Articolul a apărut inițial pe Munchies
Când intri în restaurantul cramei Kara Gani, în regiunea viticolă Valul lui Traian de la sudul graniței Republicii Moldova, aerul e plin de miros de chili. În timp ce produsele din grădina cramei sunt puse pe masă, oaspeții pot găsi un tezaur neașteptat de istorie aproape uitată. La doi pași de camera de degustare modernă este muzeul propriu al familiei: o colecție privată care comemorează nu numai propria lor istorie, ci și patrimoniul și cultura găgăuzilor.
Videos by VICE
Moldova e în continuare un teritoriu nedescoperit de mulți călători, este cel de-al treilea cel mai puțin vizitat stat din Europa. Dar cei care cunosc locurile știu de „țara care nu există”, Transnistria. O bucată de pământ nerecunoscută, de la granița vestică a Moldovei, Transnistria Sovietică și-a declarat independență în 1990, pornind un război încă nerezolvat. Dar mai există un pseudo-stat mai liniștit, care e compus din patru enclave întrerupte pe teritoriul Moldovei: Găgăuzia, o regiune autonomă cu propriul popor, cultură, limbă și gastronomie. Găgăuzii sunt de origine turcă și preced Imperiul Otoman. Găgăuzia s-a declarat independentă în 1991, iar în 1994 pseudo-statul a obținut un nivel de autonomie din partea Moldovei, care aproape îi permite autonomia unei țări de sine stătătoare.
Fiind una dintre cele mai bune și singure locații care servesc mâncăruri tradiționale găgăuze autentice pentru oaspeții săi, podgoria Kara Gani gătește felurile preferate din subcultura moldovenească, care din nou se înrădăcinează în patria sa. În decenii de dominație sovietică, cultura găgăuză aproape s-a pierdut. Limba, care provine din țara istorică a Basarabiei, învecinată cu râurile Nistru și Prut, a fost odată pusă pe lista de limbi pe cale de dispariție de la UNESCO. Zilele astea, locuitorii din regiune revendică moștenirea lor găgăuză și reînvie limba, în parte prin intermediul familiilor care au menținut mâncarea nativă. Bucătăria găgăuză a fost unul dintre puținele aspecte ale culturii care nu au fost eradicate, ca parte dintr-un efort de a crea o identitate națională uniformă sub conducerea sovietică, când regiunea a fost anexată în 1812 după căderea Imperiului Otoman.
În limba găgăuză, „Kara” înseamnă negru, cum e Marea Neagră din apropiere sau culoarea închisă a viilor selecte, în timp ce „Gani” este numele familiei. Gheorghe Cervan, proprietarul și viticultorul, a denumit locul așa în onoarea bunicului său, a cărui familie a trăit în regiune încă din 1136. Zilele astea, el s-a dedicat activ în menținerea culturii, prin furnizarea alimentelor și vinurilor tradiționale localnicilor și turiștilor pe care încearcă să-i atragă.
După un tur al pivniței, oaspeții sunt încurajați să se plimbe prin muzeu, cât timp se pregătește degustarea, și să acorde atenție deosebită tapiseriilor atârnate pe pereți. O artă extrem de simbolică, cu un loc special în inima găgăuzilor, îmbrăcăminte țesută, covoare și alte materiale textile, simbolizează de cele mai multe ori ritmurile naturii, cum ar fi anotimpurile și ciclul de viață al grâului. Colecția curatoriată de Lora Cervan include elemente vechi de secole, de la nunțile strămoșilor ei, inclusiv covoare, veselă antică și saci de vin.
Cina de la podgorie aduce aminte de zilele nomad-pastorale ale găgăuzilor, pe când alimentele precum brânza și carnea erau prelucrate sau conservate în piei, cranii sau picioare de animale. Printre cele mai populare sunt brânza găgăuză din cap și un preparat rece de carne din capul unui vițel sau porc, asemănător unui aspic.
Alte feluri de mâncare pe care le-au pregătit din turmele lor au fost brânza de oaie și o ciorbă de miel cu ulei de chili. Pe măsură ce s-au stabilit în regiune, care se aliniază cu Bordeaux pe paralela 45, au apărut cerealele și legumele. La Kara Gani, felul principal este un bulz cu carne de porc și de miel și friptură kurban, servită alături de plăcinte subțiri și dulci, umplute cu brânză moale, mere sau cu alte fructe.
Masa se încheie cu struguri dulci și suculenți direct din podgorie. Servit alături de mâncare este vinul produs după tradițiile locale, adică struguri din regiune. În toată Moldova se găsesc peste 50 de soiuri de struguri printre cele 112 000 de hectare de podgorii, recoltate manual și introduse manual în teasca de vin.
„Vii aici ca turist și pleci ca un prieten”, le spune deseori Cervan oaspeților. În timp ce ridică paharul, el recită „saalik alla versin”, care în găgăuză înseamnă „noroc și sănătate”. Dar e mai mult în cinstea conservării stilului de viață al oamenilor găgăuzi și a culturii aproape uitate.
