Nici nu trebuie să spun de ce reclamele popup sunt o bătaie de cap, până și omul care le-a inventat e de aceeași părere. Dar mai sunt și alte motive ca să urăști popup-urile: sunt complet înșelătoare pentru cei cu deficiențe de vedere care încearcă să folosească anumite site-uri.
Hai să începem cu experiența popup a oamenilor văzători: încerci să citești un articol și din senin ceva apare pe ecran. Probabil te întreabă dacă nu vrei să te abonezi la Newsletter sau să plătești pentru niște servicii lunare. Dacă e un popup cu bun simț, o să pierzi doar câteva secunde să găsești x-ul ăla mic ca s-o închizi.
Videos by VICE
Dar nu toate reclamele popup sunt atât de politicoase. Există popup-uri fără niciun x, sau care îți ocupă tot ecranul. Reclame de care nu poți să scapi decât dacă închizi de tot pagina respectivă sau dai un restart laptopului. Pentru persoanele care au problemele cu vederea, reclamele care par rezonabile pentru tine sunt la fel de groaznice ca cele mai invazive.
Citește și: Băsescu nu mă lasă să mă masturbez
Există două tipuri de reclame popup pe care o să le analizez: cele care apar într-o fereastră nouă și cele care apar direct pe pagina și îți blochează tot conținutul. Ambele sunt enervante, dar pot fi un adevărat coșmar pentru persoanele cu probleme de vedere. Deși există o mare de informații pentru designeri despre cum să-și programeze popup-urile într-un mod accesibil, majoritatea site-urile tot nu fac asta corespunzător, deoarece programatorii nu sunt conștienți de faptul că oamenii nevăzători folosesc website-urile lor.
Asta-i nasoală
În primul rând, oamenii nevăzători sau cu deficiențe de vedere pot și folosesc în fiecare zi internetul. Ei accesează internetul în mai multe feluri, dar cele mai utilizate interfețe sunt programele de citire ale website-urile și sistemele de mărire. Programele de citire sunt sisteme care citesc conținutul paginii pentru utilizator. Acestea sunt folosite în mare parte de cei complet nevăzători, iar în loc de mouse, programele de citire permit utilizatorilor să selecteze chestii de pe pagină cu tastatura. Sistemele de mărire dau zoom la pagină ca să o mărească de câte ori e nevoie, astfel utilizatorii pot citi cuvintele și caracterele pe rând.
În ambele cazuri, reclamele popup pot crea un haos desăvârșit. Cum e pentru cei care folosesc un sistem de mărire: practic, cauți imagini pe net la o dimensiune de 16 ori mai mare decât cea normală, citești fiecare secțiune pe rând, iar apoi, din senin apare un popup. Dacă ești norocos, reclama își face simțită prezența într-un fel. Dar dacă ești cu lupa pe o altă secțiune a paginii, există posibilitatea nici să nu știi că a apărut o reclamă.
Crista Earl, directoarea de operațiuni online de la Fundația Americană pentru Nevăzători, a descris experiența asta frustrantă: „După vreo cinci minute de căutat, descoperi că nici măcar nu mai ești în articolul dorit, ci ai ajuns pe altă pagină, și de abia atunci îți dai seama că a apărut un popup”.
Ești blocat să navighezi și să asculți chestii de genul „links, log in, get free stuff!, img02356 dot png” și tot așa, fără să-ți dai seama de ce se întâmplă.
Odată ce te-ai prins, trebuie să găsești x-ul ăla ca să închizi reclama și să te poți întoarce la ce citeai. În speranța că reușești să scapi de popup, deseori te dă de la începutul paginii, nu unde ai rămas. Asta înseamnă că trebuie să scanezi din nou tot site-ul ca să ajungi acolo unde erai înainte de tămbălăul ăsta.
Cei care folosesc software-uri de citire întâmpină probleme similare. Reclamele care nu apar într-o fereastră nouă sunt deseori atașate de codul de la sfârșitul paginii, ceea ce înseamnă că programul de citire a paginii nu-ți va spune că e o reclamă decât în punctul în care ajunge la sfârșitul paginii. „Atunci când se întâmplă asta, ești blocat să navighezi și să asculți chestii de genul „links, log in, get free stuff!, img02356 dot png” și tot așa, fără să-ți dai seama de ce se întâmplă”, a spus designerul Almondette, care are deficiențe de vedere și folosește deseori un sistem de citire.
