Săptămâna trecută am mers la plajă (Insula South Padre) cu nevasta şi copilul. Pe drum am trecut pe lângă atracţia asta turistică psihotică numită Bobz World şi m-am gândit „Dacă nu fac destule poze prin South Padre ca să am ce scrie pe blog probabil o să trebuiască să oprim aici pe drumul de întoarcere.”
Până la urmă a trebuit să facem popas p-aici la întoarcere.
Am spus-o o data şi o voi spune din nou: ridurile de pe sculpturile monumentale cu dinozauri vor fi cea mai nouă modă pentru tineret. Asta sau tatuajele din ce în ce mai căcăcioase şi bluze cu sclipici. De fapt stai, m-am prins e o pisică.
Publicitate
Scuze, unde rămăsesem? A da, uite un tip cu o mască tribală care face surf pe un vulcan.
Şi ăştia. Ce avem noi aici? Un extraterestru de culoarea piersicii cu o erecţie? Sigur, de ce nu?
Înainte cu tupeu.
Nu e niciun dubiu că asta e cea mai mare colecţie de căcaturi pe bază de scoici pe care am văzut-o veodată.
Dacă ai fi făcut o instalaţie artistică atât de nebună ai fi considerat un geniu. Sau un idiot. Lumea artei e foarte capricioasă.
Tipul ăsta are mâini de zombie.
Şi tipul ăsta doar o ardea aiurea arătând bine.
Pe oriunde mă uitam era ceva frumos.
Cineva l-a sculptat pe Thor fără să-şi dea seama.
Multe căni….nu ştiu exact unde vreau să ajung cu asta.
Maimuţe făcut din nuci de cocos care poartă bikini? E amuzant, nu?
Mai multe pălării dubioase decât aţi văzut vreodată în acelaşi loc. Stai ce e aia din centru-stânga?
Ah, doar faţa unui animal. Nimic dubios.
9.99 dolari e un preţ bun pentru o faţă de animal? N-am mai urmărit rata de schimb zilele astea.
Oricum, în ciuda sarcasmului meu, Bobz World e bestială. Se pare că au şi un „muzeu” în spate, dar eu nu l-am putut vedea pentru că un grup de elevi l-au rezervat pentru câteva ore. Muiştii. Dacă faceţi vreodată popas în drum spre Insula South Padre vizitaţi-l voi. Cumpăraţi şi o faţă de animal pentru copii. Tineretul iubeşte feţe de animale. Cred. La revedere, Bobz.
Când am ajuns acasă am descărcat pozele mele făcute la Bobz şi am realizat că n-am destule poze cu care să scriu ceva care să-mi acopere cota de cuvinte pentru articol. Astfel am decis să merg să mă dau cu skateboardul printr-un şanţ. Mi-am sunat toţi tovarăşii skateri (toţi trei) dar erau prea ocupaţi făcând chestii de adulţi aşa c-am decis să merg într-o misiune solitară. Am strâns pumnii ca să găsesc pe cineva acolo când ajung. Nu pentru că mi-e frică să mă dau singur cu boardul,dar mi se pare un păcat să nu fie nimeni martor la manevrele mele extraordinare.
Publicitate
Nu trebuia să-mi fac griji. Chemarea şanţului a fost auzită de mulţi oameni, bătrâni şi tineri. Îmi place că să mă dau cu skateboardul prin şanţurile din Texas pentru că trebuie să călătoresc până la ţară faţă de street skating în care doar o arzi prin inima oraşului şi zonele industriale. E ceva absolut bestial legat de skatingul prin mijlocul unui câmp înconjurat de copaci şi flori. Sau poate că doar sunt eu un hipiot infect. Asta ar explica de ce am un trip pe Acid în timp ce scriu asta.
O rampă făcută din plăci de lemn bate orice trepte de piatră.
Ăsta e Ed. El e prietenul meu nou. Are nişte scheme dubioase. Şi prin „dubioase” vreau să spun bestiale.
Le avea şi cu cruisingul.
Şi puţin zbor fără mâini.
Când a trebuit să plec se încinseseră deja lucrurile. Nu prea îţi mai dai seama în ce an eşti din poza asta.
Asta e placa tovarăşului meu Erik Conn. LSDC vine de la Little Surf Ditch Crew. Tipii care frecventează locul ăsta au grijă mereu de şanţul ăsta şi merită felicitaţi pentru că se ocupă cu măturatul, curăţatul buruienilor, strânsul gunoiului şi, în principiu, orice face ca locul ăsta să nu ajungă o hazna. Mersi, fraţilor. Dar, după cum am mai spus, nu sunt un fan al locurilor secrete şi eu cred că şanţurile ar trebui să fie de domeniu public. Aşa că uitaţi instrucţiuni ca să ajungeţi la şanţ:Mergeţi înspre sudul Austinului, faceţi stânga, uitaţi-vă după şanţ pe dreapta, treceţi de şanţ şi apoi căutaţi-l pe stânga la întoarecere, N-aveţi cum să-l rataţi. Cu plăcere.
La revedere Little Surf Ditch. Mulţumesc că m-aţi primit.Fără recenzii de film săptămâna asta. Dar promit c-o să încerc să închiriez Soul Man ca să-i fac recenzie pentru lunea viitoare. Promit.Traducere: Mihai Popescu
