În Barcelona și în alte orașe din Catalonia zeci de mii de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze față de violențele poliției spaniole care au marcat duminica în care a avut loc referendumul, altfel interzis de guvernul de la Madrid. Atunci, au fost răniți peste 700 de oameni, bătrâni, părinți cu copii și tineri, mulți dintre ei aflați în secțiile de votare din școli. Autoritățile de la Barcelona au anunțat că ar fi votat 2,26 de milioane de oameni din cei 5,34 de milioane de alegători, iar 90% din voturi au fost pentru secesiune. Protestele s-au amplificat tocmai pentru că agresivitatea forțelor de ordine trimise de la Madrid i-a întărâtat pe oameni. Ba chiar, unii dintre ei ar fi votat „DA” la referendum tocmai din motivul ăsta.
Pe lângă proteste, în Barcelona și în alte orașe din regiune catalanii au intrat în grevă, transportul în comun a funcționat vag și multe magazine, restaurante, muzee s-au închis. Nici măcar FC Barcelona nu și-a mai ținut antrenamentul. Sigur, situația pare mereu mai dramatică atunci când te uiți la TV sau citești presa, tocmai d-asta am vrut să aflu de la români stabiliți în Barcelona cum e viața pentru ei zilele astea, când soarta Cataloniei se decide, și cum văd ei acest referendum.
Videos by VICE
Se așteaptă ca luni, 9 octombrie, liderii catalani conduși de Carles Puigdemont să declare independența Cataloniei față de Spania. Trăim vremuri de criză.
Mara, 30 de ani, profesoară de engleză, în Barcelona din 2012
VICE: Cum crezi că-ţi va afecta referendumul viaţa? Care crezi că vor fi consecinţele lui asupra expaților din zona?
Mara: Referendumul nu cred că va avea niciun efect asupra expaților din zonă, fiindcă nu are de-a face cu piața muncii și excluderea cuiva din ea. În afară de asta, nu va avea niciun efect concret asupra nimănui fiindcă nu va fi recunoscut. Are deja un efect clar emoțional, pentru că adâncește spațiul între cei care sunt naționaliști înrăiți și cei care sunt independentiști extremi.
Ţi-e frică de lupta lor internă?
Nu îmi este frică, sunt tristă că această luptă nu se poate face într-o manieră mai civilizată și printr-un dialog între adulți, nu o luptă între orgolii politice.
Au catalanii stablitatea economică necesară pentru a merge mai departe fără suportul Spaniei / al Uniunii Europene?
Catalonia este o zonă bogată, relativ autosuficientă, însă o excludere din UE nu ar prii nimănui.
De ce parte a baricadei se situează colegii sau prietenii tăi spanioli şi catalani? Majoritatea celor din cercul meu de prieteni cred în drepturile oamenilor de a se exprima, fie pro sau contra unei scindări, iar dreptul la opinie ar trebui să fie garantat într-o democrație. Sunt suficienți oameni care sunt împotriva independenței Cataloniei, dar pro organizării unui referendum. Prezența poliției de la Madrid a făcut ca un potențial referendum civilizat să se transforme degeaba într-o luptă și a întărâtat părțile.
Au fost luptele din stradă atât de grave cum s-a văzut în media? Ai asistat la vreun episod tensionat?
Nu am asistat la niciun episod tensionat, fiindcă nu am avut cum să votez și am preferat să nu stau în Barcelona weekendul trecut. Luptele de stradă au fost atât de grave pe cât au arătat filmările, nu au fost însă conflicte la toate secțiile de votare. Acolo unde nu au intervenit polițiștii naționali nu au existat răniți.
„Din punctul meu de vedere, Visca Catalunya, cu sau fără Spania, însă Visca!”
În România există un curent de opinie împotriva acestui referendum, pentru că oamenii îl asociază cu o posibilă situație similară în Ţinutul Secuiesc. Tu cum vezi referendumul ăsta?
