Noul sezon „End of the F***ing World” o să-ți amintească de cea mai urâtă parte a unei relații

„Știi că nu suntem un cuplu, de fapt, nu?”, mă întreabă Jess Barden. „Pentru că pare că suntem la terapie de cuplu și nu cred că avem nevoie de asta.” Alex Lawther, care stă lângă ea pe canapea, pufnește în râs.

Stau pe un fotoliu care arată, într-adevăr, ca unul din biroul unui terapeut.

„Poate că n-ar strica, s-au întâmplat multe”, a zis Alex și a rânjit spre partenera lui de cuplu și crime de pe ecran, cu referire la sexul și violența din povestea de dragoste care i-a făcut pe atâția dependenți de serialul lor.

„Sincer, sunt foarte entuziasmată”, a zis Jess despre sezonul doi, care s-a lansat de curând pe Channel 4, iar în România pe Netflix. „Sunt bucuroasă că oamenilor le-a plăcut primul sezon. M-am gândit că va avea succes, cumva… ne-am distrat maxim la filmări – am simțit că o să iasă special. Dar nu cred că ne așteptam la reacții atât de entuziaste din partea publicului.”

În dimineața asta, Alex a întârziat și Jess a întârziat și mai mult. Jess a dormit doar trei ore și ne-a zis că e claustrofobă, în timp ce ne plimbam pe holurile întunecate de sub Muzeul Poștal din Londra pentru ședința foto. Stiliștii și reporterii îi urmăreau în spatele fotografilor, în timp ce Jess și Alex șopteau, râdeau sau chiuiau prin tuneluri.

Până nu s-au lansat primele două episoade din sezonul doi, nimeni n-a avut voie să știe că personajul lui Alex – James, care a fost împușcat la finalul primului sezon – nu a murit, de fapt.

De când s-a lansat pe Channel 4 în luna octombrie 2017, serialul a strâns o bază de fani dedicați. A contribuit și faptul că l-a lansat și Netflix în ianuarie în același an. În orice caz, serialul n-a avut un debut lin. „Credeam că n-o să facem nici primul sezon, darămite pe a doilea”, a zis Alex.

„Credeam că oamenii o să fie derutați de stilul de bandă desenată de la început, care devine mai uman spre final. Îmi amintesc că i-am spus îndoielile mele lui Jonathan [Entwistle, regizorul]”, a continuat el.

Jess s-a grăbit să-i termine propoziția: „Sincer, credeam că oamenilor n-o să le placă deloc cum joc, că o să spună că sunt groaznică”.

„Știam că serialul e ciudat și, nu uita, am făcut primul sezon acum mult timp. Dar au apărut multe seriale ciudate între timp și nu mai iese în evidență atât de mult”, a zis ea.

„Asta e minunat. Mă bucur enorm că televiziunea își testează limitele cu seriale și producții tot mai dubioase”, a adăugat Alex.

„Da, a fost și influența noastră”, a zis Jess. Râd amândoi.

E greu să descrii serialul cuiva care nu l-a văzut. Comedie neagră? Dramă adolescentină? O poveste de dragoste tragică? Cum tocmai a ieșit sezonul doi, n-aș vrea să divulg prea multe.

Când le-am cerut părerea, Jess și Alex mi-au zis că ambele sezoane sunt definite de felul în care procesează oamenii durerea cauzată de pierderea cuiva drag. „Când ai nevoie de oameni ca să primești un răspuns, cum li se întâmplă personajelor noastre, rămâi cu și mai multe întrebări”, a zis Jess. Amândoi au povestit cât de greu le-a fost să joace din nou aceste roluri, după ce fanii le-au devenit fideli personajelor.

Totuși, cred că putem divulga că, în sezonul doi, personajele au crescut. Așadar, conversația se îndreaptă spre ce au învățat cei doi din rolurile care le-au definit cariera și cum s-au schimbat personajele lor de când i-am întâlnit prima oară.

