Românii nu știu nimic despre musulmanii din țara lor și nici despre nevoia lor de o moschee

Toate fotografiile au fost realizate de Bogdan Cristel.

În ultimele săptămâni, românii și-au găsit o nouă grijă: că se face în București cea mai mare moschee din Europa. Ba, pe deasupra, și o universitate islamică în care să studieze vreo 6000 de studenți pe an. Ce mai, o adevărată pepinieră de teroriști. Au zis-o, într-o formă sau alta, și Băsescu, și filozoful Andrei Cornea și Centrul pentru Combaterea Antisemitismului.

Noua Dreaptă, care nu putea să lipsească tocmai din discuția asta, s-a grăbit să ceară un referendum pentru oprirea ridicării moscheii, iar niște băieți au făcut chiar și o pagină pe Facebook care, la ora la care scriu asta, adunase peste 12 000 de likeuri. Și care anunță, în seara asta, chiar un protest de stradă. Ar mai fi important să știi că, pe pagina respectivă, tronează la loc de cinste și opinia lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, care apare într-un top 5 al celor mai scârboși informatori ai fostei Securități, ca să vezi cam cât de credibili sunt băieții.

Videos by VICE

Toată dezbaterea asta este, evident, artificială. Se vorbește și se scrie pe lângă subiect, cu un ton amenințător: e clar, ienicerii vor veni peste noi. Sau, dacă nu ei, măcar jihadiștii Statului Islamic, bântuiți de imaginea celor 72 de fecioare care-i așteaptă în Paradis, dacă se aruncă în aer în mijlocul necredincioșilor.

Și, ca să înțelegi cât rahat se consumă pe tema asta, privește fotografiile următoare. Au fost făcute pe Stadionul Dinamo, din București, unde musulmanii din România s-au strâns ca să celebreze Ramadanul. Nu prea par jihadiști, nu-i așa? De fapt, par niște oameni normali, care n-au ieșit cu nimic în evidență până acum, obligați să-și respecte tradițiile religioase în soare, în frumosul stadion poreclit în “Groapă”. De ce? Păi, d’aia, că n-au moschee unde să se roage civilizat.

Dar, hai să le luăm pe rând și să-ți explic mai clar de ce toată agitația asta cu moscheea musulmană este o prostie.

De fapt, nimeni nu știe despre ce vorbește și o face doar pentru a se afla în treabă

Moscheea nu ar fi chiar cea mai mare din Europa , iar universitatea nici măcar nu este plănuită. VICE a stat de vorbă cu Muftiul Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, care nu își poate explica de unde vine intoxicarea cu 6000 de studenți, dat fiind că nu sunt atât de mulți nici la cele trei mari centre de studii islamice din Balcani la un loc.

Dincolo de toate aceste amănunte, de care nu a ținut nimeni cont, nu înțeleg de ce îl interesează pe Gigel unde se roagă concetățeanul lui, Mirel; dacă Mirel are banii să își facă o moschee, sinagogă, biserică, pagodă, sau mai știu eu ce-i trece prin cap, de 100 de etaje, iar construcția respectivă respectă legea, nu are nimeni dreptul să se bage între el și Dumnezeul lui.

Ăsta ar fi argumentul bunului-simț; Dacă lui Gigel nu i se pare de-ajuns, îi recomand să citească un pic Constituția care, la Articolele 29 și 30, spune o grămadă de chestii despre libertatea conștiinței și libertatea de exprimare. Muftiul Murat Iusuf a declarat, tot pentru VICE, că este vorba de un drept fundamental pe care îl are, ca cetățean român, să își construiască o moschee, și că nu se aștepta ca într-o Românie democratică să apară o astfel de dezbatere.

Sincer, turcilor li se cam fâlfâie de toată treaba asta

Statul român oferă terenul, iar construcția ar urma să fie finanțată de statul turc. De aici, au apărut noi discuții: că tocmai noi, cu atâția atleți ai creștinătății care s-au luptat cu generații de sultani, noi, care am stat pavăză Europei în fața puhoaielor de otomani, îi lăsăm acum să vină aici pentru a lansa o nouă invazie! “E absolut de neconceput!”, a exclamat chiar și venerabilul istoric Neagu Djuvara.

Numai că turcilor, vorba unui banc cu Ștefan cel Mare și sultanul Mehmet al II-lea, li se cam fâlfâie. “Chestiunea construcției unei moschei în România nici măcar nu a intrat în atenția opiniei publice din Turcia”, a spus pentru VICE Dragoș C. Mateescu, care este stabilit în Turcia de 14 ani și predă științe politice la Universitatea Economică din Izmir. Este adevărat că partidul Justiției și Dezvoltării, AKP, care se află la putere din 2002, este unul islamist, astfel încât, pe de-o parte, susține demersuri religioase, iar pe de altă parte caută și să exporte forma sa de Islamism moderat.

Dragoș Mateescu mi-a explicat însă că, dat fiind că statul turc este laic, nu există o politică oficială a Ankarei de prozelitism prin construirea de moschei. Turcia are, încă de la fondarea republicii, o instituție – Președinția (Direcția) pentru Afaceri Religioase – care se ocupă de chestiuni legate de islam, inclusiv de posibilitatea ca, în țările în care există comunități turcofone, cum ar fi Bulgaria, să fie finanțată construirea de moschei. Dar, doar la cererea respectivelor comunități!

