Cum e să faci mâncare la un festival în România, când alții se rup pe muzică și nu numai

S-a dus juma de vară, cu tot cu festivalurile ei, dar nu s-a încheiat încă sezonul cu muzică, alcool, dormit la cort și random sex consimțit. Zilele astea se întâmplă Awake Festival la Târgu Mureș, Smida Jazz în Apuseni, mai urmează, între altele, AfterHills la Iași și, de neratat, Cerbul de Aur la Brașov.

Ai nevoie de mâncare ca să duci cinci zile de băgat alte substanțe pe la astfel de festivaluri, mai ales la Cerb. Dormi puțin spre deloc, dansezi aproape non-stop, mergi mai mult decât într-o săptămână obișnuită (la Waha am făcut 40 de kilometri într-o zi), consumi tot felul de mizerii, combini alcoolul cu și mai mult alcool, așa că te asiguri că în templul care este trupul tău intră și niște mâncare delicioasă și (cât de cât) sănătoasă.

Astfel că, atunci când tu și gașca ta v-o dați la cap, niște oameni stau în căldură, prăjeală (alta decât a ta) și mirosuri ca să-ți asigure hrana în zilele de festival. Îi cauți cu disperare, în momente cheie, stai la cozi interminabile și, când ajungi la capăt, le întinzi cu sclipire în ochi banii pe care i-ai câștigat cu sudoare peste an. Ei sunt cei mai râvniți dealeri de la festivaluri.

Pe la începutul lunii iulie, am fost la Waha, festivalul de pe coasta unui deal izolat, în Covasna. Aici, cel mai apropiat magazin era la zece kilometri depărtare, așa că miile de oameni de la festival depindeau în mare măsură de mâncarea de la food truck-uri. Pentru bucătari, asta înseamnă bani, dar și mulți, mulți saci de cartofi cărați în spinare și curățați în timp record.

Cum am văzut că mulți dintre ei sunt tineri ca cei care merg la festival, i-am întrebat despre cum e experiența lor la festival, când tu trebuie să muncești în timp ce toată lumea în jurul tău se distrează.

E afacerea mea, împreună cu sora și prietenul meu. Până acum nu ne-am îndeplinit visul să facem de mâncare la cafeneaua noastră cu pisici din București, că e complicat cu legislația și n-avem nici destui bani, dar ne-am cumpărat această rulotă cu care mergem la festivaluri.

E greu, dar ne place. Sunt cu prietenii mei în natură, gătim, ne simțim bine, chiar dacă nu avem timp să mergem prin festival. Nu simt că pierd ceva, pentru că merg la Waha din primul an și începusem să mă plictisesc să vin doar în vizită. În primii ani eram cam nemulțumită de mâncare, iar asta m-a motivat să fac eu ceva. Facem mâncare vegană, înghețată, prăjituri raw-vegane, brownies, salate, lipie cu hummus și legume, cu cremă de caju. Cafele, limonade, ceaiuri. Merge bine, dacă ai o echipă cu oameni care își fac treaba, care vin la timp.

Se mai întâmplă să fie haos, de exemplu, anul trecut n-am putut să plec de la stand timp de vreo 15 ore, că tot veneau clienți, iar cine trebuia să mă înlocuiască s-a îmbătat și nu a ajuns la tură. S-a mai întâmplat să ajungă mai târziu, să li se facă rău. Aici nici n-ai cum să dai de ei, că nu e semnal.

Aveam o terasă în Vamă și de acolo a plecat ideea să facem mâncare cu pește. De un an mergem la festivaluri, la evenimente. Facem sandvișul cu păstrăv, care e invenția noastră, cu varză roșie și sos remoulade. Merge bine și burgerul cu somon, că e somon proaspăt, pe care îl tocăm noi și îl amestecăm cu mirodenii, nu e o chiftea de la Mc.

E deja al doilea an când venim aici și ne-am întâlnit cu foarte mulți oameni care au mâncat la noi și anul trecut. Sunt niște străini care au tot cumpărat de la noi, cred că 15-20 de sandvișuri anul trecut, iar anul ăsta, de când au ajuns, au mâncat de la noi în fiecare zi.