Mai jos e un video care prezintă formatul website-ului Nautilus și cum sună cu un sistem de citire. E de menționat faptul că în momentul în care dau de reclamă, sistemul de citire este mut, deoarece reclama nu a fost codată. (Nu mă leg de Nautilus dintr-un motiv anume, la fel de bine ar fi mers exemplu ăsta pe alte sute de website-uri media. Nautilus a fost cel pe care-l aveam la îndemână în ziua respectivă.)
Pe deasupra, multe reclame popup nu sunt codate cu un buton de închidere. Utilizatorii văzători trebuie să vâneze x-ul mic sau zona de „respingere” a reclamei. Dar, pentru cei care folosesc tastatura ca să navigheze pe pagină, reclamele astea sunt aproape imposibil de respins, deoarece programatorul nu a introdus în limbajul de cod și o tastă de închidere a popup-ului. Ăsta e și cazul site-ului Nautilus.
Jim Allen, coordonatorul de accesibilitate de la Texas School for the Blind and Visually Impaired, spune că închiderea unei reclame care apare direct pe pagină e ca un joc de-a v-ați ascunselea. „Ajunge ca jocul Myst, unde trebuie să dai click pe lucruri ca să descoperi ceva”, mi-a spus el. „Ce face lumea în general e să închidă cu totul pagina, doar dacă chiar trebuie să acceseze site-ul respectiv. Nu are nimeni răbdare să se confrunte cu asta.”
Din cauza acestor dificultăți, reclamele pop-up chiar influențează comportamentul oamenilor. Earl, care folosește un program de citire, mi-a spus că nu mai face rezervări pentru bilete de avion de pe JetBlue, deoarece acum câțiva ani, compania și-a schimbat interfața și a devenit aproape imposibilă de folosit. „E mai rapid să mă duc pe jos până la agenție decât să fac o rezervare pe site-ul lor”, spune ea. „Deci, da, sunt multe website-uri pe care le evit doar pentru că știu că nu o să funcționeze.”
Almondette spune că ea folosește ad blocker ca s-o ajute cu reclamele popup, pe care nu le vede. Ea este foarte atentă cu anumite site-uri care lansează tipul ăsta de popup-uri (de cele mai multe ori întreabă oamenii dacă nu vor să se aboneze). „Sunt sceptică de anumite site-uri de știri sau bloguri, pentru că mi-e frică să nu-mi apară un popup de abonare (nu am vrut și nu o să vreau niciodată să mă abonez cu adresa de mail, indiferent de câte ori trebuie să apăs butonul, «Nu merci, nu vreau să mă distrez»), spune ea.
Dar sunt multe cazuri în care nu poți evita un website care nu este conceput special pentru tine. Earl mi-a povestit despre un site pe care-l folosește la job, ce folosește reclame pop-up care apar direct pe pagină. „Așa că m-am învățat minte ca atunci când intru pe site-ul ăsta și-mi apare o reclamă, să citesc de jos în sus ca să găsească reclama”, spune ea.
Citește și: Cum folosesc internetul persoanele cu schizofrenie
Ea a învățat asta după mai multe încercări să înțeleagă de ce nu mergea site-ul. Plus, sunt o tonă de website-uri și servicii pe care nu funcționează sistemele de citire, ori sunt complet mute, sau textul important nu este codat ca să fie citit de un software.
Actul pentru americanii cu handicap obligă anumite website-uri să fie accesibile: site-urile pentru școlile publice și instituțiile de stat. Dar, asta nu înseamnă că toate respectă actul: o școală din Seattle a fost dată în judecată pentru că folosea un portal de teme care nu putea fi accesat de un părinte orb. De asemenea, nici prezentarea software-ului Prezi nu este deloc accesibilă, chiar dacă este folosită de școli și instituții de stat de peste tot în țară. Slack, aplicația de messenger folosită de NASA, doar recent a updatat site-ul pentru programele de citire.
