Tipul ăsta o să trăiască o lună-n lumea virtuală

Timp de 28 de zile, Mark Farid va locui într-o singură cameră și va experimenta fiecare trezire de dimineață prin ochii unei alte ființe umane – un avatar din viața reală, care, printr-un fel de aparat asemănător cu Google Glass va face streaming cu tot ce vede în fața ochilor într-un set pentru realitate virtuală purtat de Mark. E prins într-o sală de așteptare la doctor ore în șir? Mark o să fie și el prezent. Se face praf prin cluburi până la 7 duminică dimineața? Mark îl va însoți, nesimțit și nevăzut. Va strânge din dinți într-o criză de constipație? Mark va fi lângă el. Singurul contact uman real pe care îl va avea Mark în timpul proiectului de o lună – intitulat Seein​g I – va fi o oră pe zi cu un psiholog care îl va observa și îl va asculta în liniște. Proiectul i-ar putea altera mintea pentru tot restul vieții.

Întrebarea care se cere e „De ce dracu' ar vrea cineva să se supună unui astfel de chin?" Ei bine, Mark - un artist conceptual britanic care lucrează împreună cu curatorul proiectului Nimrod Vardi și realizatorul de documentare John Ingle – speră să rezolve o dezbatere care a bântuit toată istoria umană, de la Descartes și John Locke până la Biserica Baptistă Westboro și Josie Cunningham. Natură sau educație? Întrebarea dacă oamenii sunt pre-programați de genele lor sau transformați de mediul în care trăiesc încă inspiră multe dintre marile conflicte din societățile de azi, de la evangheliștii care insistă că homosexualitatea e un produs al educației proaste și al muzicii disco până la oamenii de știință care insistă că moștenești prostia de la taică-tău.

Mark, Nimrod și John sunt în tabăra educației. Cei trei plănuiesc să le râdă în nas tuturor filosofilor și homofobilor morți: vor utiliza acest proiect pentru a analiza cât de departe se extinde conștiința noastră înnăscută până când începem să devenim un produs direct al circumstanțelor și experiențelor noastre. Poate tehnologia să ne influențeze mintea până la nivelul la care să uităm cine suntem cu adevărat? Sau, cu alte cuvinte, oare Mark va începe să creadă că e avatarul lui?

Ca să-i ajute să ajungă la o concluzie, Mark va avea voie doar să facă duș, să se cace, să se pișe și să doarmă doar atunci când avatarul face aceste acțiuni. Va consuma exact aceleași alimente și aceleași băuturi ca el. În afară de asta, va avea voie să se miște prin cameră după cum dorește, dar singura sa sursă de plăcere fizică independentă va fi propriul penis.

„Niciodată nu spune niciodată", a râs Mark, atunci când l-am întrebat dacă își va exploata acest lux mărunt. „În teorie, m-aș putea masturba constant, iar asta ar putea dezvălui ceva fundamental despre psihicul uman. Dar nu cred că voi face asta."

Avatarul – sau Celălalt, omul care își va transmite viața în mintea lui Mark timp de 28 de zile – nu a fost încă ales. Criteriile spun că trebuie să fie un bărbat heterosexual care locuiește cu partenera, pentru că și Mark e hetero și are o relație. Chestia asta are și scop logistic: „Atunci când locuiești cu partenerul, ai tendința să-ți narezi propria viață", a spus Mark. „Dacă mergi la magazin, îți întrebi partenerul: ‚Merg la magazin, vrei ceva?' Îți verbalizezi acțiunile și, într-o anumită măsură, gândurile."

(Dacă vrei să fii Celălalt, te poți î​nscrie​ aici, asta dacă nu te deranjează că Mark s-ar putea îndrăgosti de prietena ta sau că îți va ști parolele pe toate site-urile.)

Bineînțeles, atunci când locuiești în corpul altcuiva timp de o lună întreagă, trebuie să te aștepți la niște consecințe psihologice. Așa că, în ultimul an, un psiholog i-a analizat creierul lui Mark ca să-și dea seama cine e cu adevărat. Același psiholog îl va analiza pe Mark după experiment, dar va fi imparțial pe toată durata lui, când un alt psiholog – specializat în neurologie – va observa gândurile verbalizate ale lui Mark timp de o oră în fiecare zi.

§

Mi s-a refuzat permisiunea de a vorbi cu oricare dintre psihologii lui Mark pentru că acesta vrea să păstreze un anumit nivel de confidențialitate, așa că am întrebat-o pe doamna psiholog Lara Frumkin ce crede despre viitorul lui Mark.

„Îmi fac griji pentru starea lui de sănătate", a spus ea. Nu cred că proiectul va avea impact asupra personalității lui, pentru că aceasta e deja bine înrădăcinată. Dar comportamentul lui – modul în care se manifestă aceste gânduri – va fi afectat, iar Mark va fi schimbat pentru totdeauna de acest proiect, așa cum suntem cu toții schimbați de experiențele prin care trecem. Nu cred că ne mai putem întoarce într-un anumit punct în trecut pentru că ne schimbăm constant în relație cu mediul și experiențele avute. Același lucru e valabil și pentru Mark.

„Timp de 28 de zile, Mark va trăi doar viața Celuilalt, iar asta va schimba felul în care îi privește pe toți cei din jurul lui. Cu siguranță va interacționa diferit cu ceilalți, dar nu pot prezice cum va reacționa. Cred că va avea nevoie de timp să interacționeze din nou cu prietenii și familia din realitate. Poate nici nu va reveni cu totul la normal – în unele zile va fi el, cel obișnuit, în altele nu. Cred că oamenii privesc atât înainte, cât și înapoi, iar Mark nu va face excepție."

