Regimul cu tenie te poate ucide

Am cunoscut-o pe Isa printr-o prietenă. Are 23 de ani şi lucrează de patru, pe bani sau pe experiență, ca psihoterapeută. Este o tipă veselă, introvertită, numai că nu se abţine de la a înjura de morţi şi răniţi. În timpul liber colecţionează poze cu decedați, strangulaţi, ucişi, împuşcaţi, decapitaţi, ajungând la peste 1 000 de imagini și două avertismente pe Facebook. Deşi de ceva timp lucrează cu copii cu probleme mintale, Isa îşi doreşte să muncească ca Profiler (n.r..psiholog criminalist), ca să intre în minţile ucigașilor, să le înţeleagă motivaţiile, raţionamentele și să ajute la prinderea lor. Curios să aflu de ce o fată cu o meserie serioasă, citită şi plină de viaţă s-ar înconjura de moarte, i-am luat un interviu despre pasiunea ei.

Isa

Videos by VICE

VICE: Când ai descoperit afinitatea ta pentru latura mai întunecată a vieţii?
Isa: În clasa a şasea nu aveam nici cea mai vagă idee despre personalitatea mea şi exploram tot felul de chestii. Atunci mi-a luat minţile un coleg de şcoală satanist cu patru ani mai mare. Am vrut să cunosc misterul din jurul lui şi am descoperit în mine latura asta. Cu el am trăit cea mai bolnavă experienţă de până acum. Le-am zis părinților că dorm la o colegă și m-am dus cu el la un ritual în cimitir. Toţi erau îmbrăcaţi cu pelerine negre, pentru a le proteja capul de influențele celeste. Ritualul a început pe la unu, două noaptea, când ei consideră că se deschide o poartă prin care poate fi invocat Lucifer. Atunci au tăiat gâturile la vreo trei găini şi un câine în timp ce spuneau anumite mantre în latină. După ceremonie au lăsat hoiturile acolo în mod ostentativ şi au mers la un depozit în paragină din apropiere. Pe podeaua clădirii era desenată o pentagramă cu vopsea roşie şi neagră şi cinci fete mascate zăceau goale lângă ea. Doi dintre băieţii care au participat la primul ritual citeau dintr-o carte incantaţii, în timp ce un al treilea mânjea cu sângele animalelor fetele pe gât, pe sâni, în zona inghinală şi pe tălpi. După aceea s-au tăiat toţi cu un cuţit şi au strâns sângele într-o tavă. Din tot ritualul m-a marcat fervoarea religioasă de care erau pătrunşi, care era identică cu cea a ortodcşilor care pupă icoane. Ritualurile nu erau contra creştinismului, ci întru preaslăvirea zeului lor, Lucifer.

Ce ți se pare atât de interesant la moarte?
Îmi plăcea misterul care domnea asupra zonei. La un moment dat am simțit o chemare radicală către asta. Nu înţelegeam de ce în anumite culturi (la indieni, la africani, la canibali), moartea era un lucru privit la fel de firesc ca viaţa, iar la noi oamenii erau trişti când discutau de ea. Un exemplu este regiunea indiană Rohilkhand, unde fiecare familie îşi scoate morţii din groapă anual, pentru a le povesti ce s-a mai întâmplat şi a se ruga la oasele lor. Toți decedații unei familii sunt puși în aceeași groapă, pentru ca rămășițele să fie împreunate într-un giulgiu, simbolizând uniunea sângelui. În accepțiunea lor viața pe pământ e doar o călătorie de pregătire şi testare pentru adevărata trăire, în viaţa de apoi. Până la urmă faptul că moartea reprezintă un rău, pentru că-ţi răpeşte o persoană, mi se pare ceva impus de societate. De fapt nu-ţi răpeşte nimeni nimic. Cu toţii murim la un moment dat.

Înțeleg că te interesează aspectul cultural al morții, dar de ce te fascinează și criminalii în serie?
Mă interesează ceea ce i-a impulsionat să ajungă în punctul ăsta, mai ales cei care au omorât din plăcere. Cei cu motive de genul legitimă apărare, gelozie, nu mi se par interesanţi. Mi se par fascinante mărturiile canibalillor. Canibalii veritabili consideră că această carne conține toate calitățile curative pentru a scăpa de diferite afecțiuni organice, este bună la gust, precum și faptul că o captură asigură hrana pe o zi a unei întregi familii. Ei vânează doar intruşii veniţi din afara tribului dând dovadă de inteligenţă.Până a urmă doar se adaptează la condiţiile în care se nasc.