Iar site-urile care nu sunt sub tutela ADA, nu sunt obligate prin lege să fie accesibile de către cei cu deficiențe de vedere. Site-ul de mai jos nu se descurcă foarte bine cu selectarea imaginilor pentru ca sistemele de citire să le proceseze.
O lupă de ecran pentru Wikipedia. Imagine: Lgd/Wikipedia
Almondette spune că și atunci când site-urile folosesc alt-taguri pentru reclamele popup, acestea sunt deseori atât de nepersonalizate încât devin inutile. De exemplu o postare de pe Tumblr, unde alt-textul este „Imagine al unui laptop”.
În unele situații, asta s-ar putea să fie ok, dar „Tumblr este o experiență foarte senzorială, așa că în cazul unei postări cu imagine, probabil ar fi mai indicat să scrii «Imagine a unui laptop. Carcasă exterioară de aluminiu, gri, cu o ramă neagră pentru display. Tastatura este neagră. Laptopul este poziționat pe o masă albastră». În cazul ăsta, imaginile nu valorează cât o mie de cuvinte, dar măcar cât o descriere succintă.”, spune ea.
Pe lângă ideea de a face site-ul accesibil pentru mai mulți oameni, există și un argument de marketing pentru a face mai vizibile reclamele popup. În mare parte a timpului, un utilizator orb nici măcar nu va știi pentru ce e reclama. Sistemele de citire se bazează pe programe care includ taguri ale imaginilor pentru a explica ce sunt mai exact, dar pentru reclame textul e de obicei ceva generic precum „reclamă zilnică”, decât ceva care să-ți dea un indiciu despre ce e vorba.
„Dacă am o aversiunea puternică împotriva reclamelor, s-ar putea să fie un lucru bun”, spune Earl. „Dar, dacă eu chiar aș dori să cumpăr cafetiera aia, chiar și din punctul de vedere al companiei nu e foarte convenabil, pentru că habar nu am că ar putea fi o ofertă bună sau nu.”
Programatorii codează pentru persoanele pe care le cunosc cel mai bine.
Cel mai ciudat lucru e faptul că în multe din cazuri, nu e foarte greu să repari problemele astea. Sunt o grămadă de ghiduri online care explică dezvoltatorilor cum să facă site-urile și reclamele popup mai accesibile. Deci, de ce nu sunt folosite?
„Programatorii codează pentru persoanele pe care le cunosc cel mai bine”, spune Allen. „E ca și cum au o oglindă în fața lor și dacă în oglinda aia ar putea să vadă cât de mult se chinuie părinții sau bunicii ca să folosească site-urile, ar înțelege. Ai urmărit vreodată o persoană cu deficiență să vezi cum folosește site-ul codat de tine?”
Citește și: Părinții habar nu au cum funcționează internetul
Earl spune că mulți programatori nici măcar nu testează site-urile în alte browsere, cu atât mai puțin pentru o persoană oarbă. Programatorii trebuie mai întâi să conștientizeze că orbii sau persoanele cu deficiențe de vedere folosesc site-urile, ca să poată ține cont de ei.
Almondette spune că e o problemă de „oul sau găina”. „Utilizatorii orbi sau cu deficiențe de vedere sunt considerați de restul comunității online drept un demografic care nu există cu adevărat în afara forumurilor specializate”, spune ea. „Dar motivul pentru care nu sunt mai multe persoane cu deficiențe de vedere pe site-uri ca Tumblr este din cauza faptului că nu există accesibilitate. E un cerc vicios.”
(În schimb, ea a lăudat anumite site-uri de pe domeniul Tumblr, cele care citesc și descriu anumite repostări sau care adaugă descrieri pentru imagini. Dar aceștia sunt utilizatorii care fac site-urile mai accesibile, nu Tumblr în sine).
Când i-am întrebat pe Earl și Allen care ar fi cea mai bună soluție pentru problema asta, răspunsul a fost unul comun: oprirea reclamelor pop-up. Dar până când o să se întâmple asta, măcar să le facem mai accesibile. Gândește-te că așa o să vinzi mai multe lucruri, dacă asta te motivează cu adevărat.
Traducere: Diana Pintilie
Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre internet:
Internetul e o mare fabrică de minciuni
Ce credeau cei de la revista FHM despre internet acum 20 de ani
The Daily Paywall: Site-ul care te plătește să citești articole piratate