Nu este aceeași situație. Contextul politic, cultural și istoric este altul. Eu îl văd ca pe un eșec politic din ambele părți, o încăpățânare din partea Madridului și a Barcelonei. Nimeni nu va accepta rezultatele acestui referendum fiindcă nu s-a putut desfășura pașnic. Felul în care s-a comportat șeful de stat este însă deplorabil și arată pentru a mia oară de ce mulți îi cer demisia. Să zicem ca PP-ul este la fel de mult o continuare a franchismului cum PSD-ul este o amintire neplăcută a comunismului la noi. Sunt mulți care îi votează din inerție și dintr-o frică de schimbare.
Mihai, 30, programator, în Barcelona de un an
VICE: Ți-a afectat referendumul viața în vreun fel? Care crezi că vor fi consecințele lui?
Mihai: Deja mi-a afectat viața, m-am apropiat de lupta lor pentru autonomie: mă întâlnesc și vorbesc cu mulți prieteni catalani sau străini despre tot ce se întâmplă, aflu mai multă istorie, învăț catalana, mă implic în acțiuni politice. Dar pe viitor cred că – mie și altor imigranți ca mine – îmi va polariza și antagoniza grupul de prieteni. Deja văd în jurul meu relații tensionate și oameni distanțându-se.
Ţi-e teamă de lupta lor internă?
Zilele astea simt mai multă indignare decât teamă. Deja am ajuns într-un punct în care doar ironia mai poate opri șocul universului paralel pe care Rajoy și gașca lui (cu regele Spaniei drept suporter în tribună) îl bagă catalanilor pe gât cu bastonul și pumnul lacheilor lor într-o cursă cinică și oportunistă pentru voturi. Dar da, sigur că-mi e frică.
Am ales să locuiesc aici și pentru cât de deschiși și calzi sunt oamenii. Dacă nu reușim să stăvilim adâncirea taberelor așa-zis opuse, dacă relaționăm mai combativ decât empatic, le facem jocul celor ca Rahoy, spre detrimentul tuturor.
Vreau să cred că în momente ca acum locuitorii Cataloniei vor încerca să se apropie și mai mult, în loc să se distanțeze.
Poate merge Catalonia mai departe, din punct de vedere economic, fără Spania sau UE?
Catalonia e una dintre regiunile cele mai bogate din Spania, dar nicio țară n-are cum ajunge departe fără suport. Însă o situație cu adevărat dezastruoasă nu poate apărea decât dacă întreaga lume instaurează un embargou cu ei, ceea ce nu văd să se întâmple. Poate Spania da, ca pedeapsă pentru o vreme, dar cred că își vor da repede seama că se pedepsesc și pe ei înșiși (de exemplu, în condiții de embargou Catalonia probabil nu ar fi de acord să preia partea sa de datorie externă a Spaniei, ceea ce ar dăuna enorm economiei Spaniole și probabil celei europene de asemenea).
Aici vreau să pun accentul pe ceva destul de specific Cataloniei, care îi va ajuta, și care îmi dă speranță: au o tradiție foarte bogată, ce continuă și azi, de anarhism, sindicalism, auto-organizare și comunitarism. Campania pentru independență își găsește rădăcinile în aceste rețele. Într-o perioadă de tranziție cred că vor folosi și crește aceste conexiuni și comunități, prin care vor împărți resurse și găsi soluții mult mai egalitare decât ar putea-o face o populație puțin conectată sau care-și pune speranțele în soluții capitaliste.
De ce parte a baricadei se situează colegii sau prietenii tăi spanioli şi catalani?
Ieri mi-am dat seama că cunosc cel puțin trei cupluri în care cei doi au votat diferit; într-unul el a dormit două nopți pe canapea din cauza asta. Dar e bine de ținut cont că nu sunt doar două baricade – și nici nu vreau să le numesc așa, din motivele de mai sus; baricada e o metaforă de război, iar aici chiar am trecut printr-un conflict armat unilateral pe 1 octombrie – pentru că părerile diferă față de referendum, față de semnificația rezultatelor lui, față de independență, față de reacția Madridului, față de comportamentul liderilor catalani etc. Am prieteni care au votat DA, deși pentru ei ideal ar fi fost un statut autonom similar cu al Țării Basce, care își controlează deplin finanțele; sau care au votat NU, deși pe termen lung consideră că ar putea funcționa bine Catalonia într-un stat separat.
