Îmi pare rău s-o spun, dar tuturor ne merge prost. Probabil simțeai și tu asta, dar iată niște statistici care să ți-o confirme. În cadrul unui sondaj pe cincizeci de ani despre satisfacția generală, procentajul americanilor mulțumiți de viața lor e mai mic decât a fost vreodată. Adolescenții o duc cel mai rău: Conform unui sondaj recent, trei din cinci fete adolescente și 1,5 din cinci băieți adolescenți au raportat o stare de tristețe persistentă în 2021. Aceste informații au stârnit multe speculații și o teorie foarte răspândită e că tinerii sunt deprimați pentru că stau prea mult pe telefoane.
Ar trebui să fie evident că nu există o singură explicație clară pentru depresia noastră colectivă. Precaritatea economică, inegalitățile, schimbările climatice, violența sexuală, pandemia și știrile din ultimii trei ani au contribuit toate la asta, iar lucrurile diferă de la o persoană la alta. Avem zeci de motive să fim sătui de viață și fără telefoane, dar și ele sunt clar o parte din problemă, din moment ce le dedicăm aproape tot timpul nostru liber. Le folosim zilnic ca să primim dopamină, ca niște șobolani antrenați să apese un buton ca să primească mâncare.
Videos by VICE
Telefonul te deprimă. Nu e vina ta și n-ai de ce să fii defensiv cu privire la asta. Dar doar pentru că nu e singura cauză pentru depresia ta, nu înseamnă că nu e adevărat. Nu-mi pasă că vorbesc ca unchi-tu, telefonul chiar nu te face fericit.
Conform statisticilor, petrecem mai mult timp ca niciodată singuri. Ar fi naiv să nu ne întrebăm dacă există o relație de cauzalitate între singurătate și timpul petrecut pe telefoane. Ne păcălim că nu e nicio problemă acolo. Știm cu toții că dedicăm prea mult timp telefoanelor și nu ne simțim bine cu privire la asta. Americanii petrec pe telefon 4,8 ore, în medie, pe zi, iar adolescenții 8,2 ore. Iar sondajele pe participanții cu vârste între 13 și 39 de ani arată că dependența de tehnologie e a doua în topul celor mai mari probleme care afectează acest grup demografic.
Toate criticile de până acum – că oamenii din mediul online sunt cele mai nașpa variante ale lor, că internetul promovează narcisismul, că Instagram e superficial, că telefoanele ne consumă tot timpul – nu doar că au un sâmbure de adevăr, ci chiar s-au confirmat. Rețelele sociale s-au schimbat de acum zece ani, când majoritatea criticilor aveau legătură cu selfie-urile lui Kim Kardashian sau frecvența postărilor culinare de pe Instagram. Chiar sunt o sursă nesfârșită de divertisment ieftin, care nu te împlinește, dar e făcut strategic să te țină conectat cât mai mult timp posibil. Poate fi o sursă infinită de gelozie, comparații și standarde imposibile, pentru că ne expun la averile exorbitante și frumusețile photoshopate ale altora, cu așteptarea că și noi ar trebui să fim la fel. Internetul este, probabil, cea mai urâtă lentilă prin care privim lumea. Chiar dacă telefoanele nu sunt cauza directă a nefericirii noastre, e absurd să analizezi cum folosești telefonul și să crezi că te ajută.
Și atunci care e soluția? Să mergem desculți prin iarbă? După cum au mai zis și alții, locurile de întâlnire în afara muncii sau a domiciliului personal au cam dispărut. Există puține oportunități de socializare în lumea reală, după pandemie. Ne-am resemnat cu toții la socializarea prin telefoane, dar asta nu contribuie la înființarea de spații și comunități noi.
Ne purtăm ca și cum telefoanele n-ar fi problema pentru că nu ne putem imagina altceva, nu mai știm altceva. Dar doar pentru că nu e vina noastră că avem atâtea motive să fim deprimați nu înseamnă că trebuie să zăcem și să scrollăm la infinit toată viața care ne-a mai rămas. Cred că putem să instaurăm niște disciplină în viața noastră.
Putem alege să impunem niște limite de timp pe aplicații, să folosim telefonul doar între anumite ore, să oprim notificările. Toate astea sunt modalități tangibile prin care ne putem schimba relația cu tehnologia, ca să nu ne mai simțim atât de rău. Sau măcar putem fi sinceri cu privire la subiectul ăsta, în loc să ne păcălim că tehnologia e grozavă. Și da, ar fi bine să mai mergem și desculți prin iarbă, de ce nu?
