La Conferința Mondială a Dezvoltatorilor Apple, de luna aceasta, Craig Federighi, vicepreședintele senior pe Inginerie Software, a spus că utilizarea telefoanelor mobile „a devenit așa o obișnuință încât s-ar putea să nu observăm cât de distrași am devenit.”
Intervenția lui a venit la pachet cu anunțul că o opțiune nouă Apple încearcă să contracareze asta, ca una de tipul „Nu Deranjați” ca să nu primești notificări în timp ce dormi, sau să poți să setezi o limită de timp pentru aplicații ca Instagram sau Facebook (deși poți să ignori limita asta dacă vrei).
Videos by VICE
Indiferent cât de ironic este că ai nevoie de un program pe telefon ca să nu-l mai folosești, este de asemenea și extrem de familiar. M-am uitat la al meu de mai mult de 30 de ori în timp ce scriam articolul ăsta. Mi-am verificat emailul de peste zece ori, am vorbit cu colegii pe Slack și m-am uitat pe Twitter. Nimic din astea nu este ieșit din comun. Când primesc o notificare, mă uit la ea. Când primesc un nou email îmi las documentul din word ca să-l citesc și să răspund la el.
Așa ne folosim aparatele, nu? Chiar și prin 2015, 46 la sută dintre americani au declarat că nu pot trăi fără telefoanele lor. Există un termen pentru frica pe care o simți când nu poți să-ți verifici telefonul constant: nomofobia, prescurtare de la No Mobile Phone Phobia (Fobia Fără Telefon Mobil). Poți să-ți verifici propriul nivel de nomofobie dacă faci un test dezvoltat de cercetători; când l-am făcut, m-am încadrat în cea mai ridicată categorie: nomofobie severă.
Ca jurnalist care trebuie să răspundă la emailuri la ore ciudate, nu am fost total surprinsă. Dar eram puțin îngrijorată. Există dovezi că relația asta pe care o avem cu telefoanele noastre nu este bună pentru sănătate. Există studii care arată că supraexpunerea la lumina venită de la dispozitivele noastre s-ar putea să dea bătăi de cap ritmului nostru circadian. Mai îngrijorătoare este dovada că ar putea să ne afecteze mințile: Un studiu din 2015, a arătat că atunci când oamenii nu reușeau să răspundă unui apel de pe iPhone în timp ce făceau un puzzle, s-au simțit anxioși și tulburați, iar capacitatea lor de rezolvare a puzzle-ului a scăzut. În 2011, un studiu a demonstrat că modul cum funcționează memoria noastră s-ar putea să fie în schimbare, din moment ce avem abilitatea să căutăm pe Google orice informație de care avem nevoie (de ce să ne amintim orice când putem să căutam asta?).
Un mic studiu de la Korea University, prezentat la Radiological Society of North America, dar nerevizuit încă, s-a uitat la creierele a 19 adolescenți diagnosticați cu dependență de telefon mobil și internet. S-a descoperit că băieții cu diagnosticul acesta aveau nivele mai ridicate de GABA, un neurotransmițător inhibitor din creier care încetinește semnalele cerebrale, în comparație cu eșantionul de control. Asta ar putea sugera că s-ar putea să aibă probleme de atenție și păstrare a concentrării, deși este nevoie de studii mai amănunțite.
Este de ajuns funcția de Nu Deranjați? Cum ne putem folosi telefoanele – sau chiar să le proiectăm – în așa fel încât să fie bune pentru creierele noastre?
Înainte să îmi arunc pur si simplu iPhone-ul la gunoi, am observat că există câteva opțiuni ca să contracarezi efectele negative ale telefoanelor. Există Night Shift, care transformă lumina albastră într-o nuanță mai portocalie ca cea de la apusul soarelui, și funcțiile menționate mai sus care îți urmăresc timpul petrecut pe aplicații suprasolicitate.
Dar și comportamentul nostru general merită să fie examinat: Care este generalizarea pe care o putem face când ne folosim telefoanele? Earl Miller, un profesor de neurologie de la Picower Institute la MIT, spune că telefoanele ne forțează să facem mai multe lucruri deodată. Telefoanele ni se aprind constant, ne spun că avem un email, postarea de pe Twitter a fost plăcută, prietenul ne-a dat un mesaj despre cină – și aceste notificări ne intrerup din orice făceam (care de obicei este muncă de un anumit tip).
Miller studiază multitaskingul și abilitatea noastră de a o face, sau mai degrabă, lipsa ei. Îmi spune că deși oamenii s-ar putea să creadă că pot face mai multe lucruri deodată, nu e ceva ce creierele noastre sunt capabile să facă.
Putem să stocăm informații de o viață în creiere, dar persistă pe fundal, în memoria noastră de lungă durată și așteaptă ca să le accesăm. Nu ne gândim activ sau conștient la cunoștiințele alea tot timpul. Când o facem conștient, Miller spune că avem o capacitate limitată la câte ne putem gândi. „Oamenii pot de fapt să se gândească doar la un lucru deodată”, spune el.
