A trecut mai bine de-o lună de când mi-a intrat în feed prima știre despre turiștii nemulțumiți de lărgirea plajei din nordul stațiunii Mamaia. Cum nu am mai călcat pe-acolo de la banchetul de-a doișpea și nici nu plănuiesc să ajung prea curând, n-am dat prea mare importanță acestei informații și am trecut peste. „Ce poate fi așa rău la o plajă lărgită?”, m-am întrebat. Un turist a rezolvat dilema.
„Ar trebui să vă pun să plătiţi îngheţata copilului!! V-a trebuit vouă să măriţi plajele, nu înţeleg de ce! De la beach bar până la şezlong i s-a topit băiatului îngheţata, a curs peste tot pe plajă, nici nu a mâncat-o. Ce dracului aţi gândit când aţi făcut o astfel de prostie?!?”, a rezumat el apocalipsa înghețatelor pe plaja lărgită.
Videos by VICE
Chestia asta m-a făcut să mă întreb două lucruri esențiale: de ce-ai aștepta până la șezlong ca să-ți bagi botul în înghețată, dar și cât de repede se topește înghețata atunci când se topește?
E oare aceasta cea mai mare problemă a turistului? Poate nu, pentru că atât turiștii, cât și hotelierii se plâng că acum se ajunge foarte greu la mare, așa că trebuie să plănuiești din timp o vizită la baie. Nu se pot deschide încă baruri pe noua suprafață și nici nu ai voie cu șezlong. În plus, riscul de înec e mult mai mare, pentru că acum ajungi mult mai repede la baliză.
Uite cum ceva care, în aparență, trebuia să fie bun a ajuns subiect de scandal și toată lumea vorbește despre asta, de la presă la influenceri și tiktokeri, așa că am zis să aflu originea discordiei. Lucrările au început anul trecut și au adus plajei 50 de hectare în plus, fără de care ar fi riscat să dispară în maximum zece ani, din cauza eroziunii. Nisipul a fost extras de pe malul mării și pompat printr-o conductă, așa că acum nu mai e la fel de fin ca înainte, ci plin de scoici și pietriș.
Ca țară nu ne-am făcut însă cine știe ce extensie de plajă, alții le au mai mari. Dar întrebarea care ține poporul încordat mă bântuie: cât de repede se topește înghețata?
Așa că m-am sacrificat pentru binele umanității și am ieșit în caniculă. Se poate topi o înghețată în cei trei sute de metri de la frigider până la buza mării? Dar pentru că nu sunt la mare, printre scoici și pescăruși, ci la București, printre gunoaie și guguștiuci, m-am mulțumit cu ce am avut la dispoziție: râul Dâmbovița.
Am început cu cea mai penală înghețată la dozator, care mi-a adus aminte de copilărie, și am luat-o agale spre malul râului frumos curgător care trece prin capitala țării noastre. Nici nu am ajuns bine la trecerea de pietoni că am simțit cum începe să mi se scurgă pe mână chimicala aia radioactivă care ar trebui să fie cacao.
N-am mers foarte repede, ca să mă pun în pielea turiștilor încălțați cu șlapi care încearcă să meargă prin nisipul contondent. Nu am apucat să ajung nici măcar la jumătatea distanței dintre Unirii și Națiunile Unite, considerabil mai puțin decât ăia trei sute de metri cât ar fi lățimea noii plaje, pentru că scârboșenia aia se topise mai mult de jumate.
Am aruncat cornetul și am încercat să mă curăț fără prea mare succes cu peste cinci șervețele. Mirosul ăla chimic de cacao mi-a rămas pe mâini chiar și după ce m-am dezinfectat și m-am spălat pe mâini de trei ori, așa că mă bucur că n-am mai apucat să gust din ea. Se poate spune că, dacă aș fi fost la mare cu așa ceva, aș fi umplut noua plajă de cacao.
După am încercat să văd dacă o înghețată mai premium este la fel de sensibilă în fața soarelui necruțător. Am ajuns la o gelaterie libaneză din Centrul Vechi, unde am ales fără să mă gândesc prea mult un con cu o cupă de ciocolată picantă și alta de clementine (suna bine și trandafirul picant) și m-am întors pe malul Dâmboviței, pentru efectul marin (mirosul era de-acolo). În tot acest timp, doi cetățeni încercau să scoată din râu o trotinetă electrică cu ajutorul unei crengi. La fel de bine mi-i puteam imagina drept niște turiști pe ski jet.
Ei bine, prieteni, țin să menționez că la temperaturi de peste 30 de grade înghețata libaneză rezistă. Dar a costat de aproape trei ori mai mult.
Sper ca odată cu acest test din care lipsește rigoarea științifică, utilitatea sau concluziile salvatoare să rămână ceva absolut relevant: înghețata o mănânci cât o ai, ca să nu regreți. Și poți oricând să iei o vafă cinstită pe care o lași lejer câteva ore și încă e bună de mâncat și chiar un pic înghețată.
Acum c-am rezolvat și cea mai mare dilemă a neamului e timpul să revenim la lucrurile care contează cu adevărat, că Vama nu mai e ce-a fost.
