Criminalii în serie care au șocat lumea prin sadismul lor, inclusiv în România

Adesea cei mai înspăimântători criminali în serie par cei mai de treabă oameni pe care i-ai cunoscut vreodată. Tocmai de-aia am adunat aici câteva indicii la care ar trebui să fii atent când îți faci prieteni noi, astfel încât decesul tău să nu ajungă la știri într-o serie de tipul ăsta.

Deși România nu stă chiar extraordinar când vine vorba de criminali în serie — din fericire — sunt câteva nume care s-au remarcat. Dar chiar nu era și nu este niciodată rost de-o competiție la capitolul ăsta. Cel mai des auzi de Rîmaru, din timpul regimului comunist. Bine, el s-a desfășurat și prin București, ceea ce dintr-o dată i-a dat mai multă expunere. Hai să vezi ce-a mai încăput pe lista asta și îți iei ce lecții vrei de-aici.

Între ce criminali în serie a avut România, Ion Rîmaru s-a remarcat. Istoria îl ține minte prin modul oribil în care a ucis trei persoane. Cazierul lui mai conține însă și un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării. Prima victimă a fost găsită pe 5 martie 1971. Cercetările au dovedit că femeia a fost ucisă într-un mod sadic şi apoi violată. Unele părţi ale corpului (sâni, organe genitale) păreau mâncate de un animal. Aceasta era „semnătura” lui Ion Rîmaru.

Cazul lui Rîmăru a introdus și conceptul de portret robot în România. Specialişti de la Institutul de Medicină Legală au făcut asta din amprentele dentare. Sigur, nu-i cea mai precisă metodă de-a identifica pe cineva, dar în astfel de cazuri orice poate oferi un suport e util. Ion Rîmaru a fost prins și executat prin împușcare pe 23 septembrie 1971 în curtea penitenciarului de la Jilava.

Vera Renczi e între cei mai teribili criminali în serie, dar prea multe detalii despre ea sunt încă necunoscute — și pentru că majoritatea faptelor le-a săvârşit în afara ţării. Vera s-ar fi născut în 1897, în București. Era fiica unei românce și a unui afacerist ungur. La 13 ani, după moartea mamei, a plecat la tatăl ei.

Adolescenţa Verei a fost marcată de ceva scandaluri sexuale și până la 18 ani ar fi făcut sex cu câteva sute de bărbați. Mă rog, date concrete nu-s, doar bârfe. Cert e că s-a căsătorit cu Karl Schick, un bancher austriac. La aproape un an de la nașterea fiului lor, Karl dispare. Ea a zis c-a părăsit-o.

S-a căsătorit pentru a doua oară, de data asta cu Joseph Renczi, afacerist sârb. Și el a dispărut misterios. De aici înainte ajunge să aibă diverși amanți, chiar zeci, iar unii dintre ei dispar tot într-o manieră misterioasă. Soțiile amanților ei au reclamat disparițiile, iar poliția a ajuns la ea în 1926. În subsolul clădirii au găsit dovezile care o bagă în clasamentul criminalilor în serie: 35 de sicrie din zinc în care erau cadavrele a 34 de bărbaţi, inclusiv cei doi soţi ai Verei și fiul ei. Toți au fost otrăviți cu arsenic. A fost condamnată la închisoare pe viață și-a murit după trei ani, când avea 32 de ani.

De numele lui Iancu sunt legate și expresiile: „bag ca Berilă” sau „trag ca Berilă”. Crimele lui au fost făcute în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar cele mai multe victime erau brutari. Ar fi ucis vreo 20 de persoane. El a ucis patru familii, două în Galaţi, una în Brăila şi alta în Buzău. A fost prins şi trimis la ocnă după ultima crimă (Brăila).

Între ceilalți criminali în serie Iancu Berilă, ai putea zice, era destul de rudimentar. Se angaja ajutor de brutar şi noaptea îi omora pe patron și cei din familia lui. A fost ajutat în crime și de alcool și de miza de-a fura banii.

De numele lui Berilă se leagă și numele comisarului Eugen Alimănescu. El e cel care l-a prins pe criminal după ce-a evadat din penitenciar. Tocmai se angajase în Slatina la un brutar. A ajuns iar în detenție, unde a murit după șase ani și alte trei tentative de evadare.

Dahmer este cel mai nasol tip de criminal în serie pentru că a fost capabil să se folosească de faptul că arata al naibii de bine pentru a-și atrage victimele în plasa morții timpurii.