Colega de apartament al lui Mark, Jade, are altă părere.

„Mark e super încăpățânat și are o minte foarte puternică", mi-a spus ea. „Cineva care nu se cunoaște pe sine atât de bine ar putea fi afectat mai puternic, dar cred că Mark va reveni la normal. Poate nu va avea atâta încredere în el o vreme, dar și-o va recâștiga și-și va aminti cine este. Oamenii fac experimente științifice și cu droguri tot timpul – experimentul ăsta nu e cu mult diferit."

Un alt motiv de îngrijorare sunt ochii lui Mark. Dar toți opticienii cu care am vorbit pentru acest articol mi-au confirmat că vederea nu-i va fi afectată (deși n-ar declara asta în scris din motive legale). Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Mark, Hamish, nu e atât de convins.

„Cel mai mult mă tem pentru vederea lui, a spus el. I-am spus că n-ar trebui să meargă doar la psiholog, ci și la un neurolog care să-i spună dacă i se va schimba modul în care percepe lumina. Se va obișnui să vadă totul în pixeli, chiar dacă sunt pixeli HD."

Acum câteva luni, Mark, Nimrod și John au dirijat un experi​ment d​e încercare care a durat 24 de ore pentru a analiza fezabilitatea și logistica experimentului.

„În timpul filmării înregistrate, Celălalt se juca Grand Theft Auto. În timp ce mă uitam cum se joacă, am început să-i imit mișcările cu mâinile, dar nu mi-am dat seama de asta decât când m-am uitat la filmare mai târziu", a spus Mark.

Deocamdată, asta e singura dovadă despre cum Mark ar putea fi afectat de experiment.

Pentru cei dintre voi care nu-și fac griji în privința rezultatului și vor să vadă în direct cum îi zvâcnesc mâinile lui Mark, vestea bună e că proiectul va avea loc într-un loc public deschis vizitatorilor 23 de ore pe zi (a 24-a oră va fi dedicată ședinței private a lui Mark cu psihologul).

„Într-o lume ideală, asta se va întâmpla la The Shard – un icon al omului modern, marea victorie a lumii occidentale. Să trăiești într-o cutie de sticlă dintr-un complex de multe milioane de lire care are cele mai frumoase vederi de deasupra Londrei, protejat și mai sus decât toți cei care locuiesc dedesubt", a explicat Mark. „Din punct de vedere conceptual, funcționează bine. Dar la fel de bine ar merge să locuiesc și într-un depozit părăsit, din motive total opuse."

Atâta timp cât expoziția se află în mâinile lui Mark, va fi gratuită. Va exista o schemă prin care poți deveni membru dacă vrei să studiezi sau să urmărești proiectul. I-am întrebat pe prietenii lui Mark dacă plănuiesc să-l viziteze în timpul experimentului.

„Îl voi vizita cât de des o să pot", a spus Jade. „Mi se pare palpitant să văd tot procesul din partea cealaltă și faptul că îi voi putea povesti ce am simțit când l-am urmărit va ajuta mult la reabilitarea lui."

Hamish mi-a spus: „Eu locuiesc în Norfolk, dar s-ar putea să vin în vizită o dată, poate de două ori, în funcție de cât de dubios o să mi se pară. Aș putea duce oameni să-l vadă. Ar fi o idee bună să scot o fată la întâlnire, s-o duc acolo și să i-l arăt: ‚Uite, ăsta e prietenul meu.'"

Mark, Nimrod și John sunt foarte hotărâți că nu e vorba de un test de anduranță. „Dacă observăm că vederea sau capacitățile creierului mi se deteriorează, vom opri proiectul devreme, a spus Mark. Dacă voi simți nevoia să scot ochelarii virtuali de pe cap, voi discuta despre asta cu psihologul imparțial, cu cel personal și cu Nimrod, care sunt toți preocupați de sănătatea mea. Apoi cei trei vor organiza un vot al cărui rezultat îl voi respecta."

Am avut propria mea întrebare în legătură cu validitatea experimentului. Toți ne purtăm diferit când știm că suntem urmăriți. În subconștient, nu ne putem abține să nu ne schimbăm comportamentul în funcție de cei care ne privesc. În cazul acesta, m-am întrebat dacă nu cumva Celălalt va trăi și se va purta altfel decât de obicei, știind că e privit, și dacă Mark n-o să se plictisească de proiect și n-o să prezinte un feedback mai intens, ca procesul să fie mai interesant.

Dar Mark e convins că va deveni atât de adâncit în experiment încât, după câteva zile, va uita că e un observator. Și totuși, e imposibil să-ți dai seama dacă același raționament se va aplica avatarului lui pentru că încă nu se știe cine e acesta.

Sunt multe variabile pentru care nu se pot trage concluzii înainte de începerea proiectului Seeing I. Dar două lucruri sunt sigure: nimeni nu se va mai repezi cu capul înainte într-un astfel de experiment, iar expoziția va fi un loc unic și destul de tulburător unde să-ți scoți partenerul la întâlnire.

Ca să afli mai multe despre proiect și să aplici pentru rolul Celuilalt, intră aici.

Seeing-I se va desfășura în toamna anului 2015. VICE va transmite săptămânal cum progresează proiectul, iar la finalul acestuia va fi lansat și un documentar produs de John Ingle.

Urmărește-o pe Chloe Cross pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe experimente interesante:
Experimentul ​București E sperma mai bună dec​ât crema hidratantă? NASA mă plătește cu 14 mii de euro ca să stau întins în pat timp de trei luni​ Mi-am băgat cocaină în fund ca să nu fii tentat s-o faci tu​