mai grandioasă paradă militară, organizată de ziua națională, dar inclusiv ei au momente artistice cu civili. Austriecii sunt încurajați să facă plimbări lungi, 26 octombrie fiind cunoscută și „ziua fitnessului". Nemții deschid ușile principalelor instituții ale statului, iar de distrat, se distrează prin celebrul Octoberfest, un festival care începe încă din septembrie.

În România în schimb, statul român i-a răspuns cu un nu sec lui Burcea, invocând legile în vigoare. Uite întreaga poveste:

VICE: De ce ai vrut să fii primul civil care trece pe sub Arcul de Triumf în timpul paradei militară?
Mihai Burcea: De ani de zile defilează numai ministrele de forță, al Apărării, de Afaceri Interne, SPP-ul și Brigada Antitero a SRI, fără niciun reprezentant al civililor. Chiar și în perioada dictaturii regale, defilau pe sub Arcul de Triumf breslele sau asociații ale veteranilor de război. În perioada comunistă, erau aduși cu forța, da' treceau pe acolo muncitori și țărani. Deci se putea sub dictaturi, dar nu se mai poate acum, în libertate. Acum, doar ministerele de forță au dreptul să defileze. Mi se pare deranjant.

Ai făcut o cerere oficială către MApN, să-ți dea voie să participi la parade. Care a fost argumentul cu care ți-au respins cererea?
Mi-au răspuns că nu este adevărat, că există Asociația Tradiția Militară, care ar reprezenta civilii. Oamenii de acolo sunt extraordinari, însă această asociație este una de casă, sub umbrela MApN, iar ei defilează tot în uniformă militară. Deci pe sub Arc nu trece niciun civil.

După ce am primit răspunsul de la MApN, am postat pe pagina de Facebook a Ministerului pentru Dialog Social. Mă așteptam să se negocieze cumva acest diferend, dar nu s-a întâmplat nimic.

Bun, și care ar fi soluția, după tine?
Printr-un ordin de ministru, s-ar putea găsi o variantă să participe și civilii. În fond, și medicii reprezintă România, și profesorii, toate breslele, nu numai structurile de forță.

Eu am pus o problemă principială, iar astea sunt cel mai greu de gestionat.

Discuția cu Burcea m-a făcut curioasă să caut cum alte regimuri politice din România reușeau să implice și cetățenii în organizarea momentelor festive de la diverse momente istorice.

Una dintre cele mai interesante celebrări naționale, referitoare la Marea Unire, a fost cea organizată de liderul țărănist, Iuliu Maniu, în anul 1929. La zece ani de la unirea provinciilor românești cu țara-mamă, Maniu, în calitate de șef al Guvernului, a venit cu ideea de a sărbători, în aceeași perioadă, atât ziua Independenței cât și cea a Unirii. Așa că a lansat o invitație către românii stabiliți în America să vină în țară pentru această sărbătoare.

Data oficială de deschidere a acestor serbări a fost aleasă 10 mai – Ziua Naţională a României în acea vreme. Totul a durat zece zile, cu o manifestare la Alba-Iulia, pe 20 mai, pe post de încheiere oficială.

La acel moment, Guvernul n-a decontat călătoria cu vaporul a românilor, dar le-a asigurat transport redus în țară. Ba chiar și-a cerut și scuze:

Un reportaj al ziarului Alba Iulia, din mai 1929, descrie în detaliu defilările de la Alba Iulia. Și, surpriză, înaintea defilărilor militare, din parada respectivă au făcut parte și civili:

23 august 1983, Ziua Națională în comunism

Istoricul Bogdan Jitea, care a vizionat înregistrările acelor momente, mi-a explicat niște nuanțe:

Din 1866 până în 1947, Ziua națională a României a fost plasată pe 10 mai, o dată care reprezenta un dublu simbol: Ziua Regalităţii şi a Independenţei. Trei momente cu semnificație specială avea această zi: la 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul ca domnitor, în 10 mai 1877 Vodă Carol proclama Independenţa României, după secole de stăpânire otomană, şi în 10 mai 1881 domnitorul Carol I era încoronat ca prim rege al noului Regat al României.

După ce au preluat puterea, comuniștii au vrut să îngroape această zi și i-au obligat pe români își celebreze ziua naționala pe 23 august, data când România a întors armele împotriva nemților și s-a alăturat sovieticilor.

Știu, astăzi când te uiți la imaginile de arhivă de atunci, îți vine să râzi de toți strungarii scoși din uzine, țăranii aduși din comunele lor și elevii scoși cu forța ca să defileze.

Dar aruncă o privire la parada de anul ăsta și spune-mi care ți se pare mai tristă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre 1 decembrie:
De 1 Decembrie ne-am îndopat cu pâine, circ şi noroi
Fotografii cu dubioșii, naționaliștii și legionarii români de la parada de 1 decembrie din Alba Iulia
Am fost la parada de 1 Decembrie, ca să-i aplaud pe oamenii a căror meserie e să mă apere de alţi oameni ca ei