Mă uimesc tinerii care se gândesc încă de pe-acum la pensie, ba chiar își calculează ce-ar putea să facă pentru ca asta să fie cât mai mare. Pensii private, pilonul trei, contribuții sociale degeaba și alte nebunii. Cumva, există oameni care economisesc la 30 de ani cu scopul ăsta, de parcă, pentru ei, viața începe la bătrânețe. Eu mă aștept ca la bătrânețe să fiu o babă obosită, așa că prefer să fac tot ceea ce am de făcut acum, cât încă mă mai țin oasele, banii și cheful.
Spre surprinderea mea, tinerii români au așteptări mai degrabă optimiste de la bătrânețe, un fel de idei hippie la care părinții și bunicii tăi nici n-ar fi visat. Până la urmă, e de bine, atât timp cât nu ajungi genul ăla de bătrân morocănos, care se bate pe o pâine moca la sindrofiile organizate de Primării sau care-și plimbă câinele la fel de bătrân și obez printre blocurile gri din Capitală. Poate că o soluție ar fi să nu îmbătrânești în Capitală, cine știe.
Videos by VICE
Am vorbit cu șase oameni de circa 20 și 30 de ani ca să aflu dacă sunt preocupați de bătrânețea lor sau dacă și-o proiectează într-un fel, cel mai probabil după șablonul ăla pe care l-am tot auzit: să te retragi într-o căsuță la țară, cu soț, cățel și purcel. Cel mai mult m-a surprins pesimismul unei tipe, cea mai tânără dintre cei chestionați, care, la doar 23 de ani, mi-a zis așa: „Tinerii din ziua de azi sunt îngroziți cu gândul la bătrânețe. Eu nu știu unde o să locuiesc, dacă o să mai am prieteni, cu cine o să socializez, dacă mai prind etatea.“
Răzvan, 20 de ani
„Mi-am pus de foarte multe ori întrebări referitoare la bătrânețea mea, chiar dacă asta pare destul de atipic pentru cineva de vârsta mea. Am avut, încă de când eram copil, o pasiune ciudată pentru antichități, cărți vechi sau lucruri care aparțineau altora mai în vârstă cu foarte mulți ani decât mine.
Nu știu despre alții, însă mie mi-ar plăcea să am o casă micuță, cu gemulețe rotunde, undeva într-un oraș mai retras, să am un pian într-un colț al camerei pe care să îl mai ating din când în când și să-mi petrec majoritatea timpului citind câte o carte din bibliotecă, făcând fotografii sau, pur și simplu, scriind ce îmi trece prin cap la vârsta aia.
Dacă stau să mă gândesc la bunicii mei și la cum percep ei generația din care fac eu parte, îmi dau seama că relațiile vor fi, în mare parte, în aceeași formă. Realizez că voi fi și eu, la momentul respectiv, depășit putin de fluxul ăsta tehnologic care se arată, în fiecare zi, tot mai cuprinzător și poate că, în anumite momente, voi fi și eu nevoit să accept că am îmbătrânit. Voi fi nevoit să accept că trebuie să îi las pe alții mai tineri decât mine să facă ceea ce e de făcut, că s-ar putea să fiu puțin învechit în modul meu de a percepe și de a judeca lucrurile și, mai mult decât atât, va trebui să accept că se poate să mă înșel în multe privințe, chiar și la anii mei.
Cu toate acestea, cred că nu voi înceta niciodată să mă dedic pasiunilor mele și să îmi doresc să evoluez în fiecare zi, chiar și la o vârstă mai înaintată.“
Alina, 33 de ani
„Ce ne-am propus eu și soțul meu, Cristi, pentru mai peste 20 ani este să avem o casă la munte, undeva, și să vedem lumea cu o rulotă. Nu mă văd stând frumos acasă, nici măcar la bătrânețe.“
Maria, 29 de ani
„La bătrânețe cred că ajungem să trăim tot cu ajutorul părinților, la fel ca în tinerețe. Așadar, mă văd în casa lor, continuând afacerile începute de ei. Poate punem de o fermă de animale sau o grădină cu legume bio, un azil de bătrâni sau o pensiune pregătită pentru răsfăț divin. Așa, nu ca să ne îmbogățim, ci ca să putem plăti impozite și asigurări medicale.
Dacă acum ne propunem să muncim din greu și la pensie doar să calatorim, realitatea o să ne arate că și la bătrânețe ne rămâne tot munca. Să fie, să facem, să avem. Să avem ce să lăsăm copiilor. E un fel de ciclu din care nu scăpăm. Ai noștri au facut la fel și, fără să vrem, repetăm istoria.“
Octav, 35 de ani
„Mă văd locuind la marginea unui lac, să zicem Vidraru, cu o cabană a mea în care să primesc oameni dragi din toată țara, ba chiar și din afară. Mi-aș împărți timpul între munte și apă, adică trekking, mers cu bicicleta, schi iarna și tot felul de sporturi nautice, pe care le practic și azi: paddleboarding, wakeboarding. Nu mi se pare un vis SF, o cabană de lemn este ceva realizabil, nu trebuie sa fii milionar în euro pentru a ți-o construi. Voi fi un bătrân activ, ca-n tinerețe.“
Andrei, 29 de ani
„Aș vrea să călătoresc cu soția mea prin lume, exact cum vezi grupurile alea de pensionari nemți, danezi etc, care se duc în fiecare an într-un concediu prin lume. De locuit undeva anume, nu mi-am pus problema până acum, ar putea fi și București (sper că își termină Firea mandatele până atunci), nu trebuie să fie undeva la țară, retras.
Sper ca la bătrânețe, copiii mei să fie pe picioarele lor, să fie independenți. Financiar, aș zice că încep de pe acum să fac ceva ca să am o siguranță minimă la bătrânețe: economisit, pilonul trei de pensii private, investit în imobiliare. Dar în România e greu să îți faci un plan pe termen lung.“
Adriana, 27 de ani
„Vreau să cred că o să scap de traversatul pasajului de la metroul Unirii, în orele de vârf și nu numai. O să-nlocuiesc treaba asta cu, sper eu, munca și timpul petrecut în serele proprii, în care o să plantez ierburi aromatice și mirodenii, roșii cherry și vinete albe. Astea din urmă am auzit că sunt mai sănătoase, fiind mai sărace în zaharuri. Și dacă toate merg bine, poate o pun și de un business local, în fața porții într-un cartier mărginaș din Buzău.
Ca să fie planul realist, al meu o să pună pe picioare un atelier de tâmplărie, căci are veleități în acest sens, și o să se asigure că avem și bani să cumpărăm răsaduri și altele. Așadar, mă văd vegetariană, mai slabă și mai sănătoasă la bătrânețe. Fără înjurăturile proiectate în gând la fiecare urcare în metrou și fără coadă la Mega Image la mâncăruri procesate.“
Citește mai multe despre tinerii din România:
Ce nu zice nimeni despre tinerii din România detestați pentru că stau pe banii părinților
Am 21 de ani și-i înțeleg perfect pe tinerii din România care refuză să muncească
Tineri din România mi-au spus prin ce au trecut când și-au închiriat casa cu Airbnb
