Corupția, birocrația și impozitele care apar de pe o zi pe alta sunt motivele care au împins 167 de români să-și ia e-rezidență în Estonia. Aici, orice interacțiune cu statul e online, de la deschiderea unei firme și declararea taxelor până la relația cu băncile. Momentan există 31 de firme înființate de e-rezidenți români, cele mai multe în IT și consultanță. Un motiv îndeajuns de bun să scapi de birocrația din România și de modificările pe care PSD le tot pregătește tocmai pentru proletariat.
Oricine poate deveni cetățean digital după ce completează un formular online și plătește 100 de euro. Cardul de e-rezident se poate ridica, mai nou, și de la Ambasada Estoniei la București. Sistemul e gândit în special ca să ajute freelancerii, nomazii, antreprenorii IT și persoanele din afara Uniunii Europene care vor să aibă o firmă în interiorul comunității. Ca cetățean, plătești contribuțiile la pensie și sănătate în țara în care stai, adică în România, însă pentru o firmă deschisă în Estonia vei achita impozite acolo.
Videos by VICE
Am întrebat mai mulți români care și-au luat e-rezidență în Estonia cum îi ajută asta, cum a fost procedura și cum au simțit trecerea de la dosarul cu șină la societatea sută la sută digitală.
Cătălin Simion, antreprenor IT
VICE: De ce ai hotărât să-ți faci e-rezidență în Estonia?
Cătălin Simion: Venind din sectorul tehnologiei, am căutat să văd dacă există o variantă de a avea o companie virtuală, pe care sa o administrez complet remote. Scopul era să fug de birocrația din România și să-mi deschid porțile către un viitor în altă țară. Am dat astfel de www.leapin.eu, o echipă care a dezvoltat o gamă completă de servicii pentru companii formate din unul sau mai mulți developeri. Se ocupă complet de partea de înființare a companiei, de contabilitate, resurse umane, taxe și corespondență pentru 49 euro pe lună.
Rezidența am obținut-o pe 12 decembrie. Pe 13 decembrie compania era deja înființată. Rezidența digitală îți oferă mobilitate deplină și viteză. Oriunde ești în lume poți semna digital un document fără să fii fizic în acel loc, dar având aceeași valoare.
Care sunt beneficiile?
Estonii încearcă să atragă developeri. Dacă vrei să faci o aplicație mobilă de pe urma căreia să ai un venit, e mult mai simplu decât la noi. Există mai multe variante. Poți să-ți deschizi o companie care are o singură persoană: pe tine. Poți să te declari ca persoană care ia dividende din venit o dată pe an. A doua variantă ar fi să fii și manager și salariat. Iar varianta a treia este să ai și angajați.
Alt avantaj: compania din Estonia îmi permite să fac plăți către o persoană fizică din afara Estoniei fără nicio problemă. Îmi plătesc taxele personale ca CAS și CASS în țară, iar cele de firmă în Estonia. Până acum nu am întâmpinat absolut nicio dificultate. Oamenii sunt foarte prietenoși. E foarte plăcut să vezi că lucrurile merg șnur.
Ce ar trebui să învețe autoritățile române de la Estonia?
Estonia a început avântul tehnologic în urma cu foarte mulți ani, fiind un punct prioritar în guvernul lor. Tehnologiile se reînnoiesc la aproximativ zece ani, iar ei s-au confruntat deja cu nevoia de a schimba ce au făcut inițial. Dacă începem și noi o dezvoltare în această direcție, am avea avantajul tehnologiilor actuale și experienta altora (de unde trebuie culese lucrurile bune). Trebuie să ne schimbăm mentalitatea pe foarte multe fronturi: de la transparența serviciilor până la experiența în cadrul spațiilor publice care deservesc o persoană.
Mihai Moldovanu, administrator de sistem
VICE: Ce te-a făcut să-ți iei e-rezidență în Estonia?
Mihai Moldovanu: În primul rând, climatul politico-economic din România din ultimii ani, pentru că gradul de instabilitate a depășit nivelul meu de confort. Apoi, cred în blockchain, tehnologia din spatele e-residency. Și al treilea motiv e faptul că interacțiunea cu statul se face exclusiv online.
Care au fost pașii și cât te-a costat?
Tot procesul a fost extrem de lin și fără probleme. Am făcut totul de unul singur și am început să-l documentez pe blog pentru a ajuta și alți oameni care vor e-residency. Pașii, în mare, sunt următorii:
– Depui cererea online (completezi datele, îți faci un selfie cu telefonul pentru poză);
– Faci plata (100 euro);
– Aștepți să-ți vină confirmarea că totul e OK;
– Aștepți să se emită ID-ul;
După ce mi s-a emis ID-ul, mi-am făcut o programare la ambasada din Viena pentru a-l ridica. La ambasadă am stat cel mult 20 de minute.