Toți din jurul meu, însă, văd o schimbare de la status quo necesară fără doar și poate. Mulți converg spre federalism ca o soluție ideală (care, de fapt, a fost obiectivul principal al campaniilor și demersurilor catalane din decadele trecute), dar majoritatea sunt de acord că de la ascensiunea la putere a lui Rahoy opțiunea aceasta s-a dovedit imposibilă, transformându-se în dorința de separare pe care o vedem acum.
„A fost o agresiune unilaterală, disproporționată, șocant de violentă și premeditată a Spaniei împotriva propriei populații, care a trimis mai mult de 900 de cetățeni în spital.”
Ai asistat la vreun episod tensionat?
Prin momente tensionate, da, am trecut. De exemplu, am ocupat timp de două zile un centru de vot, împreună cu 30 de catalani din cartierul Sants, cu vârste între 16 și 70 de ani, pentru a preveni poliția națională să îl închidă în acțiunile împotriva referendumului. Ocupații ca a noastră au avut loc în vasta majoritate a centrelor de vot, majoritatea grupurilor având și tineri și bătrâni, deseori părinți și copii. De-a dreptul suprarealist, nu? În timpul nopții am fost vizitați de poliție, apoi treziți de sonerie și bătăi în poartă. În ziua votului, știind de violența din alte centre de votare, de fiecare dată când treceau mașinile armate ale poliției naționale pe strada principală ne pregăteam emoțional pentru o confruntare periculoasă.
În România sunt mulți oameni care s-au exprimat împotriva referendumului tocmai pentru că se gândesc la o situația similară în secuime. Tu ce crezi?
Despre situația secuilor nu știu destul să mă pot pronunța. Eu, unul, susțin fără doar și poate posibilitatea unui referendum, pentru a afla în ce măsură vor catalanii să fie independenți. Și, apoi, susțin și independența, dacă asta e dorința majoritară. Nu știu destulă istorie și nu înțeleg destul contextul și semnificația zilei de duminică pentru a empatiza deplin cu bătrânii care au așteptat 8 ore pentru că siteul nu funcționa (nimeni din cei pe care-i cunosc nu se îndoiește că a fost vorba de un cyber-atac al Madridului) și cu mulți dintre ei care au plâns când în sfârșit au putut pune votul în urnă.
Dar știu că guvernul de la Madrid e intransigent de mulți ani în insistența că nimic nu se va modifica în statutul Cataloniei, în ignorarea totală a milioanelor de oameni care se exprimă răspicat și democratic că vor o schimbare, încât să îmi întărească concluzia că autonomia cerută de catalani e legitimă și justă.
Anastasia, 29 ani, research editor, 3 ani în Barcelona
VICE: Cum crezi că-ţi va afecta referendumul viaţa?
Anastasia: Referendumul deja s-a întâmplat. Din păcate, cred că a fost gestionat prost din ambele părți. Efectul cel mai acut al violențelor de duminică e faptul că în societate a fost generată și mai multă violență, și mai multă polarizare. Oamenii se tem să vorbească despre opinia lor referitor la independență, fie că sunt de o parte sau de alta. Poți fi numit fascist cu orice ocazie sau chiar dacă refuzi să iei vreo poziție.
Deși violența este de departe cel mai condamnabil lucru, și referendumul a fost unul defectuos: fără prag de participare, fără campanie pentru rămânerea Cataloniei în cadrul Spaniei și multe alte mici manipulări care au înclinat balanța într-un final.
Ţi-e frică de lupta lor internă?
Da. Pentru că o văd peste tot. Se ceartă cupluri, familii, prieteni. Bătrânii spun că n-a mai existat atâta tensiune și divizare în societate de pe vremea dictaturii lui Franco. Mai în glumă, mai în serios, ne gândim deja unde am putea să ne retragem în cazul unui război civil sau a declarației unilaterale de independență.
„Nimeni nu știe dacă regiunea are suficientă stabilitate pentru a se menține pe linia de plutire. Nu există un plan, un program stabilit. They just want out. Și asta amintește de Brexit.”