Ne orientăm mai degrabă spre festivalurile unde nu se mănâncă foarte multă carne, unde vin vegetarieni sau oameni care mănâncă sănătos. Eu zic că ne descurcăm decent. Suntem la început, e un job sezonier, până aducem afacerea la un profit constant.

Am timp să mă și relaxez, dar nu pot să spun că simt festivalul ca pe o petrecere. Foarte puțin am mers pe la scene. Am o responsabilitate, mai ales că e afacerea mea.

E un proiect între prieteni. Am construit totul împreună și we try to make it work. Jobul meu de zi cu zi nu e ăsta, sunt instructor de yoga. Aici s-a nimerit perfect să pot să muncesc și să fiu prezent la festival. E prima oară când încercăm să facem asta, abia înțelegem cum se mișcă lucrurile. Am cumpărat mult prea multe portocale, o tonă din care am consumat doar vreo trei sute de kile, și mai sunt două zile de festival. O tonă de portocale, da! Și două sute de lămâi. Merge foarte bine vânzarea, lucrăm streamline, 24 din 7, pe schimburi.

Nu mă deranjează că eu lucrez în timp ce toată lumea se distrează. Dar am timp suficient și pentru alte activități, lucrez patru ore cu opt libere, suntem trei echipe care se rulează. Fac rost și de energie. Avem acces la multe refresh-uri, deci merge.

Asta e afacerea noastră de familie. De doi ani, cu asta ne ocupăm în fiecare zi, în Viena. Avem un mic spațiu în cea mai lungă piață din Viena, unde gătim mâncare vegetariană și vegană. Aici, la Waha, doar vegană. Am venit în România special pentru festival. Anul trecut ne-a venit ideea să mergem la evenimente, primul a fost un festival în Austria, apoi la Waha, în recunoaștere, să vedem dacă sunt oameni în targetul nostru. Ni s-a părut că da, așa că anul ăsta am venit să gătim.

Deocamdată suntem doar noi doi, noi centrăm, noi dăm cu capul. Ne distrăm și noi, în timp ce muncim. Mai bem o bere, ne place mâncarea, e cel mai bun vibe să lucrezi la festival. Muncim cam 12 ore pe zi. Deschidem pe la prânz, închidem pe la unu-două dimineața, dar sunt niște ore de muncă și înainte și după ce deschizi, trebuie să pregătești, să cureți. Sigur, se adună oboseala, dar e plăcut.

Ăsta e doar jobul meu de festival, e pasiunea mea. Mereu mi-a plăcut să gătesc. Când merg la restaurant și mănânc ceva care îmi place, încerc să reproduc rețeta acasă. În restul timpului instalez aparate de aer condiționat.

Am fost la Waha și anul trecut și acum doi ani, vin pentru că merge bine vânzarea. Baza e hotdog-ul, cel mai bun hotdog de pădure. Și singurul, de altfel.

E și distractiv, lume multă, petrecere, mă simt bine. Nu stau non-stop aici, sunt pe schimbul de zi, altcineva stă noaptea. Îmi place să vin că fac bani, e aer curat, pădure, tot ce trebuie.

Este un job întâmplător. Am organizat un festival înainte de acesta, în Moldova, în orașul Șoldănești. Am fost voluntară acolo, au zis că le place cum lucrez și să vin cu ei să-i ajut aici. Am un salariu simbolic, nu e ceva mare, dar e ok. Nu avem prețuri pentru mâncare, e pe bază de donație, așa că nici salariul nu e stabil. Este o afacere între oameni cu aceleași interese. Pe lângă mâncare, mai facem și workshopuri, meditații, yoga în fiecare dimineață. Pentru mine e primul an când vin, dar colegii mei vin deja de trei ani. Pe mine nu mă atrage muzica de la festival, prefer ce avem aici, tobe, fire show, cântăm cu vocea, e mai fain așa.