„În sezonul doi, James a învățat să meargă din nou și și-a pierdut tatăl”, a zis Alex. „A trebuit să proceseze ce i s-a întâmplat în ultima scenă de la finalul primului sezon.” James n-a devenit o persoană completă, dar a lucrat mult la el și s-a schimbat. „La sfârșitul primului sezon, James realizează că o iubește pe Alyssa. În sezonul doi, trebuie să-și dea seama ce să facă cu această dragoste.”

„La Alyssa schimbarea e legată de faptul că situația ei devine mai vizibilă. Încăpățânarea ei atât de amuzantă în primul sezon ajunge s-o doboare. Inițial, pare o persoană puternică, dar persoanele aparent puternice nu sunt neapărat așa. Nu e atât de conectată cu ea însăși ca în primul sezon, pentru că a pierdut ceva, pe când în primul sezon nu avea nimic de pierdut”, a zis Jess.

Succesul serialului le-a deschis celor doi actori mai multe uși decât sperau. Jess – care a împlinit 27 de ani în vară – s-a mutat în Los Angeles și se bucură de vremea frumoasă, de oportunitățile de a învăța mai multe despre industrie și de libertatea pe care i-o oferă orașul. Alex, 24 de ani, a filmat în Franța, unde a învățat perfect franceza. Asta înseamnă că și ei au trecut prin la fel de multe schimbări ca personajele lor?

„Cred că da. Nu mai am încredere în oameni atât de ușor, iar valoarea mea nu mai depinde de ei. Am învățat să fiu mai prudentă. Când ai succes pe neașteptate, realizezi multe lucruri foarte repede. Oamenii au păreri despre tine și a trebuit să decid dacă îmi pasă sau nu. Am hotărât să nu-mi pese”, a zis Jess.

Ea spune că a devenit mai încrezătoare și că e un mit că adolescența și perioada de douăzeci și ceva de ani ar fi cea mai frumoasă etapă a vieții. „Pentru mine a fost devastator. Am fost complet deznădăjduită până la 25 de ani.”

„Sunt lucruri pe care James trebuie să le învețe, lucruri la care eu nu m-am prea gândit. Cum ar fi că dragostea lui pentru Alyssa a devenit obsesivă. Voia să-și găsească în ea toate răspunsurile. A fost interesant, mi-a dat de gândit”, a zis Alex.

L-am întrebat dacă a trecut prin ceva asemănător și răspunsul lui a fost ambiguu: „E bine să ai ocazia să te gândești la lucrurile astea. Cred că James a trebuit să învețe să-i ofere spațiu. E bine să afli asta și s-o aplici în orice relație.”

„E îndrăgostit până peste cap de mine. E înnebunit”, glumește Jess.

Cât despre Jess, ea spune că a învățat multe de la Alyssa, un personaj prezent în viața ei din 2014 încoace, când a filmat scurtmetrajul End of the F***ing World care a precedat serialul.

În timpul filmărilor pentru primul sezon, Jess a realizat că „există în lume mai multe tipuri de oameni decât mine și trebuie să le permiți asta. Nu e treaba mea să corectez ceva, pentru că, dacă fac asta, sunt o dobitoacă”. Din sezonul doi, a învățat „multe despre anxietatea mea și relația cu ea. În sezonul acesta, Alyssa începe să proceseze ce a pățit în trecut: sindromul de stres post-traumatic, relația ei cu depresia, din astea.”

Jess spune că filmările i-au dat ocazia să reflecteze la sine: „Chestia cu anxietatea a fost foarte importantă pentru mine. Faptul că nimeni nu știa ce se petrece. Ai impresia că ceilalți te vor citi ca pe o carte deschisă doar uitându-se la tine. Te tot aștepți să observe, dar nimeni n-o face.”

Atât Jess, cât și Alyssa, sunt persoane care se prezintă ca fiind încrezătoare, dar asta nu înseamnă că nu au probleme.

„Nu trebuie să fii tăcut ca să fii trist. Mi-am dat seama, din serialul ăsta, că nimeni nu va descoperi și nu va interveni, pentru că nimeni nici măcar nu realizează ce ți se întâmplă”, a zis Jess.

Cred că, până la urmă, se poate spune că am avut o discuție terapeutică.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.