Un proiect de lege inițiat de PSD te trimite cu mai bine de două secole în urmă, pe vremea Imperiului Habsburgic. Nu te gândi că s-a apucat Dragnea de istorie. De fapt, e vorba despre un cadou oferit bisericii într-un an cu două rânduri de alegeri: europarlamentare și prezidențiale.
Înainte de toate, puțină istorie. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai exact 1774, Bucovina (zona de nord a Moldovei) este anexată de Imperiul Habsburgic, condus de Împăratul Iosif al II-lea. Odată cu noua domnie, averile mănăstirilor din Bucovina sunt confiscate, însă nu ajung direct în proprietatea statului austriac. Dacă ar fi ajuns, azi nu ar mai fi fost nevoie de legea PSD. Ca un soi de descentralizare, Împăratul înființează Fundația Fondului Bisericesc, care administrează, sub jurisdicție austriacă, averile confiscate de la mănăstirile românești. „Urmare a desființării mănăstirilor din Bucovina era nevoie ca bunurile acestora să aibă un proprietar, persoană juridică, s-a decis astfel înființarea fundației sus amintite cu statut de proprietar al bunurilor mănăstirilor”, susține, azi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, condusă de ÎPS Pimen, care vrea să obțină pădurile confiscate în urmă cu 250 de ani. Ce-ți spune, explicit, ÎPS Pimen e că Fundația Fondului Bisericesc aparținea Imperiului Austriac.
Videos by VICE
Așadar, din punct de vedere juridic, averile mănăstirești din Bucovina au ca prim proprietar statul austriac.
Timpul trece și ajungem în 1918, când Bucovina se unește cu România, cu tot cu Fondul Bisericesc. Printr-o lege din 1925 privind organizarea Bisericii Ortodoxe Române, se constată existența Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, administrat de Arhiepiscopie, adică de preoți. Pentru scurt timp, căci în 1949 comuniștii confiscă Fondul Bisericesc. Practic, statul comunist român a confiscat un bun care a aparținut statului austriac, dar care timp de 30 de ani (1918-1949) a fost administrat de biserică.
ÎPS Pimen vrea mai mult
În 1989 România se întoarce la democrație, iar biserica își cere înapoi bunurile confiscate de comuniști. Abia la începutul anului 2000 guvernarea CDR vine cu o lege (1/2000), prin care fiecare parohie, schit sau mănăstire primește maximum 30 de hectare din terenurile forestiere confiscate. Cu o condiție: să dovedească faptul că le-au avut în proprietate. În total, unitățile de cult din Bucovina au primit aproximativ 17 mii de hectare de pădure, deși nu era clar dacă au fost sau nu proprietare înainte de instaurarea regimului comunist.
Numai că ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, nu s-a mulțumit cu cele 17 mii de hectare. A vrut mai mult. Așa că, în 2001, a dat în judecată Romsilva și a revendicat nu mai puțin de 166 813 hectare de fond forestier din județul Suceava.
Pimen susținea atunci în Adevărul că:
„Curtea de Casaţie de la Varşovia prin decizia din 7 mai 1931 a constatat că patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost o avere separată de patrimoniul Statului Austriac, iar această stare de fapt şi de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice. Nu există în arhivele statului austriac un document din care să reiasă că statul a fost proprietarul bunurilor fondului bisericesc (al mănăstirilor).“
Instanțele însă au decis altfel. Așa că, după 16 ani de judecări și rejudecări, la începutul lui 2017, Pimen a pierdut definitiv procesul cu Romsilva, pentru că nu a reușit să demonstreze că terenul forestier confiscat de habsburgi și de comuniști a fost proprietate a bisericilor din Bucovina. Drept urmare, cele 166 813 hectare au rămas în proprietatea statului român.
Romsilva dă în judecată Arhiepiscopia pentru cele 17 mii de hectare
Povestea nu se încheie aici, însă rolurile se schimbă. Ca un soi de răzbunare, după ce a câștigat definitiv procesul intentat de Pimen, Romsilva a dat la rândul ei în judecată Arhiepiscopia Sucevei, ca să ceară înapoi și cele 17 mii de hectare oferite de CDR la începutul anului 2000.
Logica Romsilva a fost următoarea: din moment ce Pimen nu a reușit să arate că cele 166 813 hectare au aparținut mănăstirilor din Bucovina, nici pentru cele 17 mii nu poate reconstitui dreptul de proprietate, așa cum cerea Legea 1/2000. Prin urmare, Romsilva a deschis 577 de procese unităților de cult ortodox din Bucovina, ca să recupereze cele 30 de hectare oferite de Guvern în 2000. Primele 15 procese au fost câștigate de Romsilva pe bandă rulantă. Când s-a văzut în situația de a pierde și pădurile primite (17 mii de hectare) în urmă cu 19 ani, Pimen a început să tragă sfori politice. Pimen a bătut la porțile împărăției PSD, imediat ce decizia a fost dată. Mi-au confirmat surse din partid.
PSD schimbă două cuvinte esențiale în lege
Și acum ajungem la proiectul PSD, care modifică Legea 1/2000, prin care bisericile și mănăstirile din Bucovina au primit cele 17 mii de hectare de teren forestier. Proiectul PSD schimbă doar două cuvinte în lege, însă unele esențiale pentru Pimen.
„Centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile și alte structuri ale unităților de cult, dobândesc în proprietate suprafețe până în limita de 30 de hectare de terenuri forestiere din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparțin, recunoscut de lege, dacă acestea le-au avut în folosință sau administrare”, este noua prevedere propusă în legea 1/2000.