Dar stai, s-ar putea să zici, Eu fac mai multe lucruri deodată. Și chiar mă pricep la asta, jur. (Ăsta a fost răspunsul meu). „Oamenii se îneală în privința asta”, îmi spune Miller. „Dacă e un lucru la care creierul se pricepe foarte bine, este acela de a se amăgi.”
Când Miller aduce oameni în laborator ca să le testeze abilitățile de multitasking, descoperă că nu sunt multitasking: Oscilează rapid de la o sarcină la alta. Nu ne dăm seama de schimbarea de direcție, pentru că ar fi prea brusc. Creierul noastru o îndulcește, și o face să pară ca o experiență coerentă. Rezultatul este că te gândești că faci două sau mai multe lucruri deodată, când de fapt le schimbi între ele.
Asta contează pentru că de fiecare dată când creierul nostru face schimb între sarcini, se încetinește puțin. „Trebuie să regreseze”, spune Miller. „Face greșeli. Asta are un impact major asupra productivității noastre, din câteva motive. În loc să ne petrecem timpul chiar gândind, adică să procesezi informația în creier, pierzi timpul oscilând între sarcini și reconfigurându-ți creierul.” Miller crede că asta poate avea un impact și asupra creativității, pentru că creierul tău nu are timp să se strecoare printre amintiri, să facă asocieri noi și să vină cu idei și concepte proaspete.
După spusele lui Miller, telefoanele noastre cer creierului să facă multitasking la nivele de care nu suntem capabili, și asta afectează productivitatea și calitatea globală a gândurilor. Dacă creierul meu nu poate face multitasking, de ce mă atrage asta? De ce există nomofobia și de ce tânjesc când văd notificările noi care apar?
Miller spune că asta poate fi explicată de funcționarea creierelor noastre: Ele au evoluat acum sute de mii de ani într-un alt mediu, unde nu era prea multă informație de procesat zilnic. Dacă intra în scenă ceva nou, fie un prădător fie o sursă de hrană, trebuia să fim foarte bine acordați să găsim și să fim atenți la orice e nou. Această trăsătură, împreună cu determinarea, este o rețetă destul de urâtă pentru interacțiunea zilnică cu telefoanele mobile. De asta aparent nu ne putem abține când primim notificări noi, sau de ce, chiar dacă lași telefonul, vrei să te uiți la el.
„Ne uităm constant, verificăm toate sursele din jurul nostru pentru informații noi, deși o mare parte este irelevantă, nu ajutătoare”, spune Miller. „E faza că pur și simplu nu putem să oprim dorința creierului nostru pentru informații noi, pentru că a evoluat într-un mod în care să caute informații noi după care să tânjească.”
Am vorbit cu Miller despre cum un telefon ar putea fi creat ca să contracareze dorul ăsta, ca să eviți nomofobia și să-ți ajuți creierul să funcționeze la capacitate maximă. Miler spune că la un nivel de bază, telefonul ideal ar oferi mai puțină informație: fără emailuri, mesaje sau internet.
Deși e puțin probabil ca noul iPhone să nu aibă componentele astea, sunt telefoane care sunt prostite intenționat. Galaxy J2 Pro de la Samsung este telefonul „prost” care nu se poate conecta la internet sau să funcționeze cu aplicații. Am încercat un telefon creat minimal numit Light Phone, care doar inițiază apeluri. Dorința să-l car cu mine – care arată ca un card de credit gros și gol – a fost minimală. Am plecat de acasă fără el. Nu îmi oferea nicio informație nouă, așa că setea s-a disipat. (În același timp, a trebuit să-mi administrez anxietatea care persista fiindcă nu puteam să-mi verific emailurile importante sau dacă șeful meu încerca să dea de mine.)
Totuși, Miller spune că ăsta ar fi un concept grozav de adăugat la telefone, dacă am putea să reînvățăm ca nu trebuie să fii mereu disponibil dacă ești la atent la altceva. „Ar trebui (să poți) să-ți transformi telefonul inteligent într-unul prost pentru o perioadă extinsă în timp ce muncești”, spune el. Este foarte similar cu funcția Nu Deranjați, dar într-o lume viitoare ideală ar putea chiar să evite probabilitatea să-l verifici oricum. Miller își imaginează o funcție care necesită un efort suplimentar ca să treci de ea, cum ar fi să rezolvi o problemă de matematică ca să ieși din Nu Deranjați. Sau, dacă telefonul ar fi legat de aparatul tău portabil de fitness, să te împiedice să-l accesezi până detectează că ai terminat o plimbare de zece minute. „Nu vrei să fie foarte ușor să revii acolo”, spune el.
