Pe Andrei Nicolae Popa îl știu de câțiva ani, de pe vremea când milita în Consiliul Național al Elevilor pentru respectarea dreptului la transport gratuit și burse pentru elevii din Alba, județul unde locuiește. Acum e student la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, în anul al patrulea, și își continuă demersurile civice din postura de reprezentant al studenților în Senatul Universitar.
Într-o țară în care beneficiarii direcți ai educației, fie că sunt elevi sau studenți, preferă să fie obedienți în fața autorităților școlare, de teamă să nu își pericliteze relațiile cu profesorii și implicit, să-și afecteze rezultatele academice, Andrei e un gen de student rar întâlnit. Unul care înaintează petiții, reacționează, critică și nu se abține să condamne inclusiv deciziile rectorului, Marian Preda.
Videos by VICE
În universitățile din România, rectorii sunt văzuți ca niște zei mai mici – deciziile lor sunt abordate dogmatic de către comunitățile universitare și rareori vezi profesori sau studenți care să le conteste, mai ales public. Nu e cazul lui Andrei, care a vrut să rezolve o nedreptate și să demonstreze, pe cale juridică, nelegalitatea indexării ratei inflației la taxele studenților, în urma căreia taxele au crescut cu 3,8 la sută anul trecut. Dacă Andrei va câștiga definitiv în instanță (la momentul actual, universitatea încă poate face recurs în termen de 15 zile de la data de 4 februarie), va fi o victorie pentru toți studenții din România. Așadar, era musai să vorbesc cu el despre asta.
VICE: Cum e să fii probabil cel mai hate-uit student din Universitatea din București? Profesorii te privesc altfel de când ai chemat în judecată universitatea?
Andrei Popa: Dacă sunt hate-uit înseamnă că ceea ce spun și fac contează. Cred că profesorii mei de la Drept ar trebui să fie mândri de mine, pentru că am reușit să aplic în practică ceea ce m-au învățat în patru ani. Pe această cale, îmi permit să le mulțumesc mai ales profesorilor mei de drept public, care m-au învățat carte și care sunt niște profesioniști. Sigur, cauza a presupus și aplicarea unor principii fundamentale ale dreptului civil, pe care am încercat și încerc să-l învăț cât mai bine de la profesorii mei. Facultatea de Drept are oameni minunați și inspirați, care m-au ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi.
Dar factorii de decizie de la nivelul universității?
Factorii de decizie de la nivelul universității sunt cum sunt și se comportă cum s-au comportat și până acum. Au declarat deja că vor să facă recurs, fără măcar să fi apărut la instanța de fond și să le fi citit motivarea acestora. Cred că această atitudine exprimă foarte clar modul în care ei se raportează la problema majorării taxelor.
Cum a început acest demers al tău, prin care ai vrut să demonstrezi că această indexare a taxelor pentru studenți cu rata inflației e nelegală?
Povestea e mai veche și a început prin 2018. Atunci, actualul rector, Marian Preda, era președintele senatului facultății și anunța public intenția de a majora taxele studenților cu rata inflației. Imediat după acel moment și-a pus în aplicare intenția, iar taxele sunt de trei ani la rând indexate cu rata inflației și încă de atunci am încercat să rezolv problema pe cale pașnică și să explic senatului, rectorului și direcției juridice de ce măsura e una nelegală. Un principiu de drept civil te învață că nu poți schimba regulile în timpul jocului. Universitatea fix asta a făcut și nu vrea nici acum să recunoască că a greșit.
În martie 2020, în plină pandemie și stare de urgență, Universitatea din București a majorat atât taxele celor care urmau să intre în anul întâi în luna octombrie, cât și taxele celor deja studenți, pe care le-a indexat cu rata inflației. Dacă prima problemă e una de oportunitate, total inechitabilă și aleasă într-un moment total nepotrivit, a doua e una de legalitate.
Astfel, am hotărât să formulez o plângere prealabilă către universitate și să le cer să revoce actele prin care ne-au indexat taxele. Universitatea a refuzat orice cooperare, așa că i-am dat în judecată.
Te aștepți ca, în cazul în care vei câștiga definitiv procesul, să existe repercusiuni la adresa ta? Ai fost vreodată amenințat sau intimidat pentru că ai avut curajul să denunți aceste practici?