Așadar, mănăstirile nu trebuie să mai demonstreze că au avut pădurile în proprietate, ci doar în folosință sau administrare. A folosit și administrat Arhiepiscopia Sucevei pădurile din Bucovina în ultimii 250 de ani? Da. Ba chiar le-a și tăiat, dacă te gândești la ce afaceri cu lemnul are BOR în România. Dar ăsta e un alt subiect dureros.
Așadar, PSD îi oferă și drept de proprietate pe cele 17 mii de hectare primite deja de la stat, dar pe care riscă să le piardă în instanță. E un proiect cu dedicație pentru Pimen? E. Proiectul legislativ a fost semnat de liderul PSD Liviu Dragnea (de imagine) și de parlamentarii PSD Iordache Virginel, Stan Ioan, Bejinariu Eugen, Cobuz Maricela, Havrici Emanuel-Iuliu și Rădulescu Alexandru, toți din Suceava, reședința ÎPS Pimen.
Unul dintre semnatarii proiectului de lege a explicat pentru VICE, cu condiția anonimatului, că legea a urmărit ca cele 17 mii de hectare primite de mănăstirile din Bucovina la începutul anilor 2000 să rămână în proprietatea bisericilor. „Multe dintre aceste mănăstiri sunt obiective turistice, deci au nevoie de un ajutor financiar”, susține deputatul. În schimbul ajutorului financiar, PSD ar primi ajutor politic, căci într-un an cu două rânduri de alegeri mobilizarea preoților poate fi decisivă în cursa electorală.
„E o confirmare a tezei că la fiecare campanie electorală se mai trage puțin de la păduri, asta e clar. Legea 18 din 91 a fost înaintea campaniei electorale din 92, când a fost ales primul Parlament, legea 1 din 2000 a venit la sfârșitul unui ciclu electoral, legea 247 din 2004, tot la sfârșitul unui ciclu electoral. Rămăseseră de atunci câteva cicluri electorale fără păduri ca nadă electorală, acum avem asta pentru 2020”, spune și profesorul de silvicultură Marian Drăgoi.
Numai că legea inițiată de PSD a suferit modificări în Parlament, iar cele 17 mii de hectare oferite deja de stat s-au transformat în 650 de mii de hectare. Cum a fost posibil?
„La Senat, UDMR a depus un amendament datorită căruia vor primi terenuri forestiere și asociațiile grănicerești. Așa s-a ajuns la această cifră imensă de 650 de mii de hectare”, explică deputatul PSD.
Urmașii apărătorilor granițelor Ardealului, reîmproprietăriți
Asociațiile grănicerești sună a ceva din Game of Thrones, dar sunt forme asociative foarte întâlnite în România. „Istoric, drepturile de acest tip s-au constituit ca drepturi recunoscute de împărăteasa Maria Tereza în secolul 18 familiilor de grăniceri din regimentele secuiești care, în schimbul privilegiilor de clasă și de proprietate, aveau obligația să apere granița estică a Imperiului Habsburgic”, explică antropologul Monica Vasile care a făcut cercetări extinse în domeniul formelor de proprietate asociativă.
Harghita și Covasna, dominate de UDMR, sunt județele cu cele mai mari suprafețe de pădure deținute în regim asociativ, dar genul acesta de asociații se întâlnesc în toate județele aflate pe fosta granița a imperiului Austro-Ungar – chiar și în zonele de granița ale imperiului din afara României.
„De cele mai multe ori proprietatea acestor asociații este deținută în devălmășie, adică fără să existe o identificare fizică a proprietății pentru fiecare membru. Membrii dețin drepturi, în funcție de care pot vota în adunările asociației și pot primi o parte din beneficiile asociației de pe urma exploatării proprietăților. Drepturile se moștenesc și se păstrează chiar și în cazul în care persoana părăsește zona unde se află terenul. Aceste asociații se disting prin importanța lor zonală ca regim de proprietate recunoscut și apreciat, ca un sistem instituțional local puternic”, susține Monica Vasile.
Silvicultorii au protestat în ultimele săptămâni în fața Parlamentului și și-au propus să continue protestele până la respingerea legii de către Camera Deputaților. Ei susțin că scoaterea a zece la sută din suprafața împădurită din fondul forestier al statului (650 de mii de hectare) ar însemna și pierderea a trei mii de locuri de muncă.
„Sperăm ca situațiile pe care le-am văzut cu toții la televizor în ultimii 20 de ani, cu versanți întregi defrișați, acolo unde s-au făcut retrocedări, unele dintre ele dovedite a fi ilegale, să nu se mai repete”, spune Ciprian Gălușcă, campaigner Greenpeace.
PSD spune că nu vrea să voteze amendamentul UDMR
„Legea va ajunge la Camera Deputaților, for decizional. Noi nu vom vota amendamentul propus de UDMR sub nicio formă. Nu putem fi de acord ca statul să piardă 650 de mii de hectare de teren forestier. Intenția noastră a fost să oferim drept de proprietate bisericilor care au primit deja păduri de la stat în 2000, dar care au avut probleme juridice”, susține unul dintre deputații care au inițiat proiectul.
România este acoperită de păduri în proporție de 27,5%, proporția din Europa fiind de 32%. Statul deține cam jumătate din toate pădurile, adică vreo 3,5 milioane de hectare, conform Greenpeace.
În ciuda încercărilor de a lua legătura cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, precum și cu ocolul silvic din Suceava care gestionează pădurea bisericii, nimeni nu a răspuns la e-mail-uri sau la telefoane de mai bine de o săptămână.
Dincolo de neclaritățile istorice, procesele dintre Romsilva și biserică au o imensă miză financiară: zeci de mii de hectare de pădure înseamnă, de fapt, zeci de milioane de euro. Pimen e interesat ca averile mănăstirilor din Bucovina să sporească, în timp ce corporațiile vor să-și extindă rețeaua de tăieri ilegale.
Editor: Iulia Roșu