Altă funcție ar putea să îți permită să deschizi o singură aplicație deodată, și pentru un minimum sau maximum de timp. Apoi, dacă ești pe email, să nu poți fi întrerupt de altă aplicație – trebuie să stai să fii atent la email și să-ți canalizezi toată atenția la el.
Gloria Mark nu crede că tehnologia este toată rea. S-a format inițial ca psiholog, dar s-a îndreptat ulterior spre domeniul tehnologic și acum muncește la departamentul de informatică de la University of California Irvine. Mark creează ceea ce ea numește laboratoare vii, unde oamenii care folosesc tehnologia sunt monitorizați în viața reală, mai degrabă decât în laborator. Le urmărește activitatea computerului și le pune diverse tipuri de senzori pe ei ca să vadă cum nivelele de stres coincid cu ceea ce fac online.
Da, avem telefoane cu noi tot timpul, spune ea, și asta este o distragere. Un studiu recent făcut de ea confirmă multe din ce mi-a spus Miller. Facem multitasking prea mult. Ea a descoperit că perioada medie pe care cineva o petrece în timp ce se uită la ecran e limitată la 40 de secunde înainte să treacă la altă aplicație sau fereastră.
Mark este de acord cu Miller că într-o lume perfectă, ar vrea ca telefonul ei să știe când este atentă la ceva și să oprească alte notificări până termină. Mai crede și că telefonul ar trebui să fie inexistent lumii până termini – fără înșelat sau treceri peste câteva minute mai târziu. „Apoi aș învăța destul de rapid că dacă încerc să accesez ceva, nu va coopera, așa că aș reînvăța comportamentul meu obișnuit”, spune ea.
Dar nu este sigură că rezolvarea unei probleme de matematică ar fi cea mai bună metodă de a te loga înapoi. Din munca sa, spune că știe că oamenii sunt prea stresați, iar matematica ar putea să adauge la asta. Poate un telefon perfect nu ne-ar bloca de la el sau ne-ar împiedica să facem multitasking, dar ar ajută să atenueze o parte din stresul – și lumea ocupată – pe care îl cauzează.
„Asta s-ar putea să fie în viitorul îndepărtat, dar dacă telefonul, prin camera sa, s-ar putea uita la nuanțele feței mele și ar realiza că sunt stresată, ar putea să îmi spună că e timpul să iau o pauză”, spune ea. „Ar putea spune: Gloria, e timpul să faci o pauză. Ai exagerat puțin, așa că hai să facem o plimbare pe afară.” Unele aparate portabile ca Fitbit Ionic sau Apple Watch Searies 3 încearcă funcții ca astea deja și-și foloseasc capacitatea să-ți detecteze ritmul cardiac și să te ghideze prin exerciții de respirație. Niște căști numite Muse chiar pretind că te ajută să-ți păstrezi mintea limpede prin folosirea unor senzori EEG în jurul scalpului ca să-și citească activitatea cerebrală în timp real. Când ești calm, auzi sunete pașnice, iar când mintea rătăcește, zgomotul se va intensifica și „te va aduce ușor înapoi la o stare de calm”.
Dar Mark crede că pentru tot ce fac telefoanele să ne distragă, unele din ele sunt ok: Ne oferă posibilitatea să ne conectăm cu alte persoane. „Dacă ești foarte stresat și telefonul tău detectează asta, poate te-ar putea îndruma să suni pe cineva din rețeaua ta ca să stai cu el de vorbă”, spune ea.
În puținele dăți când am folosit Light Phone, am ratat mesajele cu unii din prietenii mei cei mai apropiați, cu care din cauza programelor încărcate, nu apuc să mă văd așa de des pe cât aș vrea. Sora mea (care e adolescentă) și cu mine comunicam în totalitate prin mesaje scrise, într-un dialog foarte plăcut și constant despre bârfele de la ea de la școală sau despre noul episod din Riverdale.
Sper să reușim să găsim modalități să menținem pozitivul utilizării telefoanelor noastre – conexiunile personale, posibilitatea să planificăm întâlnirea cu persoanele în viața reală – în timp ce echilibrăm părțile negative. Până ce iese pe piață iPhone-ul cu problema de matematrică și alinarea stresului, voi încerca să folosesc o singură aplicație ca să-i ofer creierului meu șansa să funcționeze la capacitatea lui cea mai bună. Putem încerca să schimbăm tehnologia ca să se muleze după cum funcționează creierele noastre, pentru că nu se va întâmpla invers.
„Capacitatea limită pe care o avem pare să fie ceva foarte fundamental în modul cum funcționează creierul”, spune Miller. „Aud des de la copiii din Generația X: Suntem mai buni la multitasking, pentru că am crecut cu toate lucrurile astea și suntem mai obișnuiți cu ele. Nu e adevărat. Altă autoamăgire. Variază puțin de la om la om, dar toți au o limitare în capacitatea lor de a face mai multe lucruri deodată.”
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