De ce parte a baricadei se situează colegii sau prietenii tăi spanioli şi catalani?
În grupul meu de vreo 12 prieteni, vreo patru au mers la referendum și au votat „Da”. Din fericire, deocamdată reușim să ne vedem fără certuri și să purtăm discuții civilizate, să înțelegem și acceptăm unii poziția celorlalți. În grupul meu există și catalani care sunt împotrivă, dar care sunt mai puțin vocali, din cauza presiunii sociale pe care o simt.
Au fost luptele din stradă atât de grave cum s-a văzut în media?
Eu am văzut altercații doar pe rețelele sociale, poze și video. Chiar vizavi de casa mea e o școală unde s-a votat, dar totul s-a desfășurat pașnic.
În România există un curent de opinie împotriva acestui referendum, pentru că oamenii îl asociază cu o posibilă situație similară în Ţinutul Secuiesc.
Cred că întreaga Europă are probleme de acest gen și nu știu unde am ajunge dacă fiecare zonă ar lupta și obține independența. Mie mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume fără frontiere și fără pașapoarte și mi se pare că mișcările naționaliste nu-și au locul în secolul 21. În final, problema acestui referendum vine de la cap, de la cei care conduc cele două tabere. De la Madrid nu a existat deschidere spre dialog, de aici s-a manipulat pentru a obține un rezultat dezirabil, iar în timp ce politicienii își măsoară orgoliile în discursuri au de suferit, ca de obicei, oamenii care apar însângerați în pozele de pe Facebook.
Andrei, 29, educator pentru pace, voluntar SEV (Serviciul European de Voluntariat) în Fundacio Catalunya Voluntaria din martie 2017
VICE: Cum crezi că-ţi va afecta referendumul viaţa? Care crezi că vor fi consecinţele lui asupra migranților din zona?
Andrei: Când am venit cu SEV în Barcelona eram la curent cu ceea ce se întâmpla aici și eram conștient că anul ăsta va fi unul crucial pentru Catalonia și Spania în general. Referendumurile din Kurdistanul irakian (25 septembrie) și Catalonia (1 octombrie) au o încărcătură emoțională și geopolitică puternică și pot servi drept precedente importante pentru alte mișcări de emancipare/autodeterminare.
Catalonia a primit o mulțime de migranți în secolul XX atât din alte părți ale Spaniei, cât și din afara ei. Acum are peste șapte milioane de locuitori, iar fără această imigrație, astăzi populația curentă ar fi fost de aproximativ 2 milioane. Mulți oameni din toată Spania au rude sau legături strînse cu această regiune. Oamenii percep problema actuală ca fiind una foarte apropiată de ei. Chiar dacă Catalonia ar trece printr-o criză profundă, nu cred că asta îi va determina pe mulți să plece de aici sau să-i descurajeze pe turiști să vină aici.
Ar putea catalanii să meargă mai departe fără sprijinul Spaniei sau al UE?
Dacă o regiune se retrage din țara de origine, probabil că ea nu va mai face parte din UE. De asemenea, șansele sunt destul de mari ca statul spaniol să facă tot posibilul pentru a preveni aderarea unui viitor stat catalan în cadrul UE. Pe lângă chestiunile tertorial-administrative, Catalonia ar urma să negocieze păstrarea monedei Euro, gestionarea forțelor armate și obligațiilor militare anterioare, alocarea unei fracții din datoria statului spaniol și multe altele. Dacă va lua parte în negocieri, atunci Catalonia trebuie respectată ca actor cu drepturi egale. Eu nu sunt economist, dar mi se pare că ambele părți vor avea de pierdut ca urmare.
Citește și: De ce atentatul din Barcelona nu înseamnă că trebuie să rămâi blocat în România
Colegii sau prietenii tăi de acolo ce cred despre referendum?
Am cunocuți din tot spectrul de opinii. Am un coleg de cameră pro-independență cu care avem deseori discuții critice și echilibrate despre un stat spaniol federal ca un posibil compromis. Am colegi care consideră mișcarea de independență mai degrabă o risipă de bani, energie și timp și consideră formarea unui stat catalan drept o replicare a aceluiași sistem ierarhic de putere ca și cel spaniol.