Dar criminalii din societatea noastră care au tendinţe canibalice?
Aceia au dereglări mintale. Acolo motivaţia e sadismul pur, perfect conștientizat, căruia i se adaugă factori precum curiozitatea, notorietatea, nevoia de a creea panică și a inspira frică, obţinerea orgasmului şi alte fetişuri culturale. Plăcerea criminalului e direct proporțională cu nivelul durerii pe care îl provoacă (dacă îşi mănâncă victima de vie). Oricum nu înţeleg de ce trebuie plăcerile să fie comune sau doar unele bune şi altele rele, când fiecare personalitate este diferită. Aşa cum cineva îşi găseşte plăcerea în a-şi bea cafeaua şi a fuma o ţigară dimineaţa, tot aşa îşi poate găsi plăcerea în a mânca coaiele nefericitului. Aş vrea ca lumea să poată convieţui cu mentalităţi de genul, să nu se rezume în a arăta cu degetul şi a spune „criminalule”.

Tu ai putea bea cafea cu vecinii tăi canibali?
Bineînțeles! Asta pentru că știu c-ar fi vorba de o întâlnire stabilită, aşa că ar implica că-i cunosc şi avem un soi de relație interumană, lucru ce ar exclude automat posibilitatea ca eu să ajung pe vreun proțap. Oamenii care intră în contact cu ei nu sunt priviți ca pradă și ei nu amestecă vânătoarea cu conviețuirea. Și m-aș delecta în totalitate cu poveștile lor!

Eşti o hedonistă pasionată de moarte, totuşi nu vezi nicio diferenţă între a bea o cafea şi a mânca nişte coaie?
Da frate, pot fi considerată hedonistă prin faptul că recunosc necesitatea și beneficiile satisfacerii tuturor plăcerilor, mai ales a celor foarte „bolnave”. Pasiunea pentru moarte, dincolo de o autostimulare psihică (cu cât e mai deviantă este situația la care mă expun, cu atât creierul meu este mai pregătit de luptă), ține și de multe stări pe care le-am avut pe măsură ce am încercat să înțeleg mai bine acest fenomen. Evident că văd o diferență. Vorbim de stări fizice diferite, dar şi de modalități diferite de a-ți trăi propriul eu. Nu poţi empatiza cu canibalul ăla care mănâncă coaie fără să-l cunoşti intim. Până la urmă ție îți place înghețata, mie îmi plac morții!

Care e cea mai nasoală moarte pe care ai întâlnit-o pânâ acum?
Nu ştiu dacă pot spune nasoală, dar una care m-a bulversat total e cea a unei fete de 28 de ani care a folosit parazitul intestinal tenia pentru a slăbi. Auzise undeva de acest „regim”, aşa că şi-a comandat o tenie care provenea dintr-un porc și a înghiţit-o. Într-o lună slăbise 30 de kg, iar după încă o jumătate deja murise. Tenia respectivă pur şi simplu se extinsese în tot intestinul ei. E o moarte stupidă, mai degrabă.

Povesteşte-mi despre cel mai dubios caz pe care l-ai întâlnit ca psihoterapeută.
Primul copil cu care am lucrat se autostimula prin durere. Se dădea cu capul de pereţi până leşina, se muşca pe tot corpul până când îi dădea sângele. Dubios era fix faptul că era un copil de trei ani şi jumătate care făcea toate astea. Era un adult într-un corp minuscul.

Ţi s-a întâmplat vreodată să fii agresată de un pacient?
Da. Mi s-a întâmplat pe la Spitalul Obregia, la secţia cazurilor cele mai grave unde sunt cei încuiaţi cu cheie. O femeie de 70 de ani s-a năpustit asupra mea ca să mă sugrume, că aveam o şuviţă roşie pe cap. Noroc cu asistenta care m-a eliberat, că eu nu ştiam cum trebuie să reacţionez. Am descopăr o lume diferită, o realitate paralelă… şi cred că avem de învăţat de la nebuni capacitatea de a fi noi înşine indiferent de contextul în care ne aflăm.

Ce spun oamenii de obicei când văd colecţia ta de poze?
De cele mai multe ori mi se atribuie termenul de „nebună”, care la noi e folosit ca în codru. Mă deranjează foarte tare, fiindcă mi-ar plăcea să fiu nebună, dar nu sunt. Alţii sunt scârbiţi, dar se uită la poze. De obicei oamenii sunt ignoranţi cu astfel de subiecte.

Citește și:

Prietenul meu, hoţul de cadavre

Miroase a moarte

Ce spun copiii despre moarte