Opinia publică din Turcia a fost mult mai interesată de discuțiile privind construirea unei moschei în Grecia (în contextul normalizării relațiilor dintre Ankara și Atena), sau de cele privind moscheea de la Koln , criticată, de altfel, de neo-naziștii germani, dar acceptată de nemții întregi la minte. Ar fi de notat aici că, la Koln, moscheea îi era destinată unei comunități de emigranți, în timp ce musulmanii reprezentați de Muftiatul din România reprezintă o minoritate aflată aici de sute de ani.

Moscheea de la București nu prea are, însă, legătură cu inițiativele Președinției pentru Afaceri Religioase sau ale AKP-ului, fiind mai degrabă o chestiune politică discutată între cele două țări, mai spune Mateescu. De altfel și Ponta și Băsescu au recunoscut că discuțiile cu Ankara se poartă de ani de zile.

Moscheea de la București nu ar fi construită pentru statul turc, ci pentru cetățenii români musulmani. E de bun simț să le dai și lor un teren, dacă dai ditamai parcela pentru Catedrala Mântuirii Neamului și o sută de mii de alte biserici din întreaga țară. Totuși, ai noștri au reușit, ca de obicei, să facă o varză din toată povestea: negociază un drept al unei minorități naționale cu un alt stat, ba mai și pun condiția construirii unei biserici “Constantin Brâncoveanu” la Istanbul, ca să le arătăm noi păgânilor că ne cinstim eroii și sfinții.

Sincer să fiu, cred că și aici li se rupe turcilor și aș băga mâna în foc că, în afară de o mână de experți în istoria otomană, nu a auzit nimeni de Brânconveanu Constantin, domn român și domn creștin.

De ce moscheea de la București n-ar putea fi o pepinieră de teroriști

Cei care vorbesc despre extremism în România, habar n-au care este faza cu Islamul și cu ideologia de care se folosesc teroriștii din Al Qaida și Statul Islamic. Probabil că au auzit ei câte ceva despre extremiști și școli religioase, sau anumite moschei de unde pleacă teroriști, însă mă îndoiesc că au citit mai mult de câteva știri, și alea în diagonală. Oricum, discursul ăsta împotriva unei întregi religii prinde mult mai bine la mase. Și e mai ușor să zici că “musulmanii sunt așa”, decât să spui că “militanții extremiști reprezintă o minoritate în cadrul unei minorități.”

Cam tot extremismul musulman din ziua de azi este legat de fundamentaliști, salefi, care interpretează în mod strict legea islamică, șaria. Ăștia sunt băieții care guvernează în Arabia Saudită, unde femeile sunt obligate să umble îmbrobodite și nu au dreptul nici măcar să conducă mașina.

După cum știi, saudiții stau pe o mare de petrol, așa că au o grămadă de bani, bani pe care îi folosesc și ca să își exporte ideologia. În anii ’80 au băgat, de exemplu, o groază de bani în școli religioase, madrasa, din Pakistan, aflate la granița cu Afghanistanul, iar elevii acelor școli – Taliban, plural în paștu al cuvântului arab talib – au format mișcarea care a ocupat ulterior Afghanistanul. Unde nu doar că au fost interzise muzica și jocul cu zmee și se omorau cu pietre femeile care ar fi comis adulter, dar au fost şi gazdele ospitaliere ale lui Osama bin-Laden, cât timp acesta a pregătit atentatele de la 11 septembrie.

Osama bin-Laden, cetățean saudit, era și el salafi, la fel a fost fondatorul Al Qaida din Irak, Abu Musab al-Zarqawi și tot salafi este și liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi. O mare parte dintre jihadiști au fost radicalizați în cadrul moscheilor salafi, inclusiv în cele câteva moschei din țările europene.

Salafismul este, însă, doar un mediu în care poate să apară extremismul, dar nu este obligatoriu ca acest lucru să se întâmple. Finanțarea saudită a unor moschei și școli religioase salafi nu înseamnă și finanțarea grupărilor teroriste. De fapt, militanții se află în conflict cu establishmentul salafi, reprezentat de autoritățile saudite. Riadul a dus ani de zile un adevărat război cu Al Qaida și, mai recent, liderii religioși saudiți au condamnat Statul Islamic. Așadar, chiar și în cadrul mișcării salafi, extremiștii ăia care comit atentate teroriste sunt o minoritate.

Dincolo de asta, însă, salafiștii nu au nicio legătură cu islamul practicat în România sau în Turcia. Musulmanii sunniți urmează patru mari școli juridice de interpretare a șariei: hanbalită, hanefită, malekită și șafeită, toate fondate în secolele VIII – XIX.

Salafiștii se revendică de la școala hanbalită, cea mai tradiționalistă dintre cele patru dar, în același timp, și cea cu cel mai mic număr de adepți. Cea mai răspândită dintre școlile juridice este mult mai moderata școală hanefită, care a fost promovată de Imperiul Otoman și este dominantă în majoritatea teritoriilor care au fost controlate de acesta, inclusive în Turcia.

Muftiul Murat Iusuf a precizat pentru VICE că musulmanii pe care îi reprezintă urmează școala hanefită. Ca să înțeleagă și capetele-ncinse de la noi: să îi asimilezi pe hanefiți cu salafiștii este ca și cum ai spune că, dacă se face o biserică ortodoxă la Istanbul, aceasta riscă să se transforme într-un centru al Inchiziției din Evul Mediu, iar cei care ar merge acolo s-ar apuca să ardă oameni pe rug.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre musulmani:
Ghidul VICE despre cum să ți-o tragi cu musulmani
Cum e să fii musulman la o petrecere de Crăciun
Parodiile după videoclipurile teroriste promovează ura față de musulmani
Iarba și bunele maniere: aventurile unui musulman cu carnea de porc