Au fost luptele din stradă atât de grave cum s-a văzut în media?
Eu nu am văzut nimic de genul ăsta. Pe 1 octombrie, la 5 dimineața am plecat cu colegii de apartament la școala de lângă casă unde s-a strâns lumea să apere fizic spațiul, unde urmau să voteze, de poliția națională. Totul s-a petrecut destul de calm cu suficientă înțelegere și răbdare din partea oamenilor. În același timp, zilele astea în Barcelona au avut loc și manifestații pro-spaniole/anti-secesioniste la care au participat câteva sute de oameni.
Incidente violente au fost în câteva școli din Barcelona, precum și în alte localități din Catalonia, însă gloanțele de cauciuc au fost interzise de către Parlamentul catalan acum câțiva ani. Dar zilele astea garda națională le-a folosit pentru a alunga lumea de la secțiile de votare.
Mulți români sunt împotriva referendumului pentru că se gândesc la o situație similară în Ținutul Secuiesc. Au elemente comune cele două?
Tot spațiul Uniunii Europene e caracterizat de mișcări de autonomie sau de secesiune. Uite câteva exemple din interiorul UE: Nordul Italiei, Sardinia, Scoția, Bretania, Corsica, Țara Bascilor, Valonia, Flandra etc. Cu siguranță acesta marchează începutul unui nou capitol în relația Spaniei cu Catalonia. Cel mai probabil următorii ani vor fi caracterizați prin negocieri complexe despre proporțiile/amploarea independenței. Un alt scenariu plauzibil ar putea fi ca Spania să aresteze întregul guvern catalan, să organizeze alegeri și să formeze un guvern cu partide pro-spaniole la guvernare.
Dacă lor le va reuși, atunci eu cred că mulți alții, care nu sunt de acord cu oprimarea sistemică a unor aparate birocratice corupte la ei acasă, vor avea de câștigat.
Diana, 27 ani, traffic agent, în Barcelona de la începutul lui februarie 2017
VICE: Cum crezi că-ţi va afecta referendumul viaţa? Care crezi că vor fi consecinţele lui asupra expaților din zona?
Diana: Pentru moment manifestările care au avut loc după referendum îmi afectează ritmul cotidian. Îți poți imagina ce haos a generat greva generală la toate mijloacele de transport în comun. Au fost închise magazine, restaurante chiar și benzinării. Asta ca sa nu vorbim despre protestul catalanilor care are loc de aproape două săptămâni în fiecare seară, la ora 22.00, toți ies la balcoane și încep să bată din oale și tigăi conform sloganului: „Sense desobediencia, no hi ha independencia” (Fără neascultare nu există nicio independență). Rămâne de văzut dacă rezultatul acestui referendum va fi validat în vreun fel pentru a avea vreo consecință asupra expaților.
Crezi că au catalanii puterea economică de a merge mai departe fără Spania și UE?
Pentru moment Catalonia este o zonă foarte bine industrializată cu o infrastructură de invidiat. Zona Barcelonei găzduiește multe companii de renume mondial precum SEAT, Amazon, Novartis etc. Totuși, sunt de părere că ieșirea din UE și independența față de Spania ar atrage multe consecințe nedorite. Multe corporații ar pleca de aici.
Colegii sau prietenii tăi spanioli şi catalani susţin referendumul sau sunt împotriva lui?
Atât prietenii, cât și colegii mei de birou nu văd cu ochi buni aceste referendum. Ei sunt de părere că este doar un joc politic care se va întoarce împotriva celor care îl susțin acum.
„Încerc să înțeleg fiecare parte a poveștii. Adevărul e undeva la mijloc, însă cred că în urma acestui referendum, catalanii vor avea mai mult de pierdut decât de câștigat.”
În România există un curent de opinie împotriva acestui referendum, pentru că oamenii îl asociază cu o posibilă situație similară în Ţinutul Secuiesc. Tu cum vezi referendumul asta?
Am citit câteva articole pe tema asta, dar nu cred ca e cazul sa ne precipităm. Ținutul Secuiesc nu are nici măcar susținerea guvernului maghiar.