Cu ce te ajută acum e-rezidenta și ce vrei să faci cu ea în viitor?
Mă ajută în primul rând să înțeleg cum tehnologia poate reduce birocrația și costurile de funcționare ale unui stat și cum toată interacțiunea cu un stat se poate face unitar, dintr-un singur portal, în mod civilizat. Apoi, vreau să mut activitatea firmei mele, TFM Group, în Estonia, deoarece climatul politic este stabil acolo, taxele și procedurile nu se modifică de la o zi la alta.
„Nu trebuie să depun n declarații la ghișee, nu există split TVA și nici taxă de solidaritate. Profitul reinvestit nu se impozitează. În final, câștig două lucruri: timp și bani.”
Vrei să pleci din țară și ăsta e un prim pas?
Deocamdată îmi creez alternative. Nu aș dori sa plec din țară, însă în cazul în care costurile de a rămâne (luând în calcul veniturile, timpul consumat, atmosfera și climatul politic) depășesc beneficiile de a sta, atunci o să mă gândesc la alternativa de a pleca definitiv.
Ce ar trebui să învețe autoritățile române de la Estonia?
Trebuie să învețe tot. Și nu numai să învețe, dar să și aplice. Tehnologia e singura variantă pentru a merge înainte. Simplificarea procedurilor, reducerea birocrației, reducerea corupției, un sistem de sănătate mai eficient, reducerea costurilor cu personalul de stat sunt sigurele metode prin care o țară poate ajuta cu adevărat cetățenii. Complicarea procedurilor a fost tendința anului 2017 în România.
Cătălin Cănulescu, antreprenor
VICE: Ce motive te-au împins să-ți iei e-rezidența?
Cătălin Cănulescu: e-Rezidența nu îți oferă cetățenie estonă, nu e viza, nu e document de identitate. Este un „permis de intrare” într-o lume digitală în care un om își poate deschide o firmă și desfășura activitatea fără să conteze că e român sau pakistanez. Am vreo 15 ani de antreprenoriat în România. Nu o sa fiu ipocrit și să spun că aici nu sunt oportunități, că nu se poate câștiga foarte bine sau că ANAF-ul e Satana. Dar când vezi că se fură ca-n codru în continuare, sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații) funcționează liniștit, aparatul bugetar e supradimensionat, Codul Fiscal se schimbă continuu, băncile au dobânzi cu două cifre la împrumuturi, dai comision pentru trecut prin fața sucursalei, infrastructură performantă nu avem și nici sănătate, te saturi la un moment dat și cauți alternative.
Cum a fost procedura de obținere a e-rezidenței?
Pașii sunt puțini și simpli. La jumătatea lunii octombrie am completat un formular online care conține date personale și de contact, copie după pașaport și poză recentă. Am plătit 100 de euro, online, și am primit un număr de înregistrare. Pe 1 noiembrie, au cerut informații suplimentare și le-am trimis un CV de o pagină (acum au adăugat rubrici pentru asta direct în formular). Pe 8 noiembrie am primit e-rezidența, iar pe 13 decembrie am ridicat personal kitul de la Ambasada Estoniei din Atena. A durat cinci minute, cu programare. Acum, kitul se poate trimite și la București.
Ce îți propui să faci cu e-rezidența?
Vreau să-mi transfer toată activitatea pe firma nou-înființată, la Tallinn. Estimez costul de 300 de euro și trei ore de completat formulare. În Estonia, practic, o mână de oameni te roagă să-ți plătești taxele la ei. Nici nu mai contează procentele cât timp oferă ceva esențial în schimb: o relație simplă, corectă și transparentă cu statul.
Radu-Eosif Mihăilescu, inginer
VICE: Care au fost motivele care te-au determinat să-ți iei e-rezidență în Estonia?
Radu-Eosif Mihăilescu: Atunci când nivelul de stabilitate scade și nu te mai poți baza pe nicio structură, cauți opțiuni. e-Rezidența estonă și cetățenia irlandeză reprezintă pentru mine astfel de opțiuni în fața instabilității din România. Mi-am luat e-rezidența estonă în august 2015. Un prim motiv a fost explorarea. Voiam să văd dacă așa ceva chiar se poate. Al doilea motiv a fost accesul la serviciile estone pentru înființarea și gestiunea persoanelor juridice. Astfel, am deschis firma în România și estimez că undeva la jumătatea lui 2018 o să o transfer în Estonia.
Ce avantaje au e-rezidenții?
Nu sunt vânător de taxe și nu mi-am luat e-rezidența în căutarea unei scutiri de impozit. Reducerea birocrației, creșterea transparenței și a vitezei de procesare în relația cu statul sunt suficiente reduceri de taxe pentru mine. Taxele pe care le plătești ca persoană fizică nu se schimbă în niciun fel. Pentru persoane juridice, interesul meu major era în eliminarea completă a proceselor birocratice pe suport de hârtie.