Agăța autostopiști, îi tortura, le viola cadavrele, îi tăia în bucăți și-i servea la cină. Cum ar putea cineva să-și vadă moartea cu ochii când vede fața unui înger? E destul de ușor, de fapt, pentru că totul stă în ochelarii de soare și-n blugii pe care-i purta. O altă chestie care-l dă de gol este denimul spălăcit, sau denimul în general.

Pune astea două una lângă alta, adaugă o cămașă-n dungi și un gentleman cu față de bebeluș care-și are cuvintele la el și te-ai ales cu un nenorocit.

Gacy e ce-și imaginează toți când aud termenul de „criminal în serie”. El a fost un tip gras și dezgustător căruia îi plăcea să se-mbrace ca un clovn. Fie doar și faza cu clovnul ar trebui să te pună pe gânduri, așa că primul sfat e să stai departe de clovni, pentru că sunt răi. De asemenea, mai avea o mustață, dar în mod evident nu toată lumea care are o mustață molestează băieței. Dar și Hitler a avut una așa că ar trebui să fii mereu precaut în cazul oricui are păr deasupra buzei.

Când nu purta salopete multicolor-înfiorătoare și-un nas roșu îi plăcea să se-mbrace cu cămăși albe cu mânecă scurtă și pantaloni de pensionar, fix în genul ălora pe care-i poartă bunicii.

Berkowitz, sau „Fiul lui Sam”, este tipul acela de criminal în serie de care toată lumea ar trebui să se îngrijoreze pentru că n-a omorât pe cine voia el, ci „urma ordine”. Dar nu în același fel în care familia Manson urma ordine; el asculta de vocile demonice pe care le-auzea de la câinele vecinului!

Dacă cineva ca Berkowitz vine la tine, din păcate n-ai cum să te scoți. E sănătos să fii atent la comportament, chiar și freză, și eventual dacă poartă maieuri soioase băgate-n pantaloni.

Manson practic n-a omorât pe nimeni, dar a fost condamnat pentru că le-a comandat acoliților săi să comită crimele în locul lui. Faptul că n-a rănit fizic pe nimeni îl face extrem de periculos. Și-a folosit șarmul și mintea ascuțită ca să obțină ceea ce voia fără să ridice un deget.

Să distingi indivizi atât de amenințători precum Manson de artiști neînțeleși sau oameni care se vor edgy e un lucru greu de făcut — seamănă foarte mult. Blugi strâmți jegoși și cămăși cu mânecă lungă, cizme de piele, veste, accesorii, orice lucru vintage e clasificabil în discuție. De asemenea, au o freză ciufulită, de parcă tocmai s-au dat jos din pat, o barbă ne-ngrijită, cară după ei chitări și practică o grămadă de yoga.

În tinerețe era un singuratic, tipul marinăresc, androgin care asculta metal și dormea prin cimintire. Apoi s-a apucat să bage cocaină, dinții au început să i se descompună și a început să urmărească și să hăcuiască la întâmplare femei. Se spune că ducea la capăt aceste crime îmbrăcat în negru din cap până-n picioare și avea o bască-n cap și aviatori pe ochi.

E bine s-o rupi la fugă dacă simți că cineva te urmărește, însă dacă mai e și îmbrăcat integral în negru și are o pentagramă scrijelită pe burtă, bănuiesc că e cu-atât mai motivant să fugi de să rupi pământul.

Bundy este cel mai bun exemplu de criminal în serie. Spre deosebire de toți ceilalți tipi de care povesteam, el n-a omorât decât femei, dar și lui îi plăcea tare să facă sex cu cadavre ca lui Dahmer.

A studiat atât psihologia, cât și dreptul și avea o afinitate pentru helănci și sacouri; doar combinația de haine îl face să fie o țintă evidentă.

Din păcate există o grămadă de netrebnici în lume frumos pieptănați care se-mbracă ca niște profesori universitari, așa c-ai face bine să te ții departe de oricine ți se pare c-ar putea să fie un nemernic sau un misogin, mai ales dacă are o singură sprânceană ca Ted Bundy sau Charles Manson.

Dacă te pasionează chiar foarte tare subiectul, serialul Mindhunter de pe Netflix e fix ce-ți trebuie. David Fincher a fost perfect pentru regia aceastei variante cerebrale despre originea Unității de Știință Comportamentală a FBI. Dincolo de asta, serialul Mindhunter este, de fapt, o poveste întunecată și terifiantă despre mintea umană. Și trec prin tot felul de interviuri cu criminali în serie din Statele Unite ale Americii. E frumos scris, filmat, livrat.

Articolul a fost publicat inițial pe 11 iulie 2012. A fost actualizat pentru un plus de claritate pe subiect.