În urmă cu câteva săptămâni, am postat un story pe Insta în care spuneam că sunt în căutarea unui fotograf cu o serie de impact. Deja mă dureau ochii de la cât am scrollat în feed în căutarea proiectului perfect. Printre toate mesajele primite, am dat peste fotografiile lui Victor Blanchevoye din Bruxelles, în vârstă de 23 de ani.
Cu un stil care e ciudat de blând având în vedere subiectul abordat, Victor fotografiază lupte libere. A participat la aproape 15 asemenea întâlniri în Tiel, Țările de Jos.
Videos by VICE
Am stabilit o întâlnire cu el ca să discutăm despre asta.
VICE: Salut, Victor. Mi-a plăcut proiectul tău. Ne întrebam dacă ești fotograf full-time.
Victor: Mulțumesc, mă bucur să aud asta. Nu, sunt încă student. Momentan sunt în primul an la master în fotografie la La Cambre.
Ce anume te-a determinat să-i fotografiezi pe tipii ăștia?
Căutam subiecte și am decis să fac un fel de brainstorming solo. Am făcut în capul meu o listă de lucruri care îmi plac și ce tot reapărea era ideea de a avea lumi în interiorul unei lumi – un fel de explorare a microcosmosului. Îmi plac sporturile cu lupte și m-am documentat despre ele.
Căutând pe social media, am descoperit oameni care se luptă în moduri neconvenționale. Cu cât am săpat mai mult am dat peste niște clipuri cu tipi care se bat în Țările de Jos și le-am descoperit Instagramul clubului, hoodfightstiell. Se descriu ca fiind un club de lupte alternativ. După ce i-am contactat, au acceptat să vin să-i fotografiez. Prima luptă la care am participat a fost în octombrie 2021. Au și un canal de YouTube în care comentează luptele, seamănă puțin cu MMA.
N-ai găsit grupuri și în Belgia?
Întâi am căutat în Bruxelles fiindcă aici locuiesc, dar n-am găsit nimic. Știam că există, dar faptul că e ilegal înseamnă că rămâne un univers foarte marginalizat. Pe scurt, am vrut să-mi extind aria de căutare.
Ai avut emoții când te-ai dus prima oară în Tiel?
Da, puțin. Am un prieten care m-a acompaniat și care a filmat pentru arhiva lui personală. Faza e că nu știam ce fel de personaje vom întâlni. În lumea asta există mulți neonaziști, așa că pot să-ți spun că nu voiam să întâlnim astfel de oameni. Din fericire n-a fost cazul. Participanții vin de pretutindeni ca să-și reprezinte țara, originea sau comunitatea. Există o parte care aduce a Jocurile Olimpice.
Până la urmă este ca o stare de delir, nu?
Da, nu e un lucru super întunecat. Luptele astea sunt tolerate în Țările de Jos. De fapt, sunt considerate un antrenament. În cazul ăsta nu sunt, dar sunt considerate ca fiind din categoria asta. Într-una dintre zile au venit polițiștii doar ca să vadă dacă totul e în regulă. Am fost surprins să văd că nu au avut nicio problemă cu asta. Singurul lucru de care mă pot plânge este că organizatorii ar putea să acorde mai multă atenție căzăturilor. Și ar fi bine să aibă oameni care să-i transporte dacă sunt răniți.
Da, asta ține de organizare… Te vezi cu ei și în afara luptelor?
Nu, sunt mult mai mici decât mine. Au în jur de 17 ani, majoritatea sunt minori. Am crezut că sunt de vârstă cu mine, dar nu. Relația noastră se rezumă la fotografii. Nu există alte afinități. Dar bineînțeles că sunt niște întâlniri grozave.
Apropo, putem să publicăm imaginile așa sau trebuie să le ascundem fețele?
Depinde de ce selecție faceți. Cred că ar trebui să fie ok. Unii vor să fie discreți și mai există tipi care nu vor neapărat să apară pe net.
Că tot suntem la capitolul ăsta, am observat că Instagramul tău e foarte discret. De ce?
Practic, folosesc Insta ca să contactez oameni și așa îi și cunosc. Nu am postat fiindcă n-am avut îndeajuns de multe proiecte dragi ca să le arăt. Probabil că voi posta câteva imagini din seria asta.
Care sunt planurile pe termen lung cu proiectul ăsta? Ți-ar plăcea să faci o carte din el sau o expoziție?
Da, mă gândeam la mai multe lucruri. Mi-ar plăcea să fac o carte și să extind proiectul într-un alt format. Mă gândeam să mă întorc acolo și să-i filmez, să le iau interviu celor care au o poveste mai misterioasă. Aș putea să fac un scurtmetraj sau un documentar. Cred că ar putea potența aspectul intim. Pe lângă asta, tipul care mă inspiră cel mai mult e Amidou. Are 17 ani și e campionul. Pe lângă faptul că e super puternic, e și înduioșător. Vine mereu cu gașca lui.
Mai lucrezi și la altceva în același timp?
O să plec foarte curând în Spania, la Almeria, ca să fac un proiect despre marea de plastic (n.r: o regiune de aproape 35 de mii de hectare care trăiește de pe urma agriculturii intensive și al cărei teren este acoperit în mare parte cu sere de plastic). Aici se cultivă toate fructele și legumele pentru iarnă. O mulțime de migranți lucrează acolo și trăiesc în mahalale care, în mod ironic, sunt făcute din plasticul găsit în jur.
Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.