În contextul firmei mele, e-rezidența permite automatizarea completă a relației cu statul: ERP-ul poate fi programat să facă toate raportările necesare la datele dictate de lege și să le trimită automat autorităților estone. De asemenea, în momentul sosirii echivalentului eston al unei decizii de impunere, aceasta poate fi procesată automat de ERP, iar plata se face la termenul cerut în decizie. La fel se întâmplă și cu raportările legate de salarii sau de taxe profesionale.
Radu Paraschiv, web developer
VICE: Cum ai hotărât să-ți iei e-rezidență în Estonia?
Radu Paraschiv: Recent am avut un proiect de tip freelance și a fost nevoie să-mi fac PFA. Am dat peste nenumărate probleme. Pentru că am apartament prin Prima Casa, aveam nevoie de acordul băncii și al Ministerului Finanțelor ca să-l folosesc drept sediu profesional. După trei luni, nu am primit un răspuns. Până la urmă, am închiriat un sediu și am plătit o firmă de consultanță care m-a ajutat cu actele la registrul comerțului. Costurile mele de până acum: sediul profesional (600 lei pe an), cost întocmire PFA (200 lei) și costuri notariale (200 lei). Total timp mort între acte și proceduri: o lună și jumătate.
După tot fiascoul asta, deși nu încasasem nicio factură, statul s-a grăbit să mă taxeze pe normele estimate. Până la urmă mi-a ajuns și am decis să încerc varianta e-rezidență în Estonia.
Cum au reacționat cei din jurul tău?
Nu pot spune că am fost văzut cu ochi buni. Mulți spun că sunt un trădător de țară. Unii sunt reticenți să dea acea sută de euro pentru evaluarea dosarului. Alții spun că merge și-așa și nu pot fi deranjați. Ce pot concluziona este că noi, ca popor, ne-am obișnuit cu răul, iar pașii de a ieși din această angoasă sunt mult prea dificili. Nu vreau sa mi se bage mâna în buzunar prin taxe ascunse.
Ce așteptări ai acum?
Ce sper să facă e-residency pentru mine: să îmi dea oportunitatea de creștere financiară, de creștere a afacerii, iar apoi să fac tranziția către o țară civilizată, poate chiar Estonia. Din păcate, noi mai avem mult până ajungem la nivelul ei.
Ligia Adam, specialist marketing și comunicare
VICE: Spui că urmează să-ți faci e-rezidență în Estonia. De ce?
Ligia Adam: Simplul gând că undeva în lumea asta ai putea să-ți înființezi o firmă doar din câteva click-uri e pur și simplu fascinant pentru cineva obișnuit să piardă trei zile cu adunat acte redundante într-un dosar cu șină, doar ca apoi cererea să fie respinsă fiindcă paginile din dosar nu erau numerotate pe spate cu pixul.
Conceptul de e-cetățean și ideea de servicii publice digitale, interoperabile, interconectate și eficiente sună, din păcate, ca o utopie pentru noi. Vreau să îmi iau e-rezidență din curiozitate.
Cum ai aflat de programul estonilor?
Am auzit pentru prima dată prin 2013, însă nu i-am dat prea mare atenție fiindcă pe vremea aia era dedicat exclusiv localnicilor. Abia prin 2016, alături de colegii din GovITHub, am început să ne documentăm mai serios despre bunele practice promovate de estoni. Sute de idei de îmbunătățire a relației cetățenilor cu administrația publică venite de la voluntarii IT români înscriși în program, dădeau ca exemplu modelul estonian. De atunci încoace lucrăm, în cadrul CivicTech România, la a aduce și testa și la noi în țară concepte revoluționare de tip guvernare deschisă și participativă, cetățenie digitală și digitalizarea unor servicii publice.
Ce-ți propui să faci după ce devii e-rezident?
Mi-ar plăcea să încerc să folosesc și să ofer servicii digitale în ecosistemul pus la dispoziție de guvernul Estonian și să înțeleg mai bine ce face modelul estonian sa funcționeze atât de bine.
Crezi că sunt șanse ca un astfel de program să apară și pe la noi?
Sunt șanse mari și chiar se fac pași serioși în direcția asta, doar că va mai dura câțiva ani până să ajungem la progrese semnificative. Din păcate, noi am moștenit un sistem administrativ mamut și mult prea complex ca să încerce sau să poată să-l schimbe cineva în mod fundamental. E destul de greu să revoluționezi sistemul la nivel central.
Speranța vine însă de pe plan local, din Alba-Iulia și Cluj-Napoca, unde administrația se mișcă mult mai agil și face progrese majore în direcția e-rezidenței. Alba Iulia – Smart City-ul României, de pildă, chiar se ghidează după modelul estonian și va găzdui în 2018 peste 100 de sisteme, aplicații și platforme digitale smart dedicate orașului, vizitatorilor și localnicilor.