Deja am câștigat procesul, deoarece calea de atac în contencios administrativ e recursul, care se formulează doar pentru motive de legalitate, nu de temeinicie. Ele sunt expres și limitativ prevăzute în Codul de procedură civilă. Astfel, UB nu poate declara recurs pentru simplul fapt că nu-i convine hotărârea instanței de fond, ci trebuie să prezinte care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond raportate la cazurile limitative de la art. 488 din Codul de procedură civilă. Nu cred că se încadrează pe niciun caz, astfel că recursul apare ca fiind inadmisibil.
Referitor la repercusiuni, nu cred că ele vor exista. Dacă vor exista, ele se vor baza pe o faptă ilicită care poate fi sancționată inclusiv penal. Deci nu cred că riscă nimeni să facă astfel de lucruri, pentru că își riscă propria libertate.
Dar colegii tăi cum văd acest demers? Te sprijină sau preferă să nu-și asume vreo poziție?
Au fost mulți colegi și prieteni juriști care m-au susținut și m-au ajutat pe durata procesului. Unii mai mult, alții mai puțin. Au fost și colegi care nu credeau în succesul meu, n-am înțeles de ce. Alții spuneau că, deși am dreptate pe fond, voi pierde pe procedură. Aparent, nu am pierdut pe nicio procedură (excepții procesuale).
Sigur, acum, la final, cred că le-am dat tuturor încredere să lupte pentru drepturile lor, pentru că binele învinge mereu. Hotărârea de la Alba e un prim pas pentru altele asemănătoare, care vor opri abuzurile din universități. Totul depinde de studenți, să aibă curaj să lupte pentru drepturile lor chiar și în instanță. Cred că le-am dat acest curaj.
Tu nu faci parte din nicio organizație studențească, demersul tău a fost unul individual. Cum de ai ales să lupți de unul singur?
Sunt membru în Consiliul Director al Asociației Studenților în Drept. Am discutat problema cu mai multe organizații studențești și le-am prezentat avantajele de a formula ele o astfel de acțiune, deoarece ele ar fi acționat în interes legitim public. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că efectele hotărârii judecătorești se aplicau pentru toți studenții universității în mod obligatoriu.
Eu, acționând în interes legitim privat, voi fi singurul beneficiar direct și imediat al restituirii sumei de bani. Sigur, asta nu înseamnă că hotărârile declarate nule de instanță nu sunt nule și față de restul studenților. De aceea, înțelept ar fi din partea UB să restituie imediat banii luați ilegal tuturor studenților la taxă. Altfel, se pot trezi cu sute de acțiuni similare făcute de fiecare student în parte care va invoca autoritatea de lucru judecat de la Alba și va câștiga.
Astfel, universitatea riscă să aibă cheltuieli colosale și nedorite cu aceste sute de procese și care nu ajută pe nimeni. Repet, cu puțină înțelepciune și omenie, UB poate evita procese viitoare prin recunoașterea greșelii și îndreptarea ei în ceasul al nouălea. Depinde doar de UB cum și în cât timp dorește să-și îndrepte relația cu studenții pe care i-a dezamăgit.
Sunt convinsă că mulți vor specula că adevăratul motiv pentru care ai început demersul e pentru a îți face imagine să intri în politică. Auzim destul de des această placă, atunci când vine vorba despre tinerii care luptă împotriva establishmentului. Ești student la Drept, dar ai și o pregătire în domeniul științelor politice. Te-ai gândit vreodată să intri în politică, plănuiești să faci asta în viitorul apropiat?
Nu știu cine ar putea specula așa ceva, deoarece formularea unor pretenții în justiție, pretenții care, iată, sunt recunoscute de instanță, reprezintă un act pur de drept, nu de politică. Eu mi-am apărat drepturile, am arătat lumii că am avut și dreptate când am spus că taxele majorate cu indexarea sunt nelegale și am dat curaj studenților să nu se mai lase batjocoriți de universități.
În viitorul apropiat îmi doresc să finalizez Dreptul cu bine, să devin avocat și doctorand. Acestea sunt planurile pentru acest an și în viitorul apropiat. Desigur, prin orice participare a noastră la viața Cetății, chiar și prin cea la actul de justiție, putem spune că facem o formă de politică, dar doar în subsidiar.
Antonia Pup e studentă la Istorie la Universitatea de Vest din Timișoara, membră a comisiei de monitorizare în OBESSU, organizația europeană de reprezentare a elevilor. A fost președintele Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